1,600 matches
-
Col. 2, 11<footnote „În El ați și fost tăiați împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos”. footnote>, Sfântul Apostol Pavel „numește botezul «circumcizie creștină»... și îl descrie ca sacramentul creștin care corespunde circumciziei evreiești și o înlocuiește”<footnote Infant Baptism in the First Four Centuries, London, 1960, p. 39-40. Și Oscar Cullmann vorbește despre înțelegerea Botezului creștin ca o împlinire - și astfel o abrogare - a circumciziei iudaice (op. cit., p.
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
apel la cea mai diligentă grijă în acordarea botezului numai celor de la care există semne clare fie că au credință, fie că este probabil să ajungă la deplina credință<footnote R. S. Wallace, Calvin’s Doctrine of the Word and Sacrament, Edinburgh: Oliver and Boyd, 1953, p. 184. footnote>. În câteva ocazii, Domnul Iisus se referă la copiii de vârste mici ca fiind aceia cărora le aparține Împărăția lui Dumnezeu<footnote Mt. 18, 2, 6, Lc. 18, 15-16 etc. footnote>. În
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
sondaj, o invenție recentă. Ea a produs celebra tipologie a diferitelor categorii de "practicanți": "străinii" de viața Bisericii, care nu au fost niciodată integrați sau care s-au detașat; "conformiștii sezonieri", care nu intră în biserică decât pentru cele trei sacramente (botez, căsătorie, înmormântare); "practicanții constanți", care asistă la mesa duminicală, se spovedesc și se împărtășesc de Paște; "bigoții" sau creștinii angajați, care au activități religioase care depășesc practicile obligatorii. După Gabriel Le Bras, Études de sociologie religieuse, PUF, Paris, 1955-1956
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
-și fi avut originile în doctrinele lui Mani ai cărui discipoli erau cunoscuți sub numele de maniheeni, dintre care a făcut parte și Sf. Augustin într-o etapă a vieții sale. Albigenzii refuzau orice avea legătură cu materia, incluzând atât sacramentele Bisericii cât și plăcerile trupești, inclusiv sexul. De asemenea, refuzau dogma Întrupării și îl considerau pe Christos drept un înger cu formă trupească. Perfecțiunea se atingea doar prin renunțarea la lucrurile lumești și prin părăsirea trupului către viața spirituală prin intermediul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Flăcăi urâți / Ardei umpluți / Pumnal, băț / Tăbărâți! / Vin t ulburel, / Cercel, inel, / Băieți, pe el! / Manifest, / La arest / Vasilache / Condurache / Pavale moi / Butunoiu / Loterie / Boscărie / Pentru - cinci / Do´ zeci - cinci / Tragi la țintă / Drojdii, mentă / Cărți, calendare / Hoți de buzunare / Sacrament / Firmament / Piperment / Cozonac, pac, pac / Rahat, gazoasă / Frumoasă / Luxoasă / Salată / Destrăbălată / La cap, poc / Pe loc / Nu‐s eu, / 41 Văleu! / Târziu / Pustiu / Turtă dulce / Să se culce ! Cu recomandarea: să se citească încă o dată dar re pede. Se tipărea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
lui Cristos, refuză primirea signaculum, ornament exterior din piele cu plăcuță din metal, simbolul fidelității față de serviciul militar și al supunerii desăvârșite față de împărat. Semnul lumesc este opus celui mântuitor al Domnului, care este de neșters și definitiv lăsat de sacramentul lui Dumnezeu prin însemnul baptismal. Semnul reamintește însemnarea (una dintre cele trei rituri postbaptismale) menționat de Tertulian și de Ciprian. Antiteza profundă dintre semnul lumii și cel mântuitor ne conduce spre opoziția dintre lupta pentru lume și cea pentru Dumnezeu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
obiceiurile și în care pot construi spații sacre care au denumiri și funcții adecvate unor tradiții specifice. Această abordare metaforică a Internetului nu este lipsită de controverse. De exemplu, în 2005, Biserica Catolică a declarat oficial că nu pot exista sacramente online (ceea ce implicit neagă natura sacră a spațiului virtual), deși nu a respins Internetul ca spațiu de devoțiune și de comunicare pe teme religioase (Kluver & Chen, 2008). Totuși, fenomenul bisericilor virtuale care oferă posibilitatea participării la servicii religioase și ritualuri
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
au scos epistolele lui Petru, cel pe care Marcion Îl considera un fals apostol 19. Dualismul paulician reprezintă o regresie a dualismului marcionit la elementele sale primare: cele două divinități. Toate atitudinile distinctive ale paulicienilor - tendința lor antiiudaică, docetismul, respingerea sacramentelor și a crucii - derivă din această premisă simplă, care le furnizează un infailibil principiu de exegeză biblică. 3. Ipoteza armeană Numele de „paulicieni”* trimite la o persoană - fondatorul sectei sau un conducător important al ei - pe nume Pavel (Paul). Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fi identificat cu cei numiți payl-i-keank, trebuie respinse ca nefondate 30. Fapt evident În acest climat, atît adopționiștii cît și paulicienii dualiști au trăsături comune, cum ar fi negarea nașterii feciorelnice a lui Isus Cristos sau respingerea crucii și a sacramentelor. Putem considera Însă că, În ciuda puternicelor analogii dintre o serie de premise antinomiste ale ambelor secte, ele trebuie să fi ajuns la aceste credințe pe căi complet separate. Un adopționist dintre cei simpli (cum n-au fost, nici nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care ei Îl resping. Mult mai puțin limpede este motivul pentru care fac același lucru adopționiștii, Însă este oricum exclus ca un docet să Împrumute această credință de la un adopționist, cum ne sugerează N.G. Garsoian. Tot astfel, este posibil ca sacramentele să fie disprețuite În egală măsură, dar din motive diferite, de doceți și de adopționiști. Doceții au motive să se Îndoiască de eficiența sacramentului, bazat pe ceea ce ei consideră a fi scenariul - eronat - al morții lui Cristos, În care cred
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Împrumute această credință de la un adopționist, cum ne sugerează N.G. Garsoian. Tot astfel, este posibil ca sacramentele să fie disprețuite În egală măsură, dar din motive diferite, de doceți și de adopționiști. Doceții au motive să se Îndoiască de eficiența sacramentului, bazat pe ceea ce ei consideră a fi scenariul - eronat - al morții lui Cristos, În care cred creștinii vulgari („Romanii”). Adopționiștii pot să respingă toate sacramentele În consecința atitudinii lor logice de respingere a botezulului pruncilor, mai ales dacă persecuțiile statornice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
motive diferite, de doceți și de adopționiști. Doceții au motive să se Îndoiască de eficiența sacramentului, bazat pe ceea ce ei consideră a fi scenariul - eronat - al morții lui Cristos, În care cred creștinii vulgari („Romanii”). Adopționiștii pot să respingă toate sacramentele În consecința atitudinii lor logice de respingere a botezulului pruncilor, mai ales dacă persecuțiile statornice Îi fac să se Îndrepte spre o stare de spirit antinomistă. Atît adopționismul cît și dualismul sînt sisteme. Posibilele comunicări dintre ele nu sînt În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În manieră encratită pentru a imita viața Îngerilor, abținîndu-se de la tot ceea ce derivă ex coitu și de la lucruri care, precum vinul, au fost inventate de Diavol pentru a stimula procreația 52, bogomilii dovedesc și o atitudine clar antinomistă față de doctrina, sacramentele și etica Bisericii. Cosma Preotul le atribuie credința că autorul minunilor făptuite de Isus ar fi Diavolul Însuși 53. După H.-Ch. Puech, aceasta Înseamnă că ei dau miracolelor o interpretare simbolică, nu literală. Celelalte date oferite de Cosma sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
eam salvandi qui ex semine angelico, scilicet qui ex Adam generati fueruntl 7. Pe lîngă acest mit, pe care l-am Întîlnit deja la Bonacursus, despre catharii monarhieni ai lui Moneta ni se mai spune că sînt traducianiști, adversari ai sacramentelor, alegorizanți și subordinaționiști, ceea ce arată că ei urmează cu rigoare Învățătura din Interrogatio. Cristologia lor nu ne este relatată În Întregime. Aflăm că unii dintre ei cred În trecerea lui Cristos prin Maria ca printr-un tub, iar alții cred
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
arbitru, căci Dumnezeu Însuși nu dispune de liber arbitru, astfel că nu l-ar putea acorda creaturilor sale. Profesează preexistența sufletelor, susținînd că poporul psihic al lui Dumnezeu este antiquus, „primordial”, căci Dumnezeu nu mai creează noi suflete. SÎnt Împotriva sacramentelor, sînt vegetarieni, nu depun jurămînt și nu ucid. Cred că Profeții, care n-au fost răi, și-au rostit profețiile Într-o altă lume. Dosarul cel mai complet asupra catharilor este alcătuit tot de Raniero Sacconi, care menționează existența a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acestui pas ce apropie cuplul de Dumnezeu: „Nunta iaste împreunarea bărbatului și a muierii, adecă amestecare și moștenire întru toată viața lor, omului celui drept apropiiare de Dumnezeu“. Cu alte cuvinte, cununiei este o competență a Bisericii, o taină, un sacrament în care „molitvele“ și preotul ocupă locul principal, o apropiere de Dumnezeu prin păstrarea „curăți<i>i“ și consumarea ei numai după binecuvântarea religioasă. O adevărată analiză asupra acestei taine va face Antim Ivireanul în manualul său adresat preoților, în
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
al Fecioarei, pe care, iată, un pictor o prezintă cu mantia larg întinsă peste lume. Ulterior, față de neliniștea crescândă a omului, protestantismul a căutat un suport al mântuirii în credință, pe când biserica Romei practica o serie de mijloace spirituale, de la sacrament la indulgențe, preconizând evitarea infernului prin purgatoriu. În epoca Luminilor, nevoia de asigurare se laicizează în bună parte. Corpul uman devine obiect al unei protecții tot mai stringente, asistența medicală un imperativ. Se luptă contra focului, se luminează orașele, se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
toate riturile sacramentale: botezul, împărtășania, confirmarea 29 și în special liturghia și pretinsa ei transformare a pîinii în spirit, a nafurei în trupul real al lui Iisus. Vestigii ale ritualurilor magice ale animismului și ale ceremoniilor de purificare ale politeismului, sacramentele sînt în continuare bazate pe simbolismul foarte vechi al pîinii și vinului, hrana spiritului și a sufletului.În timpul Cinei, sensul simbolului utilizat de Iisus în semn de testament suprem devine cu atît mai profund emoționant. Nu pentru că au băut vin
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
piețe imense și ostile și a acelor învăluitoare și imateriale prezențe care te ajută s-o traversezi. Se vorbește pe ici pe colo, se șoptește pe la colțuri ca într-o mare catedrală părăsită, dezmorțindu-se ușor la zvonul investirii unui sacrament distinct de tot ce l-a precedat despre zorii unui nou romantism. Cum secolul abia mijit nu pare să ia în seamă invitația de a fi cât de cât permeabil la valorile spirituale, trăim, măcar o mică parte dintre noi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mistice ale lui Paracelsus făceau parte din curentul mai larg din secolul al XVI-lea care viza reforma bisericii catolice și relațiile ei cu statul. În Silezia, nobilul german Caspar Schwenkfeld von Ossig (1489- 1561) a susținut propriile idei despre sacramente (doctrina corpurilor cerești), care au influențat mișcări religioase precum anabaptismul (botezul să fie făcut la vârsta înțelegerii semnificației sale), puritanismul englez, pietismul în Europa continentală. Durand a insistat însă pe aspectele gnoseologico-metodologice ale hermetismului, omițând sensurile sale politice, cum au
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
acel preot în văzul enoriașilor și, îngenunchind înaintea lui, i-a spus: «Eu nu știu dacă mâinile acestuia sunt așa cum le descrie acest om; dar chiar dacă ar fi așa, eu știu că ele nu pot să estompeze forța și eficacitatea sacramentelor divine. Dimpotrivă, prin intermediul acestor mâini se revarsă asupra poporului lui Dumnezeu multe beneficii și haruri cerești. De aceea, eu le sărut din respect pentru ceea ce ele administrează și pentru autoritatea Aceluia pentru care le administrează». Pronunțând aceste cuvinte, îngenuncheat în fața
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
et repose est en celi ke la fit per ducour» (sufletul meu acționează ca o creatură ascultătoare față de Creatorul său și își găsește odihna în cel care l-a creat din iubire). El l-a instruit și în privința credinței în sacramentul euharistiei într-un mod atât de sublim, încât niciun muritor nu ar fi capabil să-l imite. 76. La Oxford, s-a distins fratele Eustache de Merc, de fericită amintire, care a fost ulterior guardian și custode de York. Acesta
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fost lovit de o colită intestinală și de o durere atât de chinuitoare la o coapsă, încât cu greu reușea să-și rețină urletele. Înainte de a muri, timp de trei zile a implorat continuu: «Vino, preadulce Isuse!». După ce a primit sacramentele Bisericii, i s-a cerut să-l propună pe următorul succesor. El a sugerat ca fratele Ugo de Wellys să fie trimis la fratele Elia iar frații să-i ceară să le fie dat ca ministru fratele Albert de Pisa
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
prin această scriere apostolică, în virtutea ascultării, ca de acum înainte să nu acceptați la oficiul divin în parohiile și oratoriile voastre, în mod discriminatoriu, enoriașii altora, în zilele de duminică și de sărbătoare; nici să nu-i acceptați vreodată la sacramentul pocăinței fără permisiunea propriului preot, fiindcă, dacă cineva ar dori, pentru un motiv întemeiat, să-și mărturisească păcatele unui alt preot, trebuie, în conformitate cu ceea ce a stabilit conciliul general, să ceară și să obțină în prealabil permisiunea propriului preot, sau cel
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
profesiune, următoarele norme: - ca de acum înainte să nu-i accepte cu ușurință, la celebrarea misterelor divine în bisericile și oratoriile lor, pe enoriașii altora în zilele de duminică și de sărbătoare; - să nu-i admită sub nicio formă la sacramentul pocăinței, fără permisiunea preoților lor; - să nu țină predici în bisericile lor înainte de celebrarea liturghiilor [parohiale], la care enoriașii obișnuiesc și trebuie să participe în bisericile lor în prima parte a zilei; - ca la aceeași oră să nu țină predici
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]