1,327 matches
-
Democrit cu cea a lui Parmenide, materia și spiritul, afirmând că totul se explică în lume prin "dragoste" și "ură", în funcție de care lucrurile se organizează și se dezorganizează; la bătrânețe, acest amestec de poet, mag, aventurier și filosof a descălțat sandalele aurite, a aruncat mantia de purpură și ghirlanda de lauri, predicând umilința, ca franciscanii mai târziu, și dispărând, dacă e să-l credem pe Diogene Laerțiu, în craterul vulcanului Etna; sinucidere care pare, prin misterele ci, o capodoperă romantică. Relațiile
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe un dram pietruit, să vedem de aproape colinele de nisip rezultate din măcinarea rocilor. După ce coborâm, încerc să urc pe prima colină desculț, dar nisipul îmi frige tălpile și mă văd obligat să revin la mașină, să-mi încalț sandalele. E o căldură năpraznică, pe care abia o suport. Cred că temperatura a trecut de patruzeci și cinci de grade Celsius. După un timp, reapar arbuștii pitici, sârmoși, cu rădăcinile acoperite de nisip. Unica formă de viață. Mașina rulează monoton
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
din Lisa căzuți în primul război mondial. Numele lor erau săpate cu litere aurite pe patru plăci de marmură. Acolo se ținea, duminica, hora. Țipetele vesele ale clarinetului și bufniturile tobei, amestecate cu praful stârnit de cizmele flăcăilor și de sandalele fetelor, luau monumentului orice nimb de solemnitate. Nimeni nu se gândea la cei "căzuți". Noi, copiii, cu atât mai puțin. Când ne săturam să căscăm gura la horă, ne aduceam și noi obolul la lipsa de respect față de istorie, hîrjonindu-ne
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
văzuse, scrisă pe un pergament vechi, "Cartea morților". Răsfoind-o, se întristase. "M-am gândit că sfârșitul poate veni dintr-o dată, ca apusul soarelui în Africa, și că trebuie să fiu pregătită". La fel de serioasă, a adăugat că Hermes, zeul cu sandale de aur, plecase dintr-o peșteră să vânture lumea. Asta, însă, mi-a stârnit bănuieli: "Chiar ai fost în atâtea locuri?" Ea a pufnit, brusc, în rîs: "Le-am visat, Luca. Eu aduc lumea la mine. E mai simplu". M-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
gâfâind, și mai sus, către etajul al doilea, de netrăit și de neima ginat, despre care copilul auzise doar legende îngrozitoare. Ingrid avea codițe prinse cu funde din fâșii de satin albastru, destrămat, și o rochiță albă. În picioare avea sandale decupate, crăpate și prăfuite, peste catarama cărora se lăsau șo setele cu model de purceluși. „Haide“, îi spusese, „of, ce greu te lași!“ Ținut al umbrelor și al nebuniei! Luminatoarele din acoperiș puneau dâre lungi de lumină peste palie rul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o față pământeană... nu știa de ce. Estimă că avea înălțimea cam de un metru șaizeci. Hainele ei păreau a fi făcute dintr-o țesătură bej, înfășurată pe corp de sus până jos, ca un fel de eșarfe. În picioare, purta sandale maron și la gât un colier subțire, din piele, după toate aparențele. Avea un corp suplu; dar nu era, după standardele pământene, o frumusețe. Și nu reușea să-și dea seama din ceea ce vedea ce avuseseră străinii de gând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
care îl purta înăuntru». Trag înainte cu bucurie. Când vreau să-i cânt laudele fac un tărăboi infernal, plin de dezacorduri. Atunci, El râde din toată inima, cu un râs care transformă că-rările în ring de dans, copitele mele în sandale înaripate. În acele zile, vă asigur, ne croim drum! Trag înainte, trag înainte ca un măgar care poartă pe Cristos pe spate”. În acest fragment de drum sacerdotal, în care un Cardinal a voit să reprezinte viața sa de purtător
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
XIV-lea î.C.), și în cele aramaice (KAI 214, liniile 15 ș.u.). Alături de plâns și lamentație, puteau fi îndeplinite și alte acțiuni precum: a se îmbrăca în sac, sfâșierea hainelor ca semn al durerii (Gen 37,34-35), scoaterea sandalelor și încetarea de a se spăla. În afară de acestea, adesea bărbații își făceau tăieturi și își rădeau capul (Is 22,12; Ier 16,6; Ez 27,30-31). Dt 14,1: „Voi sunteți fiii Domnului Dumnezeului vostru. Să nu vă faceți incizii
