2,488 matches
-
sănger . Pentru mersul tău galant cănd pluteai parcă pe valuri mă-nbătam cu vin spumant Și vorbeam solo pe dealuri . # Pentru ochii tăi ,doi aștri, Am intrat ades în iad Fericit eram cu dănșii Cănd simțeam ce greu mă ard . # Pentru sănii tăi ce mere Nu puteam nici să mai văd Că există alții-n lume Care fac la fel ,prăpăd # Pentru rochi cu flori Ce-o purtai cu pas ușor și acum mă iau fiori Și tot cred că mor , că
PENTRU de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369790_a_371119]
-
ierni nu odată în viața lor. După neliniști de o zi, cel mult două, totul reintră în făgașul obișnuit. Oamenii au înțeles că a venit vremea să se îmbrace mai gros, ca de omăt mare. Și-au scos din magazie săniile ca pentru vreme de zăpadă. Își îndesară mai tare cușmele de miel pe cap, își puseseră pe spinare câte un cojoc de oaie, gros și călduros. Nu după mult timp, luându-se cu munca, vor năduși, își vor da jos
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
să trudească din greu, să ajungă pe plaiurile pădurii. În pădure stratul de zăpadă nu era chiar așa de mare, se putea umbla mai lesne. Iată, nici nu intră bine în pădure, că și găsi niște urme de cal și sanie plecate la tăiat lemne. De la o vreme, chiar ciuli urechile, deoarece i se păru că aude tăieturi de topor. Părăsi cărarea cea comodă de pădure, și se afundă într-o râpă mai greu de coborât, până în apropierea locului de unde se
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
râpă mai greu de coborât, până în apropierea locului de unde se auzeau tăieturile de topor. Pășind tiptil, se apropie de locul de unde veneau zgomotele. Iată, printre ramurile tufișului, chiar a început să vadă un cal înhămat, rumegând niște fân, lângă o sanie pentru cărat lemne. Ceva mai la deal, zări doi țărani care retezau de zor trunchiurile unor fagi uscați, pe care-l doborâră la pământ cu topoare. Lăsară însă niște cioate înalte, cât ei de înalte, spaima pădurarilor, exact cum nu
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
discut cu voi!... Să veniți la mine mâine la canton, să vedem cum facem!... Pădurarul plecă. Plecară și țăranii, nu mai aveau curaj să-l înfrunte pe pădurar, care mai avea și arma asupra sa. Totuși, încărcară în grabă în sanie lemnele deja tăiate și se făcură nevăzuți pe plai la vale, spre casă. Pădurarul știa ce-i așteaptă pe țăranii a doua zi, când vor veni la el. Dar el nu plecă acasă chiar atunci, căci mai avea o treabă
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
Revelion Iarna are frisoane, termometru se adâncește în abis. N-am antibiotic dar geme și plânge iar soarele este prins în cerc de nori. Viforul strânge în corset luni trase prin anotimp, țurțurii mușcă din brazi în cercuri care desenează sănii albastre dansând cu girofarul aprins la trecerea dintre ani... Orașul amorțit Viforul emană ace de gheață, este hipnotizat îmbrăcat în haină albă. Dinți de ferestrău în țurțuri stau la streașina blocurilor, geamurile sunt decorate în steluțe albe-argintii. Zâna Iarnă citește
ORAȘUL AMORȚIT de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362763_a_364092]
-
-te în sat și adu ajutoare. Du-te băiatul meu, n-ai nicio grijă cu mine. Cu lacrimi în ochi, băiatul se depărtă până la urmă, coborând, mai mult rostogolindu-se, muntele. În drumul său, întâlni un tânăr voinic într-o sanie cu doi cai albi. Nu se opri să vorbească cu el pentru că trebuia să ajungă foarte repede acasă să aducă lopeți, pe frații săi mai mari și oamenii din sat cu o sanie, să-și poată căra tatăl accidentat. Omul
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
său, întâlni un tânăr voinic într-o sanie cu doi cai albi. Nu se opri să vorbească cu el pentru că trebuia să ajungă foarte repede acasă să aducă lopeți, pe frații săi mai mari și oamenii din sat cu o sanie, să-și poată căra tatăl accidentat. Omul a rămas singur. Gerul pusese stăpânire grea peste întreaga așezare și, odată cu el, noaptea. Gemea și inima i se strângea, nu la auzul urletelor animalelor pădurii, ci la teama că flăcăul lui se
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
Începuse să îi fie frig, iar de la mijloc în jos nu își mai simțea corpul. Privea pierdut cerul înstelat. Ninsoarea se oprise de mult, iar sunetul văilor munților îl auzea acum ca un clinchet. Deodată, lângă el, se opri o sanie lungă și albă. Cu greu întoarse capul să vadă împăienjenit că de acolo, de unde se auzea scârțâitul zăpezii, cineva coborâse din sanie și se îndrepta grăbit spre el. Un tânăr, cu pletele în vânt, se apropie și îi puse mâna
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
