1,126 matches
-
făcînd cîțiva pași ca să dea mîna cu inginerul și cu meșterul și apoi luîndu-și rămas-bun de la lucrători cu gesturi largi. Prin geamul automobilului care pornea, Julius, putu să-i vadă pentru ultima oară pe zidarii care urcau și coborau cu salopetele lor murdare de mortar pe schela aceea pîndită de primejdii ca să toarne planșeul. I se păru din nou că seamănă cu niște clovni trăsniți de la un circ de mîna a doua și de altfel dați afară fiindcă recurg la giumbușlucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la reparat mașinării și extazul i s-a mai domolit. Mereu avusese o slăbiciune pentru bărbații care se pricepeau să lucreze cu mâinile, care veneau acasă murdari de benzină și se apucau de reparat chestii și care, deschizând încet fermoarul salopetei, spuneau lucruri pline de însemnătate de genul: „M-am gândit toată ziua la tine, păpușă“. Mai avea slăbiciuni și pentru bărbații care aveau salarii cu șase cifre și cu puterea de a o promova chiar dacă nu merita cu adevărat. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ocol turmei. Sunt, ca aproape peste tot, oi de rase englezești, pentru carne. De pe dealul pe care pasc oile, coboară un cetățean. E atât de rară întâlnirea cu un fermier pe aici, încât opresc și-l aștept. E îmbrăcat în salopetă obișnuită și cu o înfățișare destul de modestă. E proprietarul turmelor. Are câteva mii de oi și câteva sute de vaci, răspândite pe câmpiile din fața noastră. Vitelor nu le dă nicio îngrijire. Se îngrijește de fânul pentru iarnă. Târla lui nu
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Kay o observa, pe măsură ce se apropia de curtea din față garajului: Mickey instalase un scaun din pînză și se Întinsese În el și citea o carte. Picioarele Îi erau răsfirate pentru că era Îmbrăcată bărbătește, ca un tînăr mecanic, cu o salopetă din stambă și ghete. Avea părul blond, de culoarea și textura unei frînghii murdare; Îi stătea În sus de parcă atunci se dăduse jos din pat. În timp ce Kay o urmărea, tocmai Își umezea un deget și Întorcea o pagină. Nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a Omului invizibil de Wells. Kay o ridică și zîmbi. — Am citit-o cînd eram mică. Ai ajuns la partea aia cînd tipul face pisica invizibilă În afară de ochi? — Da, nu-i așa că-i amuzant? Mickey Își șterse palma unsuroasă de salopetă pentru a da mîna cu Kay. Era atît de scundă și măruntă că mîna ei nu era mai mare decît a unui copil. Își aplecă fruntea și Închise pe jumătate unul din ochi. Arăta ca Șmecherul. — Aproape că renunțasem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bacșiș? Întrebă Kay. — Mi-a dat trei penny și mi-a zis să-mi cumpăr ruj de ei. Avea un motor de doi bani. Așteaptă aici. O să vorbesc cu Sandy. Dispăru În garaj. CÎnd reveni după cîteva secunde, Își scosese salopeta dînd la iveală pantalonii albaștri și o cămașă nostimă, Aertex, șifonată și plină de pete de grăsime. Se spălase pe față și se pieptănase. — Mă lasă patruzeci și cinci de minute. Vrei să mergem la barcă? — Avem timp? Întrebă Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
obraz, ca băiețelul dintr-o carte ilustrată, care aștepta răbdător somnul. 2 — Helen! Helen auzi că o strigă cineva, peste uruitul traficului din Marylebone Road. Helen! Aici! Își Întoarse capul și văzu o femeie Într-o haină de blugi și salopetă din stambă, cam murdară la genunchi, și cu părul ascuns sub un turban plin de praf. Femeia zîmbea și-și ridicase mîna. — Helen! strigă ea din nou, izbucnind În rîs. — Julia! zise Helen În cele din urmă. Traversă strada. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un coșar, nu-i așa? — Ei, Întrucîtva. Julia se ridică. Stătuse În soare, pe un rest de zid. Într-o mînă avea un roman de Gladys Mitchell, și În cealaltă o țigară. Își șterse mîna de partea de sus a salopetei ca să i-o strîngă pe-a lui Helen. Dar cînd se uită la palmă, Începu să se Îndoiască. — Cred că mizeria nu se duce de-aici. Te superi? — Bineînțeles că nu. Dădură mîna. — Încotro? o Întrebă Julia. — Mă-ntorc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai strălucitor ca oricînd, nu mai vorbea - Închisese ochii o clipă și-și dăduse capul pe spate. Ce frumoasă e! se gîndi Helen dintr-odată, șocată de povestea despre bătrînă; pentru că soarele lumina fața Juliei ca un reflector, iar