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mai apropiat fiind Ben Rua, cu o înălțime mai mică de patru sute optzeci de metri; se hotărî să-l ia pe Thaw într-o excursie ușoară și-i aduse niște bocanci solizi. Din păcate, Thaw dorea să se încalțe în sandale. — îmi place cînd îmi pot mișca degetele mari, zise el. — Ce tot vorbești verzi și uscate? — Nu-mi place să-mi închid picioarele în cutiile alea tari și solide din piele. Le simt moarte. Nu-mi pot îndoi gleznele. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deci. Așa. De un secol cei care urcă în Alpi, Himalaya sau Grampieni poartă bocanci cu ținte. Ar fi cazul să te gîndești că știu ei ce știu. Vai, nu, Duncan Thaw știe mai bine. Ar fi trebuit să poarte sandale. Ceea ce nu-i bun pentru ei poate că mie-mi priește. — Sfinte Dumnezeule! exclamă domnul Thaw. Ce naiba am adus eu pe lume? Ce-am făcut să merit așa ceva? Dacă am trăi doar din experiențele noastre, n-ar mai exista nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
privea alene, cu o săpăligă, buruienile dintr-o grădiniță alpină. Cînd Thaw se apropie, doamna Thaw îi strigă cu reproș: — începusem să ne facem griji din cauza ta! Avusese de gînd să nu spună nimic despre ascensiune - pentru că o făcuse în sandale, dar, oprindu-se între părinții lui, zise: — Pariez că nu știți unde-am fost! — Ei, unde-ai fost? — Acolo! în spatele acoperișului plat și jos al căminului, Rua arăta ca o pană decupată din cerul verde-rotund. începeau să străluceasă stele plăpînde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pană decupată din cerul verde-rotund. începeau să străluceasă stele plăpînde între cîțiva nori pufoși, sîngerii. — Ai fost sus, pe Ben Rua? — Aha. — Singur? — Aha. — Ar fi putut fi periculos, Duncan, spuse maică-sa cu blîndețe. Taică-său se uită la sandalele lui și zise: Dacă mai vrei să mai faci așa ceva, trebuie să spui înainte, ca să știm unde te găsim în caz de accident. Dar, de data asta, nu cred c-o să ne plîngem; nu, n-o să ne plîngem, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apropiată. Lanark se ridică în picioare și-și luă hainele în baie. Rima stătea în fața unei oglinzi, pieptănîndu-și părul peste umeri cu mișcări egale și lente. Era îmbrăcată într-o rochie scurtă, de culoarea chihlimbarului, cu mîneci lungi, și cu sandale din piele galbenă, iar Lanark rămase pe jumătate hipnotizat de silueta ei elegantă, de un auriu rece. — Ei? murmură ea. — Nu-i deloc rău, zise el și începu să se spele la una din chiuvete. — De ce nu-mi spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
simțea pe mîini și față îl făcea să plîngă. — Rima, se lamentă el. Rima, îmi cer scuze... îmi cer scuze. Unde ești? — Aici. El se tîrî în cerc, pipăind pămîntul, pînă cînd mîna îi atinse un picior. — Rima...? — Da. — Ai sandale subțiri și stai pe gheață. îmi pare rău, Rima, te-am dus spre un lac înghețat. — Nu-mi pasă. Lanark se ridică; dinții îi clănțăneau, și se uită în jur: — Unde-i lumina? Nu știu. N-o văd... n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cadă de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care poți conta, deși sunt supăhată pe dumneata penthu că te-am văzut iehi desculț, pe sthadă; de ce umbli desculț ?“. „Doamnă“, i-am spus, „discuțiile acestea matinale, aici, pe coridor, mă înnobilează, de aceea am să vă explic : îmi dădusem sandalele la reparat“. „Bine, bine“, a spus ea, „dah tot iehi ai lăsat ușa deschisă și ehai gol, de ce stai gol cu ușa deschisă ? Nu-i fhumos“. „Citeam o carte, doamnă, de unul, Kierkegaard, dacă vreți, v-o împrumut și dumneavoastră
