KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...59 >

1,472 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

Odinioară unchiul său n-ar fi vorbit cu o voce atât de firavă. Acum se uita întruna în gol înspre flăcările din vatră care pâlpâiau sleite ca niște gâze în prag de iarnă. Cu vremea, se împuținase și la trup. Samuraiul îl alina pe bătrân rostind cuvinte pe care nici el nu le credea. Alături, Riku asculta cu ochii plecați discuția dintre cei doi. Din când în când se ridica de la locul său și pleca, de parcă n-ar mai fi putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
doi. Din când în când se ridica de la locul său și pleca, de parcă n-ar mai fi putut suporta să-și audă soțul mințind de dragul unchiului, deși știa prea bine că tot ce spunea nu era decât o scorneală. Dar samuraiul trebuia să mintă mai departe ca să-i prelungească fie și cu o zi viața șubredă a unchiului său. Ca o boală fără leac, singura dorință a bătrânului era să se întoarcă la Kurokawa și să moară în pământul primit de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
unchiului său. Ca o boală fără leac, singura dorință a bătrânului era să se întoarcă la Kurokawa și să moară în pământul primit de la străbuni. În zilele când nu mai putea îndura să stea față în față cu unchiul său, samuraiul se amesteca printre țărani și își punea trupul la muncă de dimineață până seara fără să se gândească la nimic. Căra până i se încovoia spinarea lemnele de foc stivuite de jur împrejurul casei sale ca un zid și le ducea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sale ca un zid și le ducea pe cărări de munte până la coliba unde se ardeau cărbuni, răbdând durerea din umeri. Acum munca era singura lui scăpare. În urma lui, cu un munte de lemne în spinare și purtând ca și samuraiul, momohiki, venea tăcut Yozō. De când se întorseseră acasă, samuraiul nu-l întrebase niciodată ce părere avea despre cele petrecute. Dar când se așezară să-și tragă sufletul într-o vale cu iarbă scăldată de un soare auriu și trist și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de munte până la coliba unde se ardeau cărbuni, răbdând durerea din umeri. Acum munca era singura lui scăpare. În urma lui, cu un munte de lemne în spinare și purtând ca și samuraiul, momohiki, venea tăcut Yozō. De când se întorseseră acasă, samuraiul nu-l întrebase niciodată ce părere avea despre cele petrecute. Dar când se așezară să-și tragă sufletul într-o vale cu iarbă scăldată de un soare auriu și trist și plină de castane sălbatice rostogolite ici-colo, samuraiul înțelese totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
întorseseră acasă, samuraiul nu-l întrebase niciodată ce părere avea despre cele petrecute. Dar când se așezară să-și tragă sufletul într-o vale cu iarbă scăldată de un soare auriu și trist și plină de castane sălbatice rostogolite ici-colo, samuraiul înțelese totul doar din ochii lui Yozō care privea țintă în gol, dus pe gânduri și fără o vorbă. „Yozō și ceilalți supuși”, își zise samuraiul culegând o ciupercă între degete, „sunt și mai vrednici de milă decât mine.” Samuraiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
scăldată de un soare auriu și trist și plină de castane sălbatice rostogolite ici-colo, samuraiul înțelese totul doar din ochii lui Yozō care privea țintă în gol, dus pe gânduri și fără o vorbă. „Yozō și ceilalți supuși”, își zise samuraiul culegând o ciupercă între degete, „sunt și mai vrednici de milă decât mine.” Samuraiul nu putea răscumpăra cu nimic încercările prin care trecuseră Yozō, Ichisuke și Daisuke în timpul călătoriei din pricină că Sfatul Bătrânilor nu oferise familiei Hasekura nici o răsplată. Poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
samuraiul înțelese totul doar din ochii lui Yozō care privea țintă în gol, dus pe gânduri și fără o vorbă. „Yozō și ceilalți supuși”, își zise samuraiul culegând o ciupercă între degete, „sunt și mai vrednici de milă decât mine.” Samuraiul nu putea răscumpăra cu nimic încercările prin care trecuseră Yozō, Ichisuke și Daisuke în timpul călătoriei din pricină că Sfatul Bătrânilor nu oferise familiei Hasekura nici o răsplată. Poate că supușii lui îl invidiau pe Seihachi care murise. Acesta își dobândise libertatea lui. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
