2,112 matches
-
să ne dea semne”. Ne aducem Însă aminte că tocmai daimonii aveau funcția de a se ocupa de krasis, reglând-o În funcție de kairos, de conjunctură, de oportunitate. 2. Cel de-al doilea exemplu Îl constituie un eveniment recent din viața sanctuarului: moartea unei Pythii. Calificată de E. Will1 drept „istorioară pioasă”, povestea, În opinia lui Robert Flacelière, opinie pe care o Împărtășim și noi, are toate șansele să fie autentică: Îi are drept garanți pe „profetul Nicandros și pe ceilalți slujitori
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
la aspersiuni, silită de preoți. Pythia Însăși nu coboară În manteion decât cu „adâncă amărăciune”; glasul Îi răgușește 3, trupul și sufletul i se umplu de un „duh mut și rău” („allalou kai kakou pneumatos”)4, iese, În sfârșit, din sanctuar „cu totul răvășită” (ektarachtheisa), slobozind un țipăt „ciudat și Înfricoșător”, se aruncă la pământ fără cunoștință, punându-i pe fugă pe toți cei din jur. Moare la câteva zile după aceea. Este o moarte datorată, fără Îndoială, unei dereglări survenite
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
4, Plutarh susține că nimic nu-i Împiedică „pe Învățat și pe prezicător să se găsească amândoi pe calea cea bună, percepând corect, unul cauza, celălalt efectul”. Plimbarea delfică trezește amintirea mai multor prodigii care au avut loc chiar În sanctuar (de pildă, coloana din bronz Înălțată de Hieron se prăbușise exact În ziua morții tiranului, la Siracuza, palmierul consacrat de atenieni lasă să-i cadă curmalele de aur În timpul dezastrelor de care aceștia avură parte În Sicilia etc.). Evocarea acestor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
consacrat de atenieni lasă să-i cadă curmalele de aur În timpul dezastrelor de care aceștia avură parte În Sicilia etc.). Evocarea acestor impresionante prodigii al căror teatru a fost Delfi Îl face pe Philinos să spună că „ofrandele din acest sanctuar sunt extrem de bine Înzestrate cu facultatea de a se mișca și de a da semne despre pronia zeului; nici una dintre părțile lor nu este goală, nici insensibilă; totul este plin de divinitate” (398 a: peplesthai panta theiotetos). Cuvintele lui Philinos
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
intactă transcendența descrisă de altfel de Philinos printr-o expresie care ne face să ne gândim, așa cum subliniază și P. Boyancé, la primum mouens al lui Aristotel - „kineseos archen”, principiul mișcării (398 b-c). Evocarea Sibyllei, prilejuită tot de plimbarea prin sanctuarul delfic 2 și de profeția pe care ea o făcuse asupra propriei morți, lărgește cadrul discuției la fenomenul divinației În general. Posibilitatea de a prezice viitorul este pusă În cauză În termeni pe care Îi vom Întâlni la Œnomaos din
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lucru ca și cu miturile homerice devenite plasma kenon, „vorbă goală” . 5. Lipsită de caracterul ei sacru, poezia devine un instrument derizoriu În mâna sofiștilor, un mijloc de seducție și de manipulare. Textul lui Plutarh atestă existența unor versificatori În preajma sanctuarelor, care culegeau răspunsurile transmise În proză și le „Încătușau” În metri și În ritmurile versurilor. Poezia devine, așadar, un soi de meserie. Asemenea lui Simonide, primul care a Început să-și vândă versurile, poetul pierde conștiința misiunii divine care Îi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
acestui lucru: hyponoia, amphilogia, allegoria, ainittesthai, ainigma 3. Plutarh Întâmpină cu bucurie renunțarea la astfel de procedee, deși le recunoaște meritele de odinioară: o expresie Învăluită care disimula mesajul uneori politic și periculos al oracolului Îi putea proteja pe slujitorii sanctuarului. Zeul, „fără a ascunde intenționat adevărul, prezenta oracolele sub o formă enigmatică, dar cu un aspect poetic, așa cum ai proceda cu o rază de lumină pe care o răsfrângi și pe care o Împrăștii În fascicule. În felul acesta raza
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
-l pe Zeu ca martor, că ei șînțelepțiiț nu erau decât cinci și că nu aveau nici o treabă cu vreun al șaselea sau al șaptelea. Pentru a te convinge de această explicație, n-ai decât să-i auzi pe slujitorii Sanctuarului - E-ului de aur, ei Îi spun «E-ul Liviei», pentru că e prinosul adus deLivia, soția lui Augustus, și E-ului din bronz Îi zic «E-ul atenienilor». (386) Însă primul și cel mai vechi E, care este cioplit din
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
admise de toți grecii. Dar, am putea spune, aceste speculații, continuă Ammonios, seamănă cu răspunsurile șarlatanilor scrise pe tăblițe magice care se vând prin târguri. Pe cât se pare, Lamprias nu și-a dat seama ce resentimente a stârnit din partea slujitorilor Sanctuarului prin aceste cuvinte. Ceea ce spunea el era total necunoscut celor de la Delfi. Pentru ei, prioritate absolută avea doar opinia comună, expusă de ghizii templului, conform căreia nici forma scrisă, nici sonoritatea lui E, ci numai numele literei avea valoare simbolică
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de formație stoică. Boethos, epicureu convins, dovedește adesea În replicile sale un scepticism tăios. Spre deosebire de primul dialog delfic din această serie, discuțiile nu se mai poartă În cadrul unei ședințe, ci În timpul unei plimbări pe Calea Sacră, Începând cu intrarea În Sanctuar și ajungând până la marele templu al lui Apollo. În felul acesta dialogul devine un prețios ghid arheologic În care sunt semnalate opt monumente ale complexului. Acest ghid delfic a fost adesea comparat de specialiști cu informațiile din Cartea a X
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
schimb, se minuna că patina de pe bronzul monumentelor nu semăna cu patina negricioasă șa altor opere similareț, nici nu avea nuanța de verde-cenușiu, ci o culoare albastru-Închis și strălucitor. Această observație Îl Îndemnă să glumească despre navarhi 1 (căci vizitarea Sanctuarului Începe de la ei). „Judecând după coloritul lor” - observă Străinul, „ arată de parcă ar sta adânciți pe fundul mării”. „Artiștii de altădată”, continuă el, „cunoșteau ei cumva pentru bronz o formulă și un tratament comparabil cu cel care se cheamă călirea săbiilor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sfâșiată În bucăți 1. Prin urmare, după cum spunea și Aristotel singur, Homer era În stare să insufle cuvintelor mișcarea vieții prin forța sa de creație 2. Prin urmare, În ceea ce mă privește, sunt Înclinat să cred că ofrandele din acest Sanctuar sunt extrem de bine Înzestrate cu facultatea de a se mișca și de a da semne despre pronia zeului; nici una dintre părțile lor nu este goală, nici insensibilă; totul este plin dedivinitate (peplesthai panta theiotetos) - „Așa o fi”, se amestecă În
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
lui Callias, ca și tine, s-a legat numai de parfumuri, fără a spune o vorbă despre tineretul care dansează, face tumbe, se sărută, nici de bufoni 1. Pe cât mi se pare, Într-o manieră asemănătoare, și tu alungi din Sanctuar amintirea unei femei care a făcut din frumusețea ei un Înjositor mijloc de trai. În schimb, toate aceste monumente de care este Înconjurat Zeul, premiții și zeciuieli, rod al crimelor, al războaielor, al jafului, precum și acest templu umplut până la refuz
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Cresus a poruncit să fie turnată În aur statueta brutăresei sale. După care a consacrat-o aici, la Delfi. - Așa este, răspunse Theon. Dar prin acest gest nu făcea dovada luxului În care trăia, un lux care să supere faima Sanctuarului. El avea o motivație cinstită și echitabilă. Pe cât se spune, dacă o fi adevărat, Alyattes, tatăl lui Cresus, se recăsătorise și avea copii din a doua căsătorie; a doua lui soție, care-i purta gând rău lui Cresus, dădu brutăresei
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sau că ea nu s-a apropiat Îndeajuns de sălașul Zeului, sau că exalația pe care o inspiră s-a epuizat, (C) iar eficacitatea ei a scăzut 1. După ce am Înconjurat templul, ne așezarăm În partea desud a edificiului, În fața sanctuarului Geei (Pământul) și a fântânii, ceea ce l-a determinat de Îndată pe Boethos să afirme că această ambianță este tocmai ceea ce trebuie pentru a-i sugera străinului o asemenea problemă. Aici se afla un Sanctuar Închinat Muzelor, care Înconjura mecanismul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
partea desud a edificiului, În fața sanctuarului Geei (Pământul) și a fântânii, ceea ce l-a determinat de Îndată pe Boethos să afirme că această ambianță este tocmai ceea ce trebuie pentru a-i sugera străinului o asemenea problemă. Aici se afla un Sanctuar Închinat Muzelor, care Înconjura mecanismul de țâșnire a jetului de apă curgătoare 2 de unde oamenii obișnuiau să ia apă pentru libații și aspersiuni. Vorba lui Simonide: „Pentru aspersiuni aici găsești o apă pură scoasă din tărâmul Muzelor cu frumoase plete
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
