KorAP: Find »[drukola/base=sabotaj & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...50 >

1,240 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

au fost prezentate prin Ordinul nr. 211.153/18 iunie 1941, aceasta fiind considerată o coloană a cincea „pe teatrul de est”. Anihilarea acestei organizații ilegale se dovedea obligatorie pentru „a nu fi surprinși” de acte de anarhie, terorism și sabotaj sau de a încerca declanșarea unui război civil în spatele unităților militare. Noile instrucțiuni propagandistice ale P.C.R. au fost cunoscute de Secția a II-a, iar Marele Cartier General a ordonat, la 8 octombrie 1941, „urgente măsuri de supraveghere” pentru identificarea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Au fost avansate propuneri și s-a acționat pentru a contracara acțiunea horthystă de terorizare a elementelor românești din Ardeal și au fost ajutate material familiile rămase în teritoriul cedat, care aveau rude combatante pe frontul de est. Acte de sabotaj și de terorism „bine dovedite” nu au fost semnalate în zona interioară, însă unele bănuieli au existat în cazul incendiilor de la Șantierul Naval Galați, Arsenalul Armatei din Târgoviște, Subdepozitele de Muniții Buzău și Mârșa. În zona armatei române, actele de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
din acest mediu, Marele Stat Major a decis ca soțiile minoritare ale funcționarilor și ofițerilor să nu mai primească vize de plecare în Ungaria. La jumătatea anului 1942 au fost interceptate și descifrate Instrucțiunile Secrete privind activitatea iredentistă, teroristă, de sabotaj și informativă primite de Comunitatea Națională a Maghiarilor din România de la Budapesta. Fiecare comunitate din Ardeal avea obligația „să intensifice” propaganda subversivă atât în mediul urban, cât și în mediul rural. De asemenea, din punct de vedere organizatoric, comunitățile se

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
organizatoric, comunitățile se vor împărți în secțiuni, iar secția militară va fi condusă de un ofițer în rezervă. S-a cerut constituirea a două organizații - T.E.S.Z. și T.V.S.Z. - ambele cu caracter secret și care „se pretează” la spionaj, sabotaj și asasinate. Pentru obținerea de date au fost trasate și norme pentru recrutare de informatori, exploatare și transmiterea produselor analitice. Tot în 1942 a fost obținut și tradus materialul Funcționarea Serviciului de Informații ungar din Ministerul Apărării Naționale în Transilvania

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Hommer), Comandamentul trupelor germane (general Seifert), Regiunea 2 Minieră Ploiești (cu Inspectoratele Târgoviște, Ploiești și Buzău) și Inspectoratul Muncii Ploiești-Târgoviște. Această organizare contrainformativă s-a dovedit extrem de eficientă, întrucât în perioada războiului nu au putut fi dezvoltate acte majore de sabotaj în regiune. Pe linia Dunării au fost întărite măsurile adoptate în perioada 1939-1940, iar comandanții de porturi au primit sarcina de a conduce întreaga activitate informativă/ contrainformativă, în colaborare cu celelalte structuri de siguranță din zonă. Marele Stat Major a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
un strâns contact cu unitățile de grăniceri, legiunea de jandarmi, organele de siguranță și cele ale S.S.I. locale, pentru schimbul de informații sau colaborare dusă în acest scop în sector; - asigură ordinea, controlul și paza în porturi contra acțiunilor de sabotaj, terorism și spionaj; - „organizează acțiunea contrainformativă pentru a cunoaște starea de spirit a lucrătorilor din porturi, echipajelor de pe vase și populației civile din incinta porturilor (va urmări și va face propuneri de combatere)”. La nivel național, în ultima parte a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
forței și posibilităților combative ale Țării și Armatei noastre; b) O activitate cu caracter subversiv care urmărește subminarea statului, tulburarea ordinei și siguranței Statului, prin: - propagande cu caracter politico-social, iredentist și religios; - acte de distrugere (terorism); - acțiuni de dezagregare morală (sabotaj și defetism)”. Un corolar al acțiunilor informative și subversive a fost definit astfel: „se execută permanent în timp de pace, se intensifică pe timpul tensiunii politice și se dezvoltă la maxim cu începere din ziua mobilizării”. De asemenea, Instrucțiunile... au prezentat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Bandele au fost definite drept „un mijloc suplimentar de luptă, format de conducerea Armatei Roșii pe bază politică”, care au fost organizate și pregătite de luptă pe timp de pace. Alături de obiectivele subversive de ordin militar, în special acte de sabotaj și terorism, aceste nuclee aveau ca scop și „subminarea puterii sufletești a ostașilor”, slăbind astfel capacitatea psihică de luptă. Combaterea acestora a revenit comandanților de unități din zona frontului și pretorilor de la marile unități în regiunile interioare. La semnalarea unor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
trupele în subordine, serviciile pretorale, grupele de poliție specială de campanie, unitățile de poliție, organele speciale contrainformative ale Marelui Cartier General. IV. Zonele de contrainformații. V. Autoritate. VI. Activitatea contrainformativă: a) păstrarea secretului; b) Împiedicarea acțiunilor de spionaj, terorism și sabotaj; c) Împiedicarea propagandei subversive; d) Activitatea de contrapropagandă; e) Descoperirea nucleelor și organizațiilor ce există sau eventual ar lua naștere în mijlocul trupelor proprii; f) Controlul executării măsurilor de apărare contra atacurilor aeriene ale inamicului; g) Controlul populației: numirea primarilor și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de poliție și jandarmi (Inspectoratele de Jandarmi Chișinău și Transnistria), unitățile de grăniceri și marină, alte elemente ne-îndivizionate și „oameni de încredere”. Din punct de vedere al obiectivelor urmărite, acestea s-au axat pe: păstrarea secretului; împiedicarea acțiunilor teroriste, de sabotaj și a propagandei subversive; activitatea de contrapropagandă; descoperirea nucleelor și organizațiilor subversive din raza corpului de armată. La 4 ianuarie 1944, Biroul 2 al Cabinetului Militar a prezentat mareșalului Ion Antonescu situația contrainformativă din raza Corpului 3 Armată. În pofida instrucțiunilor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
germane. - Biroul 2, pentru colaborarea cu structurile italiene. - Biroul 3 Administrativ. - Agentura „P” (Ploiești), maior Gh. Filimon, cu misiunea de a apăra, în colaborare cu partea germană, zona petroliferă. - Agentura „TS” (Turnu-Severin), maior A. Sadoveanu, care a prevenit măsurile de sabotaj pe Dunăre. 5. Secția IV-a Contraspionaj, a acționat în toate mediile de interes, mai ales în cele ale diplomațiilor străini aflați la București și, evident, în cele ale serviciilor de informații străine. La conducere s-au aflat locotenent-colonel Victor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
grupe: Grupa I-a Contraspionaj; Grupa II-a Filaj (sau Agentura II-a); Grupa III-a Legații. 6. Secția V-a Contrasabotaj a fost creată după model german, prin Decretul nr. 687/16 septembrie 1942, pentru a preveni actele de sabotaj, a conduce acțiunea informativă în stabilimentele industriale, a colabora cu celelalte autorități (militare, civile, administrative) de conducere a stabilimentelor. La conducere s-a aflat locotenent-colonel Alexandru Proca, care a organizat secția pe birouri: - Biroul „C” (Comunicații), care era la curent

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
respective. La 16 septembrie 1941, cu o lună înaintea cuceririi orașului Odessa, de către Armata 4 română, organele informative ale Frontului de Est au alcătuit un material despre modul cum N.K.V.D. a recrutat colaboratori, a organizat și condus acțiunile de spionaj, sabotaj și terorism în Basarabia. Încă de la ocuparea Basarabiei, la sfârșitul lunii iunie 1940, N.K.V.D. a instalat în absolut toate localitățile românești „nuclee de spionaj și terorism și comitete de propagandă cu elemente verificate” care, anterior, își dovediseră loialitatea prin „activități

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
tinerilor li se predau, printre altele, metode de propagandă, mânuirea armelor, aruncarea grenadei și modalități de distrugere a diferitelor obiective. Absolvenții acestei școli au fost constituiți în echipe cu rolul de a acționa în spatele frontului și a comite acte de sabotaj și terorism. La Tighina, agenții S.S.I. au descoperit că, încă din august 1940, a luat ființă o asemenea organizație comunisto-teroristă. În fruntea ei se afla învățătorul Ivan Mihnev, fost director al Școlii Primare nr. 10, iar membrii erau învățătorul Casin

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
trecuți pe tabele speciale „și apoi deportați, fiind socotiți dușmani ai U.R.S.S.”. Școala comsomolistă din Tighina era condusă tot de învățătorul Mihnev, alături de profesorii Precupeț și Melnic, iar cursurile predate se rezumau la aruncarea grenadei, mânuirea armelor, acte de sabotaj și organizarea propagandei comuniste. După cucerirea Odessei, la 16 octombrie 1941, S.S.I. a început să identifice structurile și persoanele lăsate de N.K.V.D. în scopul dezorganizării, prin acțiuni subversive, administrației militare și civile române. Misiunile acestor echipe de sacrificiu, lăsate în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la 16 octombrie 1941, S.S.I. a început să identifice structurile și persoanele lăsate de N.K.V.D. în scopul dezorganizării, prin acțiuni subversive, administrației militare și civile române. Misiunile acestor echipe de sacrificiu, lăsate în Odessa, aveau trei direcții principale de acțiune: sabotajul, spionajul și propaganda. Pentru a se infiltra cât mai adânc în structurile noii administrații, N.K.V.D.-ul a cerut atât fidelilor, cât și celor care nu erau membri de partid, să obțină posturi în poliție și administrația orășenească sau regională pentru

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
instaurării unui climat general de insecuritate. Nu cunoaștem care din aceste organizații subversive a fost anihilată, dar „capturându-se în ultimul moment 42 agenți sabotori, peste 20 t. explozibil, armament și materiale speciale”, a fost zădărnicită o amplă acțiune de sabotaj. Pentru această faptă au fost citate pe întreaga Armată, la 21 februarie 1942, trei cadre ale S.S.I.: locotenent-colonel Gh. C. Ionescu-Micandru, căpitan (r) E. Tănăsescu și sublocotenent (r) E. Haralamb. Deși la data redactării materialului - 18 aprilie 1942 - trecuseră șase

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
accidentelor și, eventual, dacă există dovezi ale implicării unor state, inclusiv Germania, în boicotarea transporturilor române. Cercetarea a fost condusă de un ofițer de marină din S.S.I., împreună cu cei care conduceau activitatea navigației prin zona Porțile de Fier. Actele de sabotaj au fost excluse și singurele cauze ale avariilor au fost apele scăzute, respectiv eroarea umană. Măsuri de siguranță pentru buna desfășurare a traficului pe Dunăre au fost întreprinse de autoritățile române încă din 1941 dar, așa cum se arată într-o

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de traficanți bine puse la punct, ce plăteau foarte bine aceste servicii, dar care cunoșteau și lacunele existente în cadrul măsurilor de pază și control din porturile dunărene și maritime. S.S.I., bazat pe experiența dobândită din identificarea și anihilarea acțiunilor de sabotaj și spionaj inamice în perioada anterioară, a înaintat o propunere către Subsecretariatul de Stat al Marinei, în care era prevăzută inițierea unui sistem de siguranță în porturi. Astfel, pentru organizarea și aplicarea măsurilor de siguranță, contrasabotaj și contraspionaj în porturi

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fost consacrată, aproape în întregime, unui atac împotriva democraților români, pe care i-a acuzat de inactivitate și a amenințat că, pe viitor, alții le vor lua locul, aluzie la comuniști, singurii de altfel care aveau inițiative propagandistice și de sabotaj. Astfel de comentarii au provocat, după cum era și normal, o profundă impresie în cercurile politice românești. Fruntașii național-țărăniști și liberali au considerat ca «nemeritat» acest atac, dar și ca o neînțelegere a evenimentelor și a situației din România, oferind și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Balcani, iar armatele lor s-ar fi îndreptat către Dunăre, situația ar fi fost alta, însă amenințarea bolșevică de la granițele României nu permitea decât o activitate redusă în direcția ieșirii din război, cu atât mai puțin organizarea unor acte de sabotaj. Concluziile formulate de cercurile democratice erau dintre cele mai sumbre, dar acestea, din perspectivă istorică, s-au dovedit realiste: „din momentul când s-a aflat că Aliații ne-au abandonat, trebuie să ne așteptăm la orice fel de tratament. Este

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a Informațiilor (S.C.I.) a fost organizat pe trei diviziuni și încadrat, după cum urmează: 1. Diviziunea I-a (informații interne) - lt.-col. D. Ivanovici: -Secția I-a (ordine și siguranță publică) - lt.-col. I. Popovici; -Secția II-a (activitate subversivă, politică, sabotaj, terorism) - mr. Gh. Chiliman; -Secția III-a (Siguranță, Poliție, Urmăriri, Reclamații) - Șt. Mihăilescu; -Biroul IV (administrativ) - secretar de poliție Anatoli Crăciun; 2. Diviziunea II (informații externe) - lt.col. N. Baiculescu: -Secția I (informații militare externe) -...; -Secția II (informații politice externe) - Th.

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
luptă: „atragerea și întărirea partidelor de opoziție, indiferent de ideologia pe care o împărtășesc, numai în scopul de a submina regimul actual al Domnului Mareșal Antonescu”. Această informație a dovedit, încă o dată, că miturile comunismului românesc referitor la actele de sabotaj în spatele frontului, promovate atât de intens, nu au o acoperire reală. De asemenea, informațiile S.I.A.G. au preconizat o intensificare a lansării de parașutiști în spatele frontului româno-german și formarea unor bande de partizani, unii dintre aceștia fiind chiar prizonieri de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
sarcini specifice; - structurile informative/contrainformative să propună necesarul de personal pentru încadrare; - organizarea școlii de pregătire pentru agenți și elaborarea programelor de studii. Principiile de organizare ale școlii aveau la bază pregătirea pe grupe mici de specialități (comunism, legionari, terorism, sabotaj, masonerie, administrație etc.), iar unii dintre viitorii agenți nu vor putea fi pregătiți decât individual pentru a fi protejați de deconspirare. Din punct de vedere al specializării, personalul școlarizat s-a împărțit în două categorii: 1. Personalul descoperit, unde intrau

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
distrugerilor provocate de război. Pentru o acțiune cât mai eficientă, în cadrul Direcției Poliției Judiciare a fost înființată o brigadă mobilă, care a acționat cu succes în descoperirea și anchetarea unor falsuri de bani și timbre fiscale, trafic de devize și sabotaj economic. La nivelul întregii țări, pe teritoriul urban, în timpul primelor două guverne conduse de dr. Petru Groza, au fost săvârșite 1243 crime (782 descoperite și autorii trimiși în fața justiției) și 117.553 delicte diverse (dintre care 98.677 cu autori

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]