9,201 matches
-
cu voce tare: Căsătoria lui Hebo nu este nimic altceva decât o glumă sinistră. Pe viitor, cel care va relua acest obicei va fi imediat aruncat în apă. El va merge să-l vadă pe însuși zeul. De atunci, acest sacrificiu nu s-a mai practicat niciodată. Dotat cu inteligență și simț al responsabilității, Ximen Bao a condus apoi cu multă înțelepciune ținutul Yedi. Tian Ji la cursele de cai Celebrul strateg Sun Bin, autorul cărții Arta Războiului, a fost demnitar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
este trimis din cer, conform legendei, în fiecare familie, pentru a ajuta la rezolvarea problemelor și a ‚,inspecta'' ce a făcut fiecare familie timp de un an, până pe data de 23 a ultimei luni a anului tradițional. Interesant este că sacrificiul pentru Zeul Bucătăriei, în loc să fie din carne de vită, porc și oaie conform obiceiurilor de jertă, constă în prăjituri cleioase, asemănătoare cu rădăcina florii de lotus și are în compoziție dulceață tradițională chinezească. Prăjitura cleioasă are rolul de a-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să urce pe munte pentru că era însărcinată în șapte luni. Ajunsă acolo, a fost descoperită de străjerii care păzeau ciupercile și a avut loc o luptă crâncenă. În cele din urmă, Nanjixiaweng, zeul muntelui, mișcat de dragostea și spiritul de sacrificiu dovedit de Bai, i-a dat ciupercile pentru a-și salva soțul. Xu Xian a reînviat și ca să-l lecuiască de spaimă, Bai a atârnat pe grindă o eșarfă albă lungă ca un șarpe și l-a chemat pe Xu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
numai pentru ceilalți, ci și pentru mine însumi. Eu, care sunt un arivist, un impostor, o lichea, un vierme care înghite și dejectează, mă autoadmir pentru faptul că, plătind prețul biletului la filmul lui Gibson, prizez iubirea de oameni și sacrificiul. La urma urmei, sunt un om de treabă, neînțeles de lumea rea din jur. Cred că așa se explică și succesul comercial al ultimei cărți a lui Andrei Pleșu, Despre îngeri. Departe de a se situa în zona de vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
muncitorii au uruit, au boncăluit și au înjurat la înălțarea lui mai tare ca-n alte părți. Sângele care i-a picurat la temelie, din rănile și juliturile noastre (căpătate în luptele fratricide dintre D-uri), n-a fost un sacrificiu mulțumitor pentru trăinicia zidurilor. A fost nevoie de mai mult. Într-o zi, când mama întindea rufe pe balcon, a trecut hurdupăindu-se un camion, camionul era plin cu panouri, panourile au început să alunece și să zboare, unul a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fi fost decât niște biete roți de cauciuc înjumătățite. În mai puțin de o clipă, un zid care împrejmuia două baze muntoase s-a surpat sub tenișii lui nemiloși. Apoi o cetate. Întreaga noastră civilizație, rod al atâtor și atâtor sacrificii, se prăbușea întocmai ca un castel de nisip. Iar rânjetul, rânjetul și disprețul lui păreau să spună tot: „Io-s în clasa a patra, voi la grădiniță; io-s în clasa a patra, voi la grădiniță“. Atunci am înțeles pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
grădină, actualul sanctuar, împrumutase ceva din sobrietatea unui ritual sacru, în care melcii (și nu era vorba de unu sau doi, ci de nouă sau zece) se lăsau cotropiți de furnici (care erau, cu siguranță, mii) într-un fel de sacrificiu nebunesc încheiat cu o metamorfoză aiuritoare și anume: odată ce furnicile se înfruptau din carnea băloasă și mai mult ca sigur magică a melcilor, se grăbeau să urce spre o scorbură minusculă aflată pe trunchiul copacului cu cruce, intrau cu băgare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Înjghebat În aer liber. Totul părea perfect În după-amiaza acestei duminici de vară tîrzie: „Dăruitu-v-am pacea, dar nu cea pămîntească...“ Ochii lui Arthur Rowe se umplură de lacrimi În clipa cînd mica fanfară militară, adusă probabil cu mari sacrificii, atacă un cîntec demodat, din ultimul război: Orice s-ar Întîmpla, Nicicînd nu voi uita De valea Însorită... DÎnd ocol grilajului, merse În Întîmpinarea destinului: pe un jgheab Înclinat, se rostogoleau, zornăind, spre un eșichier, cîteva monede - nu prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