de mult, iar sunetul văilor munților îl auzea acum ca un clinchet. Deodată, lângă el, se opri o sanie lungă și albă. Cu greu întoarse capul să vadă împăienjenit că de acolo, de unde se auzea scârțâitul zăpezii, cineva coborâse din sanie și se îndrepta grăbit spre el. Un tânăr, cu pletele în vânt, se apropie și îi puse mâna pe frunte, privindu-l cu ochii lui albaștri, pătrunzători. Nu vorbea, dar el îi auzea vocea în mintea lui: - Când voi pleca
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TREZIREA NATURII Autor: Marilena Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1539 din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului Primăvara a sosit, e Martie Ce inundă grădinile cu flori, Sania, dispare de pe pârtie, Pajiști se-mbracă în culori! Natura, se trezește-ntr-odoară Din amorțirea hibernării mute, Zăpada se topește, o să moară, Gâzele ce se trezesc, sunt sute... Ghiocei, toporași și viorele De sub omătul muribund apar, Cântă natura, ciripit de păsărele, Crivățul
TREZIREA NATURII de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370241_a_371570]
-
un cartier mărginaș al orașului, într-o casă construită pe un teren în pantă, astfel încât pentru a ajunge la intrarea casei trebuia să coboare de la poartă câțiva metri buni, Iarna, când era zăpadă, putea să se dea foarte bine cu sania, de la poartă până în fundul grădinii. Casa era puțin înclinată deoarece fusese construită de bunicii lui, pe un teren viran, care datorită faptului că proprietarul nu l-a folosit ani de zile, devenise un loc unde cei din cartier își aruncau
JURNALUL UNUI VIOLONIST de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353186_a_354515]
-
zise Gheorghe apoi pufai din pipa și privi spre fereastră observând că ninge destul de tare. -Tot asa ningea și în acea zi când mă întorceam de la București.Tata mă aștepta la gară sub stejarul cel bătrân,era cocoțat pe capră saniei trase de doi armăsari negri.Iar când am plecat,tata a struntit caii și am pornit spre casă.Mă simțeam atât de bine plutind deasupra zapezi,în bătaia vântului și savuram fiecare sărut oferit de fulgii ușori,pe obrazul meu
STAND DE VORBĂ CU TĂCEREA.... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352773_a_354102]
-
al vieții trecute, al părinților, al bunicilor, al străbunicilor noștri, amintindu-ne, construind imagini cu acele atelaje și ei. Da, înaintașii noștri plecau, fiecare după trebuințele și nevoile lor, cu carul pe roți din obadă și tras de boi, cu sania trasă tot de boi în ierni viforoase, iar când ajungeau cu greu acasă, mulțumeau lui Dumnezeu că au scăpat neatinși de foamea și furia lupilor, care umblau în haite pe dealurile comunei, atacându-le animalele. Mai vedem fântâna cu cumpănă
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
Acasa > Poeme > Antologie > COLIND Autor: Marius Robu Publicat în: Ediția nr. 1085 din 20 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Doamne, când e alb și rece Duhul tău de peste sate, Fă-mă sania ce trece Pe troiele-nghețate. Doamne, fă-mă iar copil Și colinde iar mă-nvață Ca să mai pornesc umil Spre coliba ta de gheață. Să-ți colind că te-ai născut Și să plângi de bucurie, Să te las apoi, tăcut
COLIND de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353165_a_354494]
-
Acasă > Eveniment > Actualitate > LA CENACLUL ARTUR SILVEȘTRI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1085 din 20 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului La Cenaclul “Artur Silveștri “ Moș Crăciun a venit pe sania Poeziei cu desaga încărcată de cărți Ședința Cenacluluii literar “Artur Silveștri “, patronat de Liga Scriitorilor Români, din data de joi, 19 decembrie, care s-a ținut la Cercul Militar a fost condusă de profesoară Antonia Bodea, președinta cenaclului, care a
LA CENACLUL ARTUR SILVESTRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353170_a_354499]
-
Țene, presedintele național al Ligii Scriitorilor.Acesta a făcut un mic raport privind activitatea Ligii de la ultima ședință și până acum, după care a prezentat revista “ Carpatica“, editata de Filială Argeș a Ligi Scriitorilor. Vorbind metaforic, Moș Crăciun coborând pe sania Poeziei cu sacul încărcat cu cărți, a făcut ca prof.Antonia Bodea să vorbească despre cartea domnului Ovidiu Jucan “Călătorie prin lumea mare “. Despre aceast interesant și instructiv volum au mai vorbit prof. Ioan Hentea, Maria Lola Țămbrescu, Iulian Patca
LA CENACLUL ARTUR SILVESTRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353170_a_354499]
-
creațiile lor, maramureșencele: Pop Tabita și Lucia Dragoș. În încheiera un cor constituit adhoc, format din toți cei prezenți, dirijat de Maria Țămbrescu, a cântat o suită de colinde, moment de vraja când Moș Crăciun a plecat mai departe pe sania albastră a Poeziei. Viitoarea ședința va avea loc joi, 30 ianuarie, 2014. Al.Florin Țene Referință Bibliografica: La Cenaclul ARTUR SILