1,976 matches
-
pseudo-travaliu. Sau ce-o fi. Nu e prea tîrziu, Încă mai sînt În stare de marea confruntare. Sub privirile uluite ale celor prezenți, arunc masca și mă așez cu greu pe pat. — Suze, ești bună te rog să-mi dai sacoșa aia? zic cu glasul tremurîndu-mi de nervi. Sacoșa de sub pat. — Da! Poftim. Suze Îmi dă sacoșa. — Ea e? Îmi zice În ureche. — Îhîm, Încuviințez. — Vacă. — E o idee foarte bună, Becky! spune Paula pe un ton vesel, dar nesigur. Stînd
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
tîrziu, Încă mai sînt În stare de marea confruntare. Sub privirile uluite ale celor prezenți, arunc masca și mă așez cu greu pe pat. — Suze, ești bună te rog să-mi dai sacoșa aia? zic cu glasul tremurîndu-mi de nervi. Sacoșa de sub pat. — Da! Poftim. Suze Îmi dă sacoșa. — Ea e? Îmi zice În ureche. — Îhîm, Încuviințez. — Vacă. — E o idee foarte bună, Becky! spune Paula pe un ton vesel, dar nesigur. Stînd În fund, vei ajuta copilul să se poziționeze
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
confruntare. Sub privirile uluite ale celor prezenți, arunc masca și mă așez cu greu pe pat. — Suze, ești bună te rog să-mi dai sacoșa aia? zic cu glasul tremurîndu-mi de nervi. Sacoșa de sub pat. — Da! Poftim. Suze Îmi dă sacoșa. — Ea e? Îmi zice În ureche. — Îhîm, Încuviințez. — Vacă. — E o idee foarte bună, Becky! spune Paula pe un ton vesel, dar nesigur. Stînd În fund, vei ajuta copilul să se poziționeze mai bine... — Venetia, am să-ți dau ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
-ți dau ceva Înapoi. Rostesc cuvintele cu voce ușor Împleticită, de la masca aia idioată de oxigen. Și mă tot trezesc surîzÎnd tîmp, ceea ce e ușor agasant. Însă oricum, a prins mesajul. — Luke n-are nevoie de ăștia. Bag mîna În sacoșă și-i arunc ciorapii medicinali În față. Aceștia aterizează pe jos și toată lumea se zgîiește nedumerită la ei. Of. SÎnt ușor confuză. — Am vrut să spun... de ăștia. Arunc cutia cu butonii, care o lovește pe Venetia drept În frunte
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Tribuna”, „Urzica”, „Vatra”, „Viața românească”, „Ziarul de Iași” ș. a. A făcut parte din conducerea revistelor „Scorpion” (1990), „Rampa și ecranul” (1990), „Cetățeanul turmentat” (1991), „Timpul” (1993-1995), „Scena și lumea” (1996), „Revista română” (din 1996). În 1994 a scos foaia umoristică „Sacoșa”. A alcătuit, ca „umorolog român”, o antologie de umor universal din secolul al XX-lea, Revelionul abstinenților (1996). U. este, indubitabil, un artist pluriînzestrat. A produs scenarii (pentru teatre de copii, teatre de revistă, teatru radiofonic), a conceput scenografia unor
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
el. Întâmplarea era comentată de Nicolae Cajal drept un exemplu de „relativism” existențial. Fiecare copil era fericit în felul lui, adică în funcție de context. Cât de relativ este deci norocul era exemplificat prin însăși întâmplarea povestită. Accesorii permanente unisex: plasa și sacoșa Constrângerile vieții, obstacolele cotidiene mobilizează și dezvoltă resurse nebănuite. Imaginația, creativitatea aduc adesea soluții fără de care uneori nu se poate supraviețui. Într-o perioadă, când am lucrat la Biblioteca Centrală Pedagogică, făceam zilnic schimb de idei culinare și de rețete
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
era excedată, dar n-am putut, resemnându-mă cu un singur pachet. Studiul compoziției cozilor ducea la o rafinare a șanselor de obținere a alimentelor. Cozile erau formate din femei, bărbați și copii. Perioada de după 1980 a instituit plasa și sacoșa ca accesorii care nu se uită înainte de a pleca indiferent unde. Dacă te întâlneai cu norocul? Bărbații scoteau și ei totdeauna din buzunare plase. A fost perioada în care între bărbați și femei se crease o înțelegere solidă: cine găsește
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ceva, iar lângă picioarele cu sticle de lapte o coadă de douăzeci-treizeci se frământa pentru ultimele navete pline”. 2. O doamnă, inginer-biolog, își amintește: „Foarte greu se găsea lapte, trebuia să stai la coadă dis-de-dimineață, de la ora 3-4, să lași sacoșele în grija cunoscuților, dacă mai aveai ceva de făcut. Le mai dădeau totuși femeilor cu copii, asta depinde de perioadă, erau perioade și perioade. Lipsurile astea erau groaznice. Am văzut odată un copil, palid, slab, cu o pâine în mână
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prin sate și cumpăram de la oameni cunoscuți. Dacă vedeai un milițian, înghețai. Nu trebuia să știe nimeni, te ascundeai de toți. Se făceau tot felul de aranjamente subterane. De atunci a rămas obiceiul ăsta tâmpit de a te uita în sacoșa oamenilor să vezi ce au cumpărat și să fugi repede să iei și tu. De sărbătorile de iarnă se aduceau portocale, banane... Stăteai ore în șir ca să iei un kilogram sau două, că nu puteai lua prea mult. Cumpărai bananele
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Îmi aduc aminte întrebarea asta. Înainte de a se așeza la rând, toată lumea întreba asta. Stăteam, de regulă, trei-patru ore până venea mașina. Erau cazuri când stăteai jumătate de zi. Sau de seara îți țineai loc pentru dimineața următoare, îți puneai sacoșa sau scaunul și îl urmăreai, mai veneai din când în când să vezi dacă mai este acolo. Era o sacoșă roșie, alta verde... Momentul cel mai frumos era atunci când începea să se vândă. Era o ușiță. Nu era ca acum
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
venea mașina. Erau cazuri când stăteai jumătate de zi. Sau de seara îți țineai loc pentru dimineața următoare, îți puneai sacoșa sau scaunul și îl urmăreai, mai veneai din când în când să vezi dacă mai este acolo. Era o sacoșă roșie, alta verde... Momentul cel mai frumos era atunci când începea să se vândă. Era o ușiță. Nu era ca acum, când te autoservești. Printr-un gemuleț de 20-30 cm tu dădeai banii și era bine să ai bani potriviți, căci
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
alimentară, o dădeam la rude, la mama, la țară. Acum era mult mai bine.” I: „Ce se discuta la coadă? Se ținea rând pentru altul?” M: „Da, își păstrau loc. Lumea se enerva. Se trezeau la 5-6 dimineața, își lăsau sacoșele la lapte. În 1980, când eram la Constanța, mă duceam la mai multe alimentare, pentru mezeluri, alergam foarte mult. Lăsam copiii mici acasă și fugeam la magazine. Nu aveam încotro, erau anumite ore când primeau mezeluri. Vânzătoarea îmi spunea la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și intră înăuntru și iese cu mapa umflată... Cui să te plângi, că doar el e omul legii, nu? Sau vine vreun ștab și intră înăuntru, că cică are ceva de vorbit sau are de făcut inspecție și iese cu sacoșele de-i rup mâinile... E drept? Ei de ce nu stau la coadă, că-s mai șmecheri decât alții? Sau eu stau o jumătate de zi pentru portocale pentru copii, ca să le fac o bucurie de Crăciun, și un nepot al
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
scăunelul de lemn ori pliant, cu ziarul și/sau puloverul de tricotat. Făceau dinainte liste, își distribuiau sarcini („pâine”, „lapte”, „pui”, „rație” etc.). șoimii cozilor. Când plecau acasă să mănânce sau mai știu eu unde, rămâneau să le țină locul sacoșele, scăunelele, obiectele. Uneori își „lăsau rând” cu o zi-două înainte de sosirea mărfii, deseori plecau de cu noaptea la kilometri distanță în oraș, unde auziseră că „se bagă”. Își lăsau rând și își vedeau de ale lor, până când se anunța - cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și pe autenticii adversari ai regimului. Cei din urmă, când își manifestau revolta (întotdeauna izolat), erau ridicați de milițieni sau civili răsăriți ca din pământ. Cel puțin sectoriștii, „oameni de ordine”, dădeau târcoale „pentru razii”, ocazie cu care își umpleau sacoșele prin față... Nu aveai nici un motiv să te revolți- oricine dintre cei de lângă tine putea fi omul secu. De la o vreme, începând de prin ’88 - îmi amintesc bine asta -, începuse să se vorbească pe la cozi despre iminența căderii regimului, pe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de la blocul „Materna”, colț cu strada Valea Ialomiței (avea magazine pentru copii la parter, botezate în acord cu politica pronatalistă a regimului). Când oamenii plecau de la coadă, nu își lăsau rând, aici se mergea pe încredere - lăsau doar în locul lor sacoșele cu sticle care îi așteptau până se întorceau. Sticlele de lapte la 1 litru aveau, goale, un kilogram - o sticlă groasă, cu capac de staniol. Le dădeai la schimb vânzătorului ca să primești sticle pline cu un lapte îndoit cu apă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
borcane de iaurt. Cozile la pâine (franzelele „București” sau „Dâmbovița”, cel mai adesea vechi și murdare de făină, cornurile, chiflele tari ca piatra din galantarele de metal...) erau și ele foarte lungi și subțiri, marfa se termina repede, oamenii cumpărau sacoșe întregi, stăteau de mai multe ori la rând. De ce? Pentru că pâinea trebuia stocată și trimisă la țară, ca hrană pentru oameni și porci - de Crăciun te duceai cu portbagajul plin de pâine și luai în schimb, de la eventualele rude, hălci