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Atena înarmată sau Artemis întorcându-se de la vânătoare. Statura ei mi se părea acum firească, nu mă neliniștea. Pe urmă, Spiritul-Femeie a coborât, m-a ocolit fără să-mi dea atenție și a ieșit din cabană. Afară și-a lepădat sandalele. S-a așezat pe două șezlonguri, la soare. Pe unul dintre ele, desfăcut, cu prelungitor, și-a întins picioarele. Cineva, dintr-o odaie de sus, deschisese aparatul de radio. Se auzea o muzică ritmică. Ea ședea pe șezlonguri și asculta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ei ritmul avea nevoie de o frântură de secundă în plus. La mine devenea mișcare de cum îmi atingea urechea. Am stat acolo până s-a înnorat din nou. Era cam răcoare. Spiritul-Femeie s-a ridicat de pe șezlonguri, și-a încălțat sandalele și s-a întors în cabană. Eu am plecat, bătea vântul. Am străbătut un fel de pustiu acoperit cu ierburi aspre și neliniștite, vorbeau de ploaie, apoi s-a pornit o burniță rece, îmi simțeam pielea ca pe o cămașă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cadă de pe crengile mai de jos ca maimuțele și aveau drept arme niște bâte scurte. La început păreau un pârâiaș, apoi un râu, apoi un fluviu, și în sfârșit, o mare de oameni purtând șorțuri ușoare de culoare brun și sandale cafenii, toți înarmați cu bâte. Pădurea forfotea ca un furnicar, numai că furnicile erau oameni care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ar trebui să spună ceva i-a fost frânată de primele impresii produse de înfățișarea fetei. Avea un trup suplu, cu forme plăcute, părul negru, frumos buclat, ochii negri, iar pe față îi strălucea un zâmbet agreabil. Rochia simplă și sandalele păreau atât de normale la prima vedere încât nu se mai gândi la ele. Izbuti să spună doar atât: - Ceea ce nu pot înțelege este de ce n-a putut intra și ofițerul de poliție care venea după mine. Și unde e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să vă schimbați hainele și apoi să treceți pe ușa din capătul celălalt. Lucy se trezi într-un mic vestiar. Pe un perete era așezată, pe portmantou, o rochie albă foarte atrăgătoare, iar pe podea se afla o pereche de sandale. Altceva nimic. Se dezbrăcă încet, dar se simți brusc implicată. Într-adevăr, n-avea să fie deloc ușor să iasă din situația asta. Dacă nu izbutea să-l contacteze pe Cayle în timpul pe care-l avea la dispoziție însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
locului, lăsând senzația de plăcere să-i învăluie tot trupul. Brusc, o cuprinse o adevărată stare de excitație. Se legănă ca amețită, gândind: "De fapt nu contează, orice s-ar întâmpla aici... astă-seară o să mă distrez pe rupte". Își puse sandalele comode și iarăși se clătină bâjbâind după încuietoarea ușii; apoi, revenindu-și, o deschise și se trezi, clipind des, într-o încăpere ca un pavilion al oglinzilor, unde bărbații stăteau la mesele înșirate de-a lungul peretelui din stânga, iar femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Femeile, așezate în contre-jour, pe câmpul înfrângerii de la Issos, sunt gata să facă o reverență la picioarele învingătorului Alexandru, îmbrăcat ca un băiețandru pregătit pentru carnaval: în tunică roșie, cu paftale de aur, dar cu tălpile goale printre șireturile unor sandale de războinic roman. La stânga și la dreapta lui sunt soldați uimiți pentru o clipă, ca și împăratul, de demnitatea și de splendorile ostaticelor persane, care mătură praful cu marginile brocarturilor pe sub care au îngenuncheat. Pentru Omar, era doar o scenă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
rușină. Ce-i venise cu Alexandru cel Mare? El era persan și putea să-și ia rolul unei căpetenii de oști din armata lui Darius, doar că asta nu exista în tablou. Una dintre fete se aplecă și-i legă sandalele, iar el căută îndelung cu ochii în deschizătura decolteului ei. Alta îi potrivi mantaua de cârpă și închizătorile din gablonz, chit că în tablou se vedeau de aur. — Ești gata, îi zise și îl altoi peste fund cu palma ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai vadă... Și așa băieții nu-și uită mamele, ci le iau după ei în rai. Care rai? Și Allah, și Ahura Mazda locuiau în aceeași îngrăditură pardosită cu lespezi, ca o tablă de șah, și-și schimbau între ei sandalele. Totdeauna gândise că maică-sa, preoteasa, va ajunge la Dumnezeu și va sta ca o porumbiță pe toiagu-nverzit al lui Zarathustra. O văzuse mereu ca pe Farah ori ca pe o pisică de jad răsfățându-se pe o consolă de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]