blocate. Visele din ajun Îi răscoliseră sufletul. Se vedea cu douăzeci de ani În urmă - un tînăr visător și Îndrăgostit, de care-și amintea fără duioșie, ca un biolog care face observații „pe viu“. În tinerețe, Rowe Își Închipuise că sacrificiile și faptele lui eroice o vor face pe fata pe care o iubea să uite de mîinile-i neîndemînatice și de bărbia-i buboasă, de adolescent. Pe atunci, totul i se părea posibil. Îți poți bate joc de visele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că cred. De la moartea soției sale, Rowe nu mai visase cu ochii deschiși; nici măcar În timpul procesului nu visase - bunăoară la o achitare. Această latură a activității spiritului său părea să fi pierit cu desăvîrșire; nu se mai simțea capabil de sacrificiu, de curaj, de virtute, pentru că nu mai visa la ele. Era conștient de ceea ce pierduse din această pricină: lumea nu mai avea pentru el o dimensiune, apărîndu-i subțire ca o foiță de țigară. Rowe ar fi vrut să viseze, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi putut prinde expresul de 6 și 15!“ Amintirile continuau să se Îmbulzească În mintea lui Rowe, Într-o succesiune oribilă... Odinioară, Biserica Îl Învățase valoarea penitenței, dar penitența nu te ajută decît pe tine Însuți. Avea sentimentul că nici un sacrificiu nu l-ar putea ajuta să-și ispășească vina față de morți. Morții sînt inaccesibili celor vii - fie ei vinovați sau nu. Și Rowe nu voia să-și mîntuiască sufletul. — Ce-ai de gînd să faci? auzi el iarăși glasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vile, mașini, policlinici, spitale, magazine «cu circuit închis», deplasări în străinătate («pentru odihnă și tratament») etc. - toate pe cheltuiala statului (adică a «poporului muncitor»); cu cât privilegiile nomenclaturii erau mai mari, cu atât propaganda despre «deplina egalitate în drepturi», despre «sacrificiile pe care trebuia să le facem cu toții pentru viitorul luminos al copiilor noștri» era mai intensă (și mai agresivă). Aceste realități contravin tezelor comuniste. Marx și Engels au rămas în istorie ca filozofi, promotori ai socialismului științific, având ca idei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în străinătate. Executarea dictatorilor a adus ușurarea, entuziasmul și speranța populației. Acesta era sfârșitul unui regim politic decapitat chiar de cei pe care pretindea că-i reprezintă. Libertatea era obținută cu sânge; rămânea doar ca învingătorii să fie demni de sacrificiul făcut;” O dată cu căderea serii (pe 22 decembrie 1989) au început să se răspândească zvonurile despre iminente atacuri ale «teroriștilor». [...] Au urmat trei zile ale celui mai straniu război din istoria României. Armata, în multe locuri, înconjurată de mulțimea chemată isteric
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de la început că trebuiau operate schimbări majore în societatea noastră. Însă n-au fost făcute și astfel handicapul față de alte țări s-a mărit considerabil. Problema s-ar putea pune și din punct de vedere psihologic. După atâtea privațiuni și sacrificii, românii vor mai avea tăria să suporte alte costuri ale tranziției, care ar putea schimba lucrurile în bine? Vom izbuti să ducem vreodată la capăt ceea ce am început? Desigur, ceea ce ne-am propus sunt obiective care nu pot fi realizate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
conspirației e o prostie. Depinde cât de repede ne mișcăm. Dacă ne păstrăm ritmul, primele semne de redresare pentru populație se vor simți prin 2002-2004. Dacă această linie se încetinește, vom sări de 2015. Asta înseamnă încă o generație de sacrificiu.” Raportul Comisiei Economice a Uniunii Europene prevedea că: „structura industrială nu s-a schimbat mult după 1989. Industria rămâne dominantă și dominată de aceleași mari întreprinderi, de stat, create de fostul regim în cursul perioadei de industrializare forțată, caracterizate prin
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
acestei țări să ne fie singura obsesie. De asemenea, dl. Octavian Paler remarca de altfel: „Și ce frumoase perspective deschisese României revoluția! Am dat martiri, în câteva zile, pentru o istorie întreagă, dar n-am avut, se pare, norocul ca sacrificiul lor să fie înțeles și respectat de către cei care vor o restaurație «originală», căci aceasta e, în esență, faimoasa cale «originală» de democrație, de care ni se vorbește de la o vreme: un fel de restaurație. Și nu mă mir că
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
aibă o mai slabă aderență la valori ca românul. De când există România, nici un intelectual n-a murit pe o idee, vreau să spun că nici unul nu s-a substituit vreunei idei. Intelectualul obsedat este un monstru la noi. Îndoiala de sacrificiu este o notă diferențială a românului. Credința în inutilitatea jertfei este așa de organică, încât ar trebui o febră asemănătoare epocii de martiri ai creștinismului pentru a convinge acest popor amărât de sensul spiritual al renunțării. Ne lipsește pasiunea distructivă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
vom înfunda în anonimat și nimeni nu va mai dori să știe de noi. Probabil că nici nu vom mai exista. România se va rupe între Ungaria și Rusia, care amenință să redevină o mare putere. Să fi fost oare sacrificiul copiilor noștri în van? Să fi murit ei degeaba în Revoluția din 1989? Alegând greșit, vom păta memoria celor care au murit pentru ca noi să avem o viață mai bună, pentru a ne scoate din comunism. Nu vreau să fac
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dorință. - Cei care se duc În iad nu au nici un drept, spunea negrul. Nici măcar să moară și, prin urmare, Elegbá Îi predă ca pe niște slugi celor care Îi arată o dragoste nețărmurită. Dacă Într-o zi supunerea ta și sacrificiile tale Îi vor fi pe plac, Îți va oferi un mort viu, un zombi, ca să-ți fie sclav În lumea asta și dincolo. - Și n-ar putea Elegbá să-mi dea un trup nou și un chip nou? Bătrînul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sclav, un mort viu care să-l ajute la treburile lui grele, dar Elegbá Încă nu-l ascultase, poate pentru că deocamdată credința lui nu era destul de puternică sau poate, cine știe, pentru că fusese nevoit să Înlocuiască mereu cocoșul ritualic al sacrificiilor cu un pelican cu picioare albastre sau un pescăruș de sex nedefinit, singurele victime Înaripate la care avea acces În singurătatea acelei insule părăsite. În cele din urmă, a ajuns la concluzia că zeița nu vedea cu ochi buni păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
leafa pe care o pierduse În Întregime la zaruri. Era cît se poate de logic, prin urmare, că pînă În acea clipă Iguana Oberlus nu păstrase nici măcar o singură amintire frumoasă din trecerea lui prin viață. Își petrecuse noaptea oferind sacrificii Elegbei, alegînd de data asta o broască-țestoasă uriașă de uscat, una dintre țestoasele enorme care dau numele arhipelagului și ale căror imense carapace Îi slujeau mai tîrziu pentru strîngerea apei de ploaie cînd rezervoarele lui rudimentare dădeau pe-afară de pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a insulei: - L-am găsit dormind În vale, căpitane..., spuse el. TÎmpitul Își imagina că sînt un mort viu, un zombi haitian pe care i-l trimisese o zeiță vodoo. După cum puteți vedea, și-a petrecut pare-se noaptea făcînd sacrificii și vrăji... Cred că e beat... sau nebun. Bătrînul dădu energic din cap, neîncrezător, Îi dădu tîrcoale prizonierului, exact cum făcuse acesta cu un ceas cu negrul, apoi tăgădui, spunînd foarte rar, convins: - Nu. Nu cred să fie nebun... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se pare mai bine. Cine sînt popii ăștia sau Inchiziția ca să hotărască dacă o metodă e mai bună sau nu decît alta? Dumnezeu, dacă există, sau Dracul vor fi cei care vor hotărî dacă felul În care le aducem noi sacrificii le place sau nu. Sebastián Mendoza, biet metis chilian, născut și crescut cu frica lui Dumnezeu și a Sfintei Fecioare, impusă prin foc și sabie de preoții spanioli, Îl contemplă acum pe călăul său nu numai cu groază, pentru că din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Oberlus, un harponier monstruos, fiul lui Scaraoțchi, devenise Oberlus, regele Insulei Hood și poate, Într-o zi, regele Arhipelagului Galápagos. Nu mai era nevoie să se scuze pentru aspectul și prezența lui, nici să-și petreacă nopțile treaz și aducîndu-i sacrificii Elegbei pentru a-i schimba trăsăturile. TÎrfa aceea de zeiță neagră putea să putrezească În mlaștinile pestilențiale din Dahomey, pentru că el, Oberlus, nu avea să mai ceară nimic nimănui. Nici măcar zeilor. Ceea ce dorea lua cu forța, iar pe cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
n-ai fi crezut, a depășit cu el destul de binișor fondul de reprezentare ce-i fusese alocat pentru întreaga misie, așa încît și-a vîrît zdravăn mîna în pungă și n-a crîcnit, pe nimeni nu interesa acest soi de sacrificii, de la el a aflat că singurul loc de încredere ca să fii găsit de oamenii lui Cocoș era o vale seacă, nu mai, lungă de o jumătate de kilometru și largă de cîțiva zeci de metri, plină de pietre rotunjite, încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]