971 matches
-
Prin coridorul circular acoperit cu linoleum lustruit, trec mereu tălpile de pâslă, sau ghetele care scârțâie. O cheie nimerește anevoios în gaura ușii de alături. Se aude răsucitul ei în broască. Un bărbat spune ceva însoțitoarei care râde hohotind. După salvele de râs urmează o pauză, o romanță sau un reproș. De jos, din cafenea, ajung până la mine frânturile orchestrei, cu vocea contrabasului pe două tonuri diferite. Mâine voi pleca mai departe, să mă izbesc de mine însumi la răspântie. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
său bătrân, ca de lup. Preț de o clipă, câinele privi Îngrijitorul, cu bățul și bucla bălăngănindu-se. Îngrijitorul făcu Aaaa! și se năpusti. Dar nu fu suficient de rapid. Câinele cel bătrân sări În picioare și dădu glas unei salve de lătrături, În timp ce bățul se clătină spre cele trei arzătoare, spărgând unul dintre elementele de Încălzire. Fiecare față din Încăpere se Întoarse către câine. Și apoi la cei patru polițiști. — Ce mama naibii? Acum toți pariorii erau În picioare. Pumni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
schimbând lovituri. Fusese chemat de asistente să le ajute să-i despartă. Insch se strâmbă și numără până la zece. Bănuiesc că a fost declarat decesul? Întrebă când acesta ajunse la final. O polițistă Îi spuse că nu fusese, obținând o salvă de Înjurături de la inspector. — E un spital! Locul ăsta colcăie de doctori nenorociți! Ia du-te și adu un leneș din ăla nenorocit Încoace să declare oficial decesul! În timp ce așteptau, Insch și Logan examinară cadavrul cât putură de bine, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tremurătoare să-i Îndepărteze părul de pe față. Nu voiam să te lovesc. Dar n-am avut de ales. N-am vrut să-ți fac rău... Te simți bine? Ea nu putea decât să bălmăjească prin căluș. — Bine, spuse Martin, neînțelegând salva de abuzuri pe care tocmai o trimisese asupra lui. Bine. Se ridică În picioare și se Întoarse cu spatele spre ea, aplecându-se peste valiza cea mare pe care o văzuse În bucătărie, și, cu o voce delicată, șoptită, Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cît o viorea sălbatică de cîmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În Grădina Botanică, aidoma unor Încrengături cu frunze de piele cu cîte-o ditamai eflorescență albă În vîrf, ca un pampon de mătase din pletele „fetelor de familie bună“ pe care Kamerad Bandura le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Un băiețel de trei ani În dogoarea soarelui, pe o cărăruie de munte, era cu bunicul dinspre mamă, iar ceva mai În jos, În planul al doilea și al treilea -, ca să zic așa, se zăreau armatele, intendența, jandarmii; se auzeau salve de tun și lătratul surd al cîinilor. Tot aici apare și o sinteză cronologică a Primului Război Mondial, uruitul roților de tren din preajma orășelului, muzica de alămuri, gîlgîitura apei de la gura bidonului, geamuri făcute țăndări, fluturarea baticurilor... Fiecărui amănunt Îi era rezervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
faci, o probezi? (Cecelia se oprește din fandoseală și iese, ducând articolul de Îmbrăcăminte pe umărul drept. Pe cealaltă ușă intră ALEC CONNAGE. Își rotește repede ochii În jur și strigă cu o voce puternică: Mama! De alături răzbate o salvă de proteste și, Încurajat, Alec pornește Într-acolo, dar este respins de o nouă salvă.) ALEC: Iată deci unde-mi sunteți! A sosit Amory Blaine. CECELIA (repede): Du-l jos. ALEC: O, dar acolo și e. DOAMNA CONNAGE: De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
umărul drept. Pe cealaltă ușă intră ALEC CONNAGE. Își rotește repede ochii În jur și strigă cu o voce puternică: Mama! De alături răzbate o salvă de proteste și, Încurajat, Alec pornește Într-acolo, dar este respins de o nouă salvă.) ALEC: Iată deci unde-mi sunteți! A sosit Amory Blaine. CECELIA (repede): Du-l jos. ALEC: O, dar acolo și e. DOAMNA CONNAGE: De ce nu-i arăți camera lui? Spune-i să mă ierte că nu pot veni imediat. ALEC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și, spre marea lui supărare, cerul s-a smolit dintr-o dată, iar ploaia a Început să șiroiască printre copacii deveniți brusc fantomatici și amăgitori. Tunetul se rostogolea cu bubuituri amenințătoare de-a lungul văii și se risipea printre copaci În salve intermitente. Amory a Înaintat orbește, Împiedicându-se și căutând o ieșire. În cele din urmă, prin rețeaua de crengi contorsionate, a zărit un gol Între arbori unde fulgerele neîntrerupte luminau un câmp deschis. A ieșit În goană pe liziera pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și solii încălecară pe caii pregătiți de comandantul fortăreței și plecară din Acapulco urmați de supușii lor care duceau sulițele și steagurile, de negustorii care mergeau pe jos și de căruțele încărcate cu desagi. Acest alai neobișnuit porni petrecut de salvele trase în aer de gărzile fortăreței. Primele priveliști pe care le vedeau în Nueva España erau orbitoare, fierbinți și albe. În depărtare se înșiruiau munți peticiți cu granit, ca și cum ar fi fost presărați cu sare, iar în fața lor se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