albastrul salopetei și hainei scoteau În evidență fața bronzată, genele negre și sprîncenele drepte, și pentru că părul Îi era strîns sub turban, vedeai mai clar liniile dulci ale maxilarului și gîtului. Își ținea gura Întredeschisă. Buzele erau pline, ușor umflate, dinții nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la loc, Își luă paltonul, pălăria și eșarfa, trecu ușor de biroul domnișoarei Chisholm și ieși pe coridoarele primăriei, coborî În hol, și apoi În stradă. Julia stătea În fața unuia dintre leii din piatră cenușie. Era Îmbrăcată la fel, În salopetă și jacheta de blugi, dar, de data asta, În loc de turban, avea părul legat cu o eșarfă. MÎinile Îi erau petrecute În jurul curelei sacului de piele, aruncat peste umăr, și se uita În gol, clătinîndu-se ușor de pe un picior pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
venit doctorul, zise ea, auzind scîndurile care trosneau. A propos, chestia aia că-i mai ușor afară, e un secret, adăugă ea Încet. Doctorița era o femeie alertă și frumoasă, de vreo patruzeci și cinci de ani, Îmbrăcată Într-o salopetă de stambă și pe cap avea un turban. — Salut, zise ea văzînd-o pe Helen, ce-avem aici? Kay se dădu la o parte cînd femeia se ciuci lîngă Helen. Auzi murmurele și prinse ceva din răspunsurile lui Helen: „Nu... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
după ce au deschis a doua ușă, măturând. Părea...” - La naiba, izbucni Rhyme. El era! Arăta complet diferit de criminal, nu-i așa? Sellitto privi din nou în agendă: „Părea cam de 60 de ani, chel, fără barbă și purta o salopetă gri.” - Salopetă gri! țipă Rhyme. - Da. - Așa se explică și bucata de mătase. Era un costum. - Ce tot vobești? se amestecă și Cooper în discuție. - Suspectul nostru a ucis-o pe fată. Când a fost surprins de agenți, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
deschis a doua ușă, măturând. Părea...” - La naiba, izbucni Rhyme. El era! Arăta complet diferit de criminal, nu-i așa? Sellitto privi din nou în agendă: „Părea cam de 60 de ani, chel, fără barbă și purta o salopetă gri.” - Salopetă gri! țipă Rhyme. - Da. - Așa se explică și bucata de mătase. Era un costum. - Ce tot vobești? se amestecă și Cooper în discuție. - Suspectul nostru a ucis-o pe fată. Când a fost surprins de agenți, i-a orbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ar fi „se schimbă”, ci „se dezbracă”. Fiind foarte subțiri, mătase sau nylon, se pot purta până la 5 straturi o dată. - Mătase? întrebă deodată Rhyme. Am găsit fibre de mătase gri iar agenții de patrulă au spus că îngrijitorul purta o salopetă de aceeași culoare. În plus, fibrele arătau de parcă ar fi fost răzuite. - Deci nu mai erau netede și lucioase. Tipic. Noi mai folosim și tot felul de pălării, genți, umbrele telescopice pe care le ascundem pe sub haine. Continuă tot ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un motiv îndeajuns de puternic pentru a arde în focurile gheenei. La un moment dat totuși, când încă se afla în parc, începu să se simtă ușor neliniștit. Se gândi imeadiat la bărbatul care îl spionase la hotel, cel în salopetă și cu cutiuța cu unelte în mână. Pastorul era destul de sigur că îl mai văzuse încă o dată, reflectat în vitrina unui magazin, nu departe de hotelul în care era cazat. Sentimentul pe care îl simțea acum era același ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
secrete, nici unul dintre ei nu se oprește lângă ea, nici unul nu îi alină îngrijorarea. Cu inima grea, plec spre spital, iată din nou, la dreapta mea, cafeneaua distrusă, un fum alb se înalță deasupra ei, dens și șerpuitor, muncitorii în salopete de culoare spălăcită se vântură dintr-o parte în alta ca niște îngeri, cu armele distrugerii în mâini, dispuși să niveleze totul, fără să lase nici o urmă. Trecusem pe aici rușinată ani de zile, căutând tălpile acelea delicate, puloverul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în pace. Nu avem povestea vostră, noi o avem pe a noastră. Avem și noi frustrările și dorințele noastre. Vrem să simțim că mirosim frumos. Aceasta nu ne-o ia nimeni, în numele nici unui dogmatism. Când ești obligată să stai în salopetă și în cizme și să faci muncă patriotică, să dai la cartofi și al lopeți, visezi un pic de feminitate, de eleganță, de frumusețe”. În regimul taliban, de exemplu, femeile practicau și rezistența prin machiaj făcut în subterane, cu riscul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