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
îl torturează cu zel ideologic tocmai pe fiul colegului său (Cum a fost respins Kipling la cenaclu), un criminal condamnat la moarte și un tată care insistă să primească, după terminarea execuției, nu consolări formale și inutile, ci o misterioasă sacoșă „adusă din străinătate” (O pungă de plastic cu mânere albe). Fie că mimează oralitatea, fie că efectuează „disecții” asupra personajelor, fie că se limitează la a expune jurnalul banalității existențelor, scriitorul află soluții care să îl salveze din încrâncenarea pe
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
egală cu costurile de participare la bunurile colective, dar pot fi totuși suficiente pentru ca indivizii care apreciază valoarea bunurilor colective să-și poată învinge dorința lor rațională de a profita. De aceea, unele organizații filantropice, de exemplu, dau adesea o sacoșă decorată, sau cești de cafea etc., indivizilor care donează sume peste un anume barem. La un festival al pământului de la Cluj-Napoca s-au oferit gratuit tricouri celor care au participat al curățirea pădurii Făget. În orașul meu natal, se dau
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
conțin mai puține chimicale dăunătoare. Vă puteți trata mîncarea cu Reiki În orice stadiu - după ce ați venit de la cumpărături, cînd vă pregătiți masa, cînd sînteți pe punctul de a mînca sau În toate cele trei cazuri. Înainte de a vă desface sacoșele cu cumpărături, trebuie să vă așezați mîinile pe fiecare parte a acestora și să aveți intenția ca Reiki să pătrundă În conținutul lor. Atunci cînd pregătiți masa sau cînd faceți pîine sau prăjituri etc., adunați toate ingredientele la un loc
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
flocosule, nu de frica ta... Piki: Nesuferit-o! (pune căștile, ia un os în gură) Coco: Fericit!Fericit! Miki: Pentru el fericirea-i un os și muzică...Ce înseamnă să nu cunoști viața; plimbări nocturne, cotoi eleganți!...(intră Gigel cu sacoșele pline cu mâncare) Gigel: Ei, dar ce-i cu voi? Coco: Hoațele! Hoațele! Cucu: Cu- cu!Cu-cu!Cu-cu! Gigel: Și Cucul?!... Coco: Hoațele! Gigel: (se uită prin „dulapuri”): Uța și Codița... Coco: Hoațele! Gigel: Au mâncat din prăjituri
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
în care se aruncă, nici piatra de care se împiedică. M-am dus la geam și m-am uitat la oamenii care începeau să aglomereze trotuarele. Mulți dintre ei cărau ceva în spinare. Rucsacuri și ghiozdane. Câțiva aveau chiar și sacoșe. Erau elevi. În ghiozdane aveau, probabil, sacii de dormit pe care i-am recomandat, iar în sacoșe... nu știu. Poate haine de schimb. Nu erau grăbiți. Mergeau chiar încet. Nu cred că știau de situația în care se aflau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am uitat la oamenii care începeau să aglomereze trotuarele. Mulți dintre ei cărau ceva în spinare. Rucsacuri și ghiozdane. Câțiva aveau chiar și sacoșe. Erau elevi. În ghiozdane aveau, probabil, sacii de dormit pe care i-am recomandat, iar în sacoșe... nu știu. Poate haine de schimb. Nu erau grăbiți. Mergeau chiar încet. Nu cred că știau de situația în care se aflau deja. Unul câte unul, dispăreau după colțul din dreapta al clădirii și le auzeam ecourile pașilor pe marmura holurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mine. Unde mergi? ― La cumpărături, le strig eu zâmbind larg. ― Putem să venim și noi? țipă unul, ducându-și mâna la inimă, ca să-mi arate că e îndrăgostit. ― Îmi pare rău, strig eu, dar e loc numai pentru mine și sacoșele mele. ― Te iubim, țipă ei, dar eu apăs accelerația până la capăt și mă îndepărtez. Poate tocmai ca să-mi demonstreze că s-au îndrăgostit de mine la prima vedere, băieții încearcă să mă urmărească. Mașina asta este însă mult prea rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
bărbaților, să complimenteze fiecare persoană În particular, spunându-le: „Se vede că sunteți un călător experimentat, diferit de ceilalți, o persoană care caută experiențe profunde odată ajuns Într-o țară străină. Mă Înșel?“. Esmé o ducea pe Cuțu-Cuțu Într-o sacoșă de nailon. Deasupra aruncase o eșarfă, iar cățelușa se Încovrigase mulțumită În uterul improvizat, asta până când i-a venit să facă pipi și a Încercat să iasă. Atunci a scos un scheunat. Când Heinrich s-a uitat alarmat spre Esmé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]