venită din ortodoxia românească, acea a tămâierii viilor și morților, nediferențiat, fără o minimă evaluare...? Mă tem că aici avem impresii oarecum disonante. Nu-i chiar un cor de osanale la fiecare carte apărută. Nu toate cărțile sunt primite cu salve beatificante. Se mai dau ghionturi, se mai practică pișcătura, la nevoie și răstălmăcirea. Criticii sunt însă oameni civilizați și rareori dau chiar cu parul. Iar bădărănia nu intră în chimia criticii, care e o artă a delimitărilor, nu a resentimentelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu degetul așa, un fel de amenințare că n-a fost cuminte. "N-aveți cancer!" i-a spus acesta ca și când bolnavul i-ar fi jucat o festă și el închidea ochii, iertîndu-l, așa cum trebuie iertat cel care iese viu după ce salva plutonului de execuție a trecut peste el. "Dar vârfurile negre ale filamentelor celulare?!" a zis atunci unul din ajutoarele lui, ca pentru a-l feri pe Marele Măcelar de o eroare care l-ar discredita. Nu, vârfurile negre ale filamentelor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în ultimă instanță, un suflet de hippie. Și, desigur, regizorul să nu exagereze și să dorească atât de tare să acopere complet ceea ce avea frumos și dădea totuși atâta farmec clipelor când în vechile interpretări apariția regelui era anunțată de salve de tunuri și cântec de trompeți, iar pasiunile se dezlănțuiau sub acoperirea unor acte de cruzime zguduitoare, și nu prin hohote dubioase. Oricum, Lear e un rege, nu un bătrân care s-a smintit tăvălindu-se pe jos în mijlocul unei
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ieșiseră la suprafață și că fiecare lansase, una câte una, optsprezece rachete teleghidate. Proiectilele se îndreptau spre orașul Judecătorului cu enorma viteză de cinci mii cinci sute de kilometri pe oră. Patrula aeriană atacă imediat submarinele însă fu întâmpinată de salve antiaeriene foarte puternice, pierzând astfel mai mult de jumătate din efectiv. Proiectilele lansate de avioane fură deviate de la traiectorie și explodară departe în larg, fără a cauza nici cea mai mică pagubă obiectivelor lor. Avioanele rămase bătură în retragere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Hiroshima și Nagasaki. Următorul holocaust nuclear nu va izbucni Între superputeri, Își zise, va izbucni aici, la noi. Din cauza conflictului nostru regional. Sirienii vor invada Înălțimile Golan cu o mie de tancuri, noi vom bombarda Damascul, ei vor trimite o salvă de rachete În orașele de pe malul mării, iar noi vom aprinde ciuperca judecății de apoi. Într-o sută de ani nu va mai fi pe-aici nici un suflet viu. Nu tu Yoezer, nu tu șopârlă, nu tu gândac. Gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
talentul lui Nicolae Sârbu are talent. Dar îl folosește abuziv și periculos (pentru nervii cititorului). Este ca un copil căruia i s-a dat pe mână un pistol. Citindu-i versurile, îți vine să te apleci ca să nu te lovească salvele de imagini trase la întâmplare. Volumul său Provinciile cerului (Timpul, colecția „Orașul cu poeți“, Reșița, 2000) cuprinde sute de imagini hazardate, care derutează și obosesc. „Aștept - ne anunță poetul - lângă ugerul plin/ al statuii unei capre antice.“ După lectura acestor
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ducă nava sub vântul cel mai bun. Și apoi, Într-una din zile, când două galere se iviseră la babord și se apropiau folosind atât puterea vântului cât și pe cea a vâslelor, sosise certitudinea că vor fi salvați. O salvă de Întâmpinare se auzise la orizont, iar marinarul de cart strigase cuvintele pe care le așteptau cu toții Încă de când ieșiseră din strâmtoarea Bosfor: - Flotă venețiană la douăzeci de grade tribord! Patru galere și două fregate, În desfășurare de escortă! Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu mai avea nici un oștean călare. Dar acesta nu era decât Începutul Înfrângerii. Francisco avusese ideea ingenioasă de a pune tălpici de lemn sub tunuri, astfel Încât reușise să schimbe poziția artileriei, mutând-o cu treizeci de pași În față. Următoarea salvă distruse mijlocul liniilor turcești, provocând un moment de debandadă. Iar În acel moment totul se răsturnă. O nouă șarjă a lui Yves lovi ienicerii din careul stâng, destrămându-le liniile, În timp ce Apărătorii din preajma lui Angelo atacară centrul. În jurul celei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și altceva, un zgomot pe care credea că-l mai auzise cândva, o serie de pocnete, niște rafale repezi de pac-pac-pac. Împușcături, Își zisese, și s-a mirat de unde știe el asta. Din avea să-i spună că fu seseră salve trase pentru sărbătorirea victoriei revoluției și pentru a onora Anul Trăirii Primejdioase, Însă Adam nu prea i-a dat crezare. Nimic altceva nu era acum mai important pentru Adam decât fuga. Făcea eforturi să-l urmeze pe Din, care Întorcea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sfârșit? În ceea ce mă privește pe mine, se poate. Copilăriei mele i s-a pus capăt într-un spațiu strâmt și înghesuit atunci când, acolo unde am crescut, a izbucnit, în mai multe locuri deodată, războiul. El a început, asurzitor, cu salvele trase de la bordul unui vas de linie și cu decolarea Stukas-urilor deasupra periferiei portului Neufahrwasser, în dreptul căruia se afla Westerplatte, unde era amplasată o bază militară poloneză; în afară de asta, ceva mai departe se aflau două blindate pregătite de tragere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unul exclusiv civil. Văzut prin lucarnele din acoperișul casei, deasupra portului liber urca, aproape negru, fumul care era tot mereu ațâțat de atacurile repetate și de vântul ușor dinspre nord-vest. Dar, de îndată ce vreau să-mi amintesc de tunetul îndepărtat al salvelor de pe Schleswig-Holstein care își trăise traiul, ca veteran al bătăliei din strâmtoarea Skagerrak și nu mai era bun decât ca navă-școală pentru cadeți - sau de zgomotele gradate ale avioanelor care erau numite Stukas din cauză că, de sus de tot deasupra câmpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vreo împușcătură, am făcut un salt spre dreapta, am plonjat în spatele adăpostului pe care-l ofereau pinii de pe marginea drumului, am dispărut, dar nu eram încă în afară pericolului. Ce-am auzit au fost zbierete în două limbi, acoperite de salvele pistoalelor automate, până când, la urmă, nu se mai auzeau decât kalașnikoavele. În timp ce mă târam prin desișul de pini tineri, rafalele s-au abătut și asupra zonelor adăpostite din stânga, din dreapta, dar eu am rămas neatins, ceea ce nu e de presupus despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
va fi stăpânită de nici unul dintre ce care visează la ea. Într-un gest ce evocă demența majestuoasă a lui Aguirre, personajul lui Werner Herzog, gardianul insulei, rătăcitul și nebunul soldat, va trage din vechile sale tunuri cea mai scumpă salvă de artilerie din istorie : proiectilele sunt chiar dublonii pe care pirații i-au ascuns, iscusit, în armele fortului. Sentimentul deșertăciunii îl încearcă din nou pe Corto, cu atât mai mult cu cât vocea lui Bouche Dorée îi vorbește din scrisoarea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și cu eleganța ofițerului-aristocrat ce și omagiază adversarii căzuți cu un buchet de trandafiri. Ca și în povestea lui Koinski, Pratt reconstituie, nuanțat și melancolic, fraternitatea stranie a războinicilor ce trece dincolo de granițe. Temutul „Baron Roșu” moare absurd, doborât de salvele australiene, iar trupul obișnuit al aviatorului este așezat pe pământul cu care s-a unit, în cele din urmă, pentru totdeauna. Corto contemplă, visător și trist, carnagiul la capătul căruia se va afla o pace inutilă și efemeră. Pe Frontul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
este supus un om obișnuit din orașul tangoului. Ramon Rosales, mecanicul care dă viață exigentelor comenzi ale unui enigmatic vizitator, este proiectat, odată cu această întâlnire mirabilă, în arcanele unei conspirații ce depășește, prin anvergură, așteptă rile sale. Ca și Juan Salvo, „eternautul”, Rosales este chemat să vadă și să trăiască lucruri teribile și minunate. Lui Rosales îi este dat să cunoască partea secretă a unei lumi ce pare, la o privire inocentă, un spațiu ordonat și previzibil. Ca într-un film
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]