călătoriei din pricină că Sfatul Bătrânilor nu oferise familiei Hasekura nici o răsplată. Poate că supușii lui îl invidiau pe Seihachi care murise. Acesta își dobândise libertatea lui. Dar Yozō și ceilalți erau nevoiți să ducă de acum încolo aceeași viață cu a samuraiului urmându-și din nou soarta de odinioară. Zilele toamnei treceau una după alta. Într-un târziu sosi un trimis de la seniorul Ishida cu un mesaj. Samuraiului i se poruncea să vină fără zarvă, căci seniorul avea a-i spune și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Yozō și ceilalți erau nevoiți să ducă de acum încolo aceeași viață cu a samuraiului urmându-și din nou soarta de odinioară. Zilele toamnei treceau una după alta. Într-un târziu sosi un trimis de la seniorul Ishida cu un mesaj. Samuraiului i se poruncea să vină fără zarvă, căci seniorul avea a-i spune și a-l întreba fel de fel de lucruri. Îl luă cu el doar pe Yozō și plecă la Nunozawa. Pe apa tulbure și murdară din șanțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
conacul seniorului Ishida pluteau ierburi de apă și lotuși putreziți. Dezamăgirea de a-și fi pierdut puterea în Sfatul Bătrânilor se simțea limpede din ierburile și lotușii atinși de putreziciune. — Bun venit! Tușind, seniorul Ishida îl țintui cu privirea pe samurai. Acesta făcu o plecăciune până la pământ. Când își ridică fața, samuraiul își dădu seama că la fel ca unchiul său, seniorul Ishida îmbătrânise mult și că trupul său odinioară vânjos se ofilise. — Ei... zise cu glas răgușit seniorul Ishida după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de a-și fi pierdut puterea în Sfatul Bătrânilor se simțea limpede din ierburile și lotușii atinși de putreziciune. — Bun venit! Tușind, seniorul Ishida îl țintui cu privirea pe samurai. Acesta făcu o plecăciune până la pământ. Când își ridică fața, samuraiul își dădu seama că la fel ca unchiul său, seniorul Ishida îmbătrânise mult și că trupul său odinioară vânjos se ofilise. — Ei... zise cu glas răgușit seniorul Ishida după o clipă de tăcere. Ei... pesemne că ți-e tare greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
își dădu seama că la fel ca unchiul său, seniorul Ishida îmbătrânise mult și că trupul său odinioară vânjos se ofilise. — Ei... zise cu glas răgușit seniorul Ishida după o clipă de tăcere. Ei... pesemne că ți-e tare greu. Samuraiul se străduia din răsputeri să-și stăpânească șuvoiul de simțăminte. Era prima dată când auzea cuvinte blânde și compătimitoare de când se întorsese acasă. Ar fi vrut să plângă în hohote. „Mi-e tare greu...” Își înfrână această pornire și își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
avem ce face. Cât timp ai fost plecat, s-au schimbat toate hotărârile luate de domeniul nostru, iar Stăpânul s-a lepădat de toate visurile sale. La fel și tu... trebuie să te lași păgubaș în privința pământurilor de la Kurokawa. Cu toate că samuraiul se aștepta la aceste cuvinte, când le auzi rostite din gura seniorului Ishida, prin fața ochilor îi trecu chipul știrb al unchiului său. — Nici să nu te gândești să te răzvrătești! Fă bine și spune-i asta limpede și unchiului tău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fost lăsată în pace. — M-am creștinat... de dragul însărcinării. Eu n-am crezut în credința creștină. Nici măcar n-am vrut să cred vreodată. Am făcut totul doar de dragul însărcinării. Astfel i se plângeau seniorului Ishida ochii podidiți de lacrimi ai samuraiului. Însă, ia aminte! Chiar și familiile seniorilor Senmatsu și Kawamura și-au pierdut domeniile din pricină că sunt creștini. — Familiile seniorilor Senmatsu și Kawamura? Era prima oară când auzea acest lucru. Casele Senmatsu și Kawamura erau de rang mult mai înalt decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mai înalt decât familia Hasekura. Mai ales seniorul Kawamura Magobei din clanul Kawamura se dovedise priceput la irigații și la plantarea de păduri pe întinsul domeniului primind în plus ținuturi de peste trei mii de koku în Sarusawa, Hayamata și Ōkagi. Samuraiul nu știa că până și aceste familii fuseseră zdrobite din pricină că venerau credința creștină. — Ia seama la toate astea! îl sfătui seniorul Ishida. De acum încolo trebuie să-ți duci viața neștiut de nimeni. — Neștiut de nimeni...? — Da, nebăgat de seamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acum trebuie să-ți duci viața nebăgat de seamă. Așa de reci, așa de nemiloase sunt legăturile dintre oameni. Gândește-te bine... De asta te-am chemat azi aici... pentru că voiam să-ți spun acest lucru. Cu ochii în pământ samuraiul asculta nemișcat glasul mâhnit al seniorului său. Acesta parcă vorbise nu pentru samurai, ci pentru a-și domoli propria furie și tristețe. Pe înserat plecă din Nunozawa. În urechi îi mai răsuna încă vocea dogită a seniorului Ishida. În spatele calului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de nemiloase sunt legăturile dintre oameni. Gândește-te bine... De asta te-am chemat azi aici... pentru că voiam să-ți spun acest lucru. Cu ochii în pământ samuraiul asculta nemișcat glasul mâhnit al seniorului său. Acesta parcă vorbise nu pentru samurai, ci pentru a-și domoli propria furie și tristețe. Pe înserat plecă din Nunozawa. În urechi îi mai răsuna încă vocea dogită a seniorului Ishida. În spatele calului său îl urma Yozō tropăind agale. Să trăiască în vale neștiut de nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Pe înserat plecă din Nunozawa. În urechi îi mai răsuna încă vocea dogită a seniorului Ishida. În spatele calului său îl urma Yozō tropăind agale. Să trăiască în vale neștiut de nimeni și nebăgat de seamă - aceasta avea să fie viața samuraiului de acum înainte. În seara aceea după ce ajunse înapoi în vale nu-i spuse unchiului decât că vorbise cu seniorul Ishida despre meleagurile străine. Unchiul încă nu știa nimic. De fapt, seniorul Ishida nu-l întrebase nici măcar o dată despre țările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
o parte pământurile din Kurokawa, zise unchiul său închizându-și ochii, poate pentru că se aștepta la acest lucru, n-a spus nimic nici despre vreo răsplată? — Acum nu poate face nimic. Mi-a spus să aștept un prilej mai bun. Samuraiul nu putea să-i reteze unchiului nădejdea vieții sale. Trebuia să-i spună că încă mai exista o umbră de speranță. Minciuna îl usturase pe limbă, dar rostise acele cuvinte cu un glas nepăsător. În astfel de momente îi prindea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
umbră de speranță. Minciuna îl usturase pe limbă, dar rostise acele cuvinte cu un glas nepăsător. În astfel de momente îi prindea bine chipul acela pe care nu se citeau nici bucuria, nici tristețea. Când toți ceilalți adormiră lângă vatră, samuraiul deschise cutia de scrisori pe care o adusese înapoi din călătorie. Cutia aceea fusese de câteva ori muiată de apa mării și arsă de soarele dogoritor din Nueva España. Urmând porunca seniorului Ishida, trebuia să ardă tot ce purta mirosul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
găseau și niște iconițe pe care ei le țineau în cărțile lor de rugăciune. Nu le aruncase, ci le luase cu el gândindu-se că femeile și copiii vor fi uimiți și bucuroși chiar și de niște fleacuri ca acelea. Samuraiul rupse foile și iconițele și le aruncă în cenușa din vatră. Sfatul Bătrânilor putea să-l bănuiască până și pentru acele fleacuri și să le folosească drept dovadă. Foile și iconițele se răsuciră pe margini, se făcură castanii și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ce de auzea din când în când și umbra unui bărbat stând nemișcat cu fața la flăcăruile din vatră. „Am aflat că lumea e largă. Însă, am ajuns să nu mă mai încred în oameni.” Cu privirile ațintite în cenușa din vatră, samuraiul rumega vorbele lui Nishi. „De acum încolo trebuie să-ți duci viața neștiut de nimeni.” Se gândea și la vorbele seniorului Ishida. De asemenea, își închipuia cum Nishi și seniorul Ishida stăteau în seara aceea, în clipa aceea, tăcuți, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
El ne spune: Fericiți cei ce plâng pe lumea asta, căci aceia vor râde în Împărăția Cerurilor.” „El” era omul acela sfrijit ca un pai, cu brațele sleite de puteri și bătute în cuie și cu capul căzut pe piept. Samuraiul închise ochii din nou și se gândi la omul acela care îl privea în fiecare seară de sus, din peretele încăperilor unde înnoptase în Nueva España și Spania. Nu știa de ce, dar acum nu mai simțea disprețul și răceala de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
jalea și durerea ta. Nu-ți fie teamă.” De undeva se auzi o pasăre țipând înnebunită o dată, apoi de două ori. Rupse câteva surcele și le aruncă în vatră unde flăcăruile se întinseră leneșe începând să muște din frunzele uscate. Samuraiul și-l închipui pe omul cu părul împletit în cozi scriind aceste cuvinte pe foaie în coliba sa din Tecali. Poate că nopțile în împrejurimile lacului Tecali erau la fel de adânc precum nopțile de aici, din vale. Samuraiul avea senzația că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]