997 matches
-
dovedirea faptului că un tânăr s-a maturizat și dispune de anumite capacități, ori dedicată dobândirii unui trofeu a cărui deținere ar avea o anumită semnificație. Vânătoarea poate fi văzută și ca o reîntoarcere de la cultură la natură, o reîntoarcere sacramentală prin care recăpătăm simțământul realității prin moarte, adică vânăm nu pentru a ucide, ci ucidem pentru a intra într-o ordine în care cel vânat se duce spre moarte 287. Conștientizăm viața ca un drum spre moarte, am spune în
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
ale cărei uși dădeau în salon. La un moment dat - ora fix 2 (după ale surse ora 12) - un servitor deschidea brusc amândouă canaturile ușei, iar oratorul își făcea subit intrarea. Prelegerea începea cu cuvintele: <<Onorat auditor>>. Apoi erau lucruri sacramentale de la care conferențiarul nu se putea abate. Unul din acestea consta în folosirea obligatorie a două comparații mari și frumoase. Cea dintâi trebuia lansată chiar la intrarea în subiect pentru a încălzi auditoriul, iar a doua, cea mare trebuia pusă
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
și feeric care, în cele din urmă, îi permite să triumfe asupra propriului destin (p. 248) . Eroul baladei a reușit să găsească un sens nefericirii lui asumând-o nu ca pe un eveniment „istoric” personal, ci ca pe un mister sacramental și astfel el a impus un sens absurdului însuși (p. 249). Elementul esențial al Mioriței ar fi dat de capacitatea de a anula consecințele aparent iremediabile ale unui eveniment tragic, încărcându-le de valori până atunci necunoscute (p. 250). În
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de voi decât de Dumnezeu. Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit» (Fap 4,19-20). 62. Acel «Nu putem» de-a lungul secolelor «Non possumus!» Acesta a devenit pentru Biserică asemenea unui cuvânt sacramental, ori de câte ori i s-a cerut să cadă la învoială cu adevărul și cu dreptatea. Nu putem!» Câți martiri au repetat cu demnitate aceste cuvinte! Le-au rostit sub loviturile vergilor, pe eșafod, pe rugul arzând. Chiar și astăzi, ca întotdeauna
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Sf. Gheorghe, totuși preoții au accelerat Sf. Slujbă ca să meargă să se compromită cu o pomenire nedogmatică și un câștig batjocoritor. Unde este știința teologică și unde demnitatea și conștiința pastorală? În jud. Vaslui aceeași situație: biserici goale și indeferentism sacramental cu o teamă de otrăvire și dezicere a Însemnătății Sf. Euharistii. Ne-am Încălzit ceva sufletește la o biserică din Vaslui, unde și credincioșii și slujitorii par mai conștienți de mântuirea personală și vremurile ce trăim. În timpul din urmă am
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
-le brusc și iar ridicându-le, într-o alternanță succesivă, ca aripile obosite ale unui flamingo, oprite într-un picaj fatal. Mergeam înainte și înapoi în linie dreaptă, împreunam capetele liniei sub formă de cerc, într-un fel de horă sacramentală, bătând apăsat și ritmic lutul mocirlos cu călcâiele crăpate. Era un dans teluric adresat unui zeu al pământului pe care-l imploram să ne facă mai ușor de suportat munca la această uzină în miniatură, deservită de patru frați minori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
moara din Jianu. Calul, obosit și melancolic, a deprins repede tehnica opririlor și, dornic să inspire pe nările prăfuite o doză mai curată de oxigen, se oprea singur la încrucișările de drumuri, dându-i popii posibilitatea să-și murmure litaniile sacramentale, întrerupte, la intervale precise, de intervențiile agonice ale bătrânului cantor, sprijinit în cădelnița fumegândă. De o parte și de alta a drumului înțesat de bălării, tufele de porumbele și de măceși, în uniformele lor vineții și roșii, vegheau conștiincioase la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Ce frumos! Vă mulțumesc! Vă mulțumesc, dragii mei! Sunteți minunați... Și s-a așezat plângând pe taburetul de lângă sobă, în care ardea focul dăruit de Prometeu oamenilor. Iar alături, lampa cu petrol numărul 8, risipind întunericul, împodobea, într-o aură sacramentală, icoana simplă a Maicii Domnului cu Pruncul, care ne zâmbea încurajator, cu blândețe și infinită înțelegere. Nu. Nu era supărată. Ne privea cu ochii ce-și revărsau bunătatea asupra întregii omeniri suferinde, parcă ar fi vrut să ne spună: "Așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-le brusc și iar ridicându-le, într-o alternanță succesivă, ca aripile obosite ale unui flamingo, oprite într-un picaj fatal. Mergeam înainte și înapoi în linie dreaptă, împreunam capetele liniei sub formă de cerc, într-un fel de horă sacramentală, bătând apăsat și ritmic lutul mocirlos cu călcâiele crăpate. Era un dans teluric adresat unui zeu al pământului pe care-l imploram să ne facă mai ușor de suportat munca la această uzină în miniatură, deservită de patru frați minori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mulțimii, să restabilească liniștea. Comisia juraților își face intrarea. O tăcere desăvârșită se face în sală. Fiecare jurat poartă la butonieră „zvastica” cu funde tricolor. Primul jurat se ridică grav, profund emoționat și începe să dea citire verdictului. Când pronunță sacramentala formulă „Pe onoare și conștiință în fața lui Dumnezeu și a oamenilor” și când zice primul „Nu” sala izbucnește în ropote de aplauze și aruncă cu flori peste jurați și magistrați. Entuziasmul durează câteva minute. Președintele restabilește din nou liniștea. Primul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
redacția Convorbirilor s-au mutat la București, unde s-a continuat într-adevăr încă câtva timp a se ține sâmbetele sara întruniri literare, dar el nu mai aveau acel caracter de intimitate, acea libertate de discuțiune, veselia tradițională cu frazele sacramentale, cu poreclele, cu anecdotele, cu bătăile de perini care însuflețeau întrunirile din Iași. Arborele societăței, după 20 de ani de viață sănătoasă, transplantat în pământ străin, a început să tânjască pănă când în cele din urmă s-a uscat. Pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ochi, pe undeva, sticla de coniac, goală; nu am găsit-o și el - nu, nu era beat, și asta mă sperie și mai tare, ca să mă exprim copilărește, pentru că așa mă simțeam - repetă, privindu-mă drept în ochi, formula aproape sacramentală: - Tu dois faire un choix! - Quel choix? - am șoptit nătâng, ca în basme; mă uitam în ochii lui și observam că făcea un efort ca să mă lămurească: - Or tu descendras à Kiev... - Or, quoi? El emise de încă două ori
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
la Teplu. Remarcam faptul că odată cu trecerea timpului, cănd doctrina și cultul fiecărei religii s-a dezvoltat și instituția căsătoriei și-a mutat centru obișnuit de celebrare, din planul familial particular spre planul sacru oficial săvârșit la templu în cadrul oficianților sacramentali respectivi. Astfel de la egipteni și până la popoarele din bazinul Mediteranei toate vechile religii săvârșeau elenente cultice care sacralizau într-o oarecare măsură căsătoria. Privind și observând firul și evoluția gândirii și practicilor religioase, cu referire la tema noastră, remarcam cu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și în cele din urmă Tatăl din Evanghelie îi dă fiului risipitor inel, ca semn al primirii și iertării (Luca 15,22). în ceea ce privește cultul și ritualul creștin referitor la acest element, menționam că el îmbracă pentru prima dată haină rituala sacramentala în cadrul ierurgiei logodnei „prin ea Biserică binecuvintează și consfințește o veche tradiție strămoșeasca și anume legământul, punerea solemnă la cale a căsătoriei dintre doi tineri. Astfel Biserică, progresiv și succesiv, încreștinează un ritual format din mai multe elemente, printre care
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
sunt făgăduința celor doi tineri precum și punerea inelelor. De aceea se poate spune că logodna reprezintă și evoluția exterioară prin acte și gesturi a unui sentiment religios universal, care s-a dezvoltat de la forme simple particulare la forme mai complexe sacramentale. Dealtfel ritualul logodnei, ce provine dintr-un cadru tradițional vine să împlinească nevoia spirituală de a binecuvânta practic începutul nunții cu toate aspectele pe care le presupune, în scopul realizării unui parcurs ceremonial după prescripții de credință și de datina
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
elemente, care dealtfel nu prezintă vreo urma de idolatrie fiind existente naturale născute din sentimente firești. În raport cu logodna, instituția căsătoriei a fost privită, în toate timpurile, pe un plan superior față de cea dintâi, fiind celebrata de cele mai multe ori în cadru sacramental public cu diferențieri de continut și structura de la un popor la altul, căsătoria fiind o practică cu atestare istorică încă de la începuturile formării fiecărui popor. La vechii egipteni căsătoria însemna construirea unui cămin și deși este atestata de timpuriu totuși
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
iudaice, nefiind întâlnită la alte popoare. De aceea se spune că instituția căsătoriei iudaice este o anticipație a nunții, ca Taină a Bisericii, căci de la Adam la Domnul nuntă poartă pecetea unui act religios, păstrând în iubirea conjugala un aspect sacramental, prin care ea se distinge de celelalte lucruri private, deși în tipare iudaice căsătoria rămâne în cadrul timpului, totuși ea conserva sfințenia în măsura în care sunt păstrate vestigiile chipului lui Dumnezeu căci sensul sfințeniei se păstrează în căsătorie și după cădere. Pe de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
din lume și o dedică sanctuarului, indicând prin această cea mai strictă puritate dintre soți. Binecuvântarea de nuntă era un element indispensabil căsătoriei. Ea se realiza în cadrul ritualului de mai multe ori, prin diferite persoane de la tatăl miresei la actanții sacramentali. Un alt element iudaic este împreunarea mâinilor celor doi miri, precum și binecuvântarea unui pahar comun din care gustau tinerii căsătoriți, pahar comun care nu are nici o similaritate cu paharul de obște din ritualul creștin, acesta din urmă având alt itinerar
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
fel, la originea ideii de cruciadă <endnote id="(800, I, p. 116)"/>. Acuzațiile de profanare a ostiei au apărut mai ales după 1215, când la al patrulea Conciliu de la Lateran s-a admis doctrina transsubstanțierii, conform căreia vinul și pâinea sacramentale deveneau chiar sângele și trupul lui Isus. Cu puține variații, scenariul inculpărilor era mereu cam același : mai mulți evrei convingeau sau, mai adesea, corupeau cu bani un creștin să le aducă de la biserică o bucată de ostie. Apoi - În casa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se spovedi. La spitalul militar sau la spitalul civil, era deja pregătită o listă de cereri, pe care surorile o culegeau de la cei internați. A întâlnit și cazuri umane din cele mai ciudate: bieți păcătoși, care din ignoranță abandonaseră viața sacramentală sau persoane culte, îmbătate de mentalitatea laică, ce se îndepărtaseră de Biserică. El a reușit să le cucerească cu bunătate, răbdare și umilință. Monseniorul Bacilieri, care începuse să înțeleagă încărcătura spirituală a acelui preoțel al său, a voit să-i
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de imagine) și ale capitalei sale, mai puternice și mai sigure pe sine cu fiecare an prosper, datorită provinciilor bogate. Constantin I s-a arătat dispus să renunțe la tot ceea ce Roma îi putea oferi. A modificat el însuși protocolul sacramental al orașului chiar în timpul celor trei ceremonialuri de adventus (de întâmpinare și de omagiere) care i-au fost dedicate, prin faptul că a evitat să mai facă sacrificii închinate zeității tutelare a Romei, Jupiter Capitolinul. Învățat să trăiască departe de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
atât o critică a dogmelor, cât insatisfacția socială față de Biserică. În fond, sociologii au demonstrat că cei care criticau Biserica se dovedeau a fi ei înșiși neștiutori ai propriilor tradiții; b) Membrii mișcării New Age au căutat în Biserică experiențe sacramentale, gnoză, misticism. Au găsit doar o Biserică creștină apuseană interesată de dogmă, liturghie și social; c) Revanșa victimelor târzII ale persecuțiilor ecleziastice prin intrarea în rândurile mișcării New Age; d) Atracția inițierii personale. Creștinismul a respins de la început tipul de
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ca secol (o sută de ani). Jean Delumeau a surprins foarte bine înțelesul teologic al secularizării când s-a referit la Europa protestantă a secolului al XVI-lea și la „refuzul teologic, începând de la Luther, de a stabili o diferență sacramentală între pastori și laici”. Sensul pur social al secularizării este acela de însușire a bunurilor ecleziastice de către puterea civilă, fie că este vorba de transferuri legate de reforma protestantă (în secolul al XVI-lea și în secolul al XVII-lea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și terestru. De aceea ciobanul privește cu seninătate și detașare moartea deoarece prin integrarea în natură, în cosmos, "a reușit să găsească un sens nefericirii lui asumând-o nu ca pe un eveniment istoric personal, ci ca pe un mister sacramental. El a impus deci un sens absurdului Însuși răspunzând printr-o feerie nupțială nefericirii și morții". (Mircea EI iade) Astfel, moartea, care este un eveniment posibil pe plan biologic, se consumă pe plan filozofic, ceea ce explică atât lirismul textului, cât
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și proză (1913), anunța dominantele liricii lui: amestecul „neghinei” terestre în „spicul de aur” al idealului și tumultul „inimii” întrecând „armoniile gândirii” (Inimei). Acompaniamentul grav, elegiac, al neliniștilor stârnite de spectacolul „eternităților contradictorii”, o gesticulație patetic-romantică, ce transformă în procesiune sacramentală căutările sau umbletul în lume al omului, irizările simbolice, sugestia reușesc, în Drumul, să transmită prezența misterului. În ciuda mimeticelor Nevroze și a clișeelor simboliste (Parc mort, Căderea frunzelor), a neputinței de a ocoli conceptul și alegoria, C. reușește să dea
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]