scoate apa parfumată”... Prin urmare, Într-un mod cu totul greșit, Eudoxos 3 admite opinia care consideră această apă ca venind din Styx. Dacă aici au fost găzduite Muzele În chip de asistente și supraveghetoareale divinației alături de fântână și de sanctuarul Geei, căreia, pe cât se pretinde, Îi aparținea Oracolul, acest lucru s-a Întâmplat astfel deoarece prezicerea viitorului era cântată În versuri 4. După spusele unora, aici este locul unde a fost auzit primul vers eroic 5: „Păsări, dați-ne penele
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pentru că la această epocă restul oracolelor erau redactate numai În proză. 20. Dar și invers. Chiar unele dintre oracolele care circulă astăzi sunt În versuri. Iată unul, devenit celebru datorită Împrejurării În care a fost formulat. În Focida există un Sanctuar al lui Heracle Misoginul al cărui preot este obligat (404) să se abțină de la orice relație sexuală cu o femeie timp de un an cât durează sacerdoțiul. De aceea și preoții pentru acest altar sunt aleși numai dintre bărbații mai
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sunt, În materie de divinație, simple evadări și refugii specialaranjate pentru cel ce rostea oracolul, Îngăduindu-i să se retragă și să se ascundă În caz de eșec. Puteai să auzi multă lume zicând că unii versificatori se aciuaseră pe lângă sanctuarele profetice. Ei aflau răspunsurile șZeuluiț, le preluau și, aplecându-se asupra lor, de Îndată, Începeau să improvizeze, țesând În jurul lor, parcă pentru a le Încătușa, o rețea de metri și de ritmuri ale versurilor. Ce rol vor fi avut În
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
nevoie? Sunt lucruri pe care le voi trece cu vederea și nu le voi supune acum analizei 2. (C) Ceea ce a discreditat cu precădere poezia este această ceată de escroci, de coțcari, de cerșetori și de vagabonzi care roiesc În preajma Sanctuarului Mamei Zeilor (Metria) și a lui Sarapis. Unii Îți prevestesc soarta de Îndată, alții, după ce au tras la sorți bilete și se adresează unui public de slugi și de femei proaste pe care versurile și izul poetic al expresiei Îi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
poate oricând aluneca În greșeală și este mereu confruntat cu proba de foc a faptelor, până În prezent nu a oferit nici o ocazie să fie Învinuit de eroare; doar el a umplut de ofrande și de daruri, (409) barbare și grecești, Sanctuarul profețiilor. Tot el l-a Înfrumusețat cu construcții și amenajări amficționice 1. Priviți, vă rog, cu propriii voștri ochi câte monumente s-au ridicat, care mai Înainte vreme nu existau, și câte altele, aflate În ruină, distruse, au fost restaurate
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de părere că nu e bine să tot strângi la bani, vremea liberă ce-o avea și-o petrecea studiind istoria, În ideea că aceasta oferă subiecte filosofiei a cărei Încununare, după propria lui expresie, e teologia. Vizitase de curând Sanctuarul lui Ammon 4, dar nu se arătase prea Încântat de cele văzute pe acolo. Totuși, cu privire la opaițul șlychnonț cu foc nestins, relata un lucru remarcabil, pe care Îl aflase de la preoți: ziceau ei cum că opaițul Își diminua constant rata
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
furnizat ulei din belșug, uleiul acesta a prins mai multă tărie și consistență, fiind capabil să alimenteze focul pe măsura forței dobândite. Dacă cineva ține să ofere o explicație, acesta este singurul mijloc prin care putem da crezare oamenilor de la Sanctuarul lui Ammon, deși toată chestiunea aceasta este destul de nelalocul ei șatoponț și ciudată”. 5. Când Ammonios termină ce avea de spus, am luat eu cuvântul: „- Cleombrotos”, i-am zis, „mai degrabă vorbește-ne despre oracol, căci renumele zeului șde acoloț
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
care se auzeau, acum au tăcut cu desăvârșire,Întocmai unor râuri secate. În această regiune divinația este lovităde o sterilitate absolută. (F) În afară de Lebadeia 2, Beoția nu mai oferă amatorilor de consultații nici o altă sursă de preziceri. În toate celelalte Sanctuare domnește liniștea, ba chiar părăsirea totală. Și când stai și te gândești că În perioada războaielor cu perșii un mare număr dintre aceste oracole aveau o strălucită reputație, Îndeosebi acela de la Ptoion, nu mai prejos decât acela de la Amphiaraos 3
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
consulta oracolul și de cei care-l Însoțeau 1. În delirul lui inspirat, dovedea astfel că nu le este dat barbarilor să pună limba greacă În slujba lor și s-o facă să răspundă la cererile lor2. Lydianului trimis la Sanctuarul lui Amphiaraos i s-a părut că vede În vis un slujitor al Zeului care mai Întâi Îl alunga, strigând la el și spunându-i că Zeul nu era acolo; apoi Îl Împingea cu pumnii și, În cele din urmă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]