îmbarcare a lui Sulaco. Roboții fugiră în adăposturi. Clipeau o serie de semnalizatoare. Soldații erau așezați pe scaune laterale, separate de un culoar strâmt. Pe lângă acești militari încotoșmănați din cap până-n picioare, Ripley se simțea minusculă și foarte vulnerabilă. Peste salopetă nu avea decât un bluzon de zbor și niște receptoare. Nu-i oferise nimeni nici o armă. Hudson nu avea stare. Adrenalina se revărsa în vene, iar ochii i se bulbucară. Mergea pe culoarul central cu suplețea unui prădător, precum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din moment ce arestatul, aflat la masa de anchetă, stătea întors la 90 de grade în raport cu poziția mea, astfel încât nu-i puteam studia decât profilul. Sfidare, aroganță, dispreț, disperare mascată? Toate la un loc? Era îmbrăcat, nu am înțeles de ce, într-o salopetă de un albastru spălăcit, într-o singură croială bluza și pantalonii, cu fermoar la mijloc, iar la mâini purta cătușe! Prefăcându-mă că nu mi se părea deloc anormală atitudinea sa, dar și fără intenția de a-i răspunde cu
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
completează cu doi lucrători de la salubrizare, un el și o ea, el cu căciulă, ea cu glugă, de o parte și de cealaltă a străzii. Comunică prin semne și strigături, în timp ce împing niște tomberoane imense pe roți. Sunt îmbrăcați în salopete stridente, portocalii, o culoare foarte persistentă, care forțează echilibrul natural al retinei. Asemeni unor albine mutant, cuplul de gunoieri umblă din stâlp în stâlp, din coș în coș, coșuri de gunoi verzi ca niște fructe pline cu gunoiul-nectar, gata să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
spuse, uitându-se peste capul meu, foarte impresionat. E plăcut să vezi o tânără făcând acele lucruri fără să-și piardă feminitatea, nu-i așa? Deși nu ți-ai fi dat seama că e femeie când o vedeai înfășurată în salopetă, pe cuvânt! Îmi terminasem șampania și de-abia mă puteam abține să nu-i înfig lui David Stronge paharul gol în moacă și să îl întreb dacă găsește că și ăsta e tot un gest feminin. Nu port niciodată salopetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
salopetă, pe cuvânt! Îmi terminasem șampania și de-abia mă puteam abține să nu-i înfig lui David Stronge paharul gol în moacă și să îl întreb dacă găsește că și ăsta e tot un gest feminin. Nu port niciodată salopetă. — Unde îmi pot lăsa jacheta? am zis cât puteam eu de dulce. Era singura scuză la care m-am putut gândi ca să plec de acolo înainte să rănesc pe cineva. —E vreo garderobă pe undeva? David Stronge m-a condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
o treime din conținut dintr-o singură Înghițitură. Restul l-am băut În cinci șase Înghițituri, În timp ce mă Îndreptam Încet spre aparatul care purta marca favorită. Se afla un consumator la aparatul meu. Nu era Îmbrăcat În palton și sub salopeta de un bleumarin decolorat avea un fular cam țipător. Era bine făcut, chiar puțin cam durduliu. Unghiile de la mîna cu care ținea paharul erau murdare de ulei negru, așa că am tras concluzia că e cazangiu pe undeva prin apropiere. Clienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ele. Înclină ușor capul spre mine cînd mă văzu făcîndu-i semn. — Ciudat. A zis că trece pe la Dainen și a plecat Înainte de prînz. — Cine știe? spuse cel mai În vîrstă, legînd capetele prosopului În jurul gîtului, transformîndu-l astfel În guler al salopetei. Avea o voce puternică, dar un dialect mai greu de priceput. Găsește Întotdeauna un motiv să plece. Își poate permite În postul pe care-l ocupă... să mai dispară și el. I-am răspuns imediat cu un zîmbet, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fi fost purtată multă vreme? — Nu, nu era nouă. Era destul de uzată. Mi se pare că am zărit și pete de grăsime pe la guler și mîneci. Da, Îmi amintesc... o purta de multă vreme. Era bun mecanic și deseori În loc de salopetă purta pelerina cînd lucra pe sub mașini. I-am cerut brusc taximetristului să oprească. Oraș Întunecat, cu străzi largi presărate cu lumini... LÎngă un reflector fusese aprins becul roșu ce indica muncă de noapte la un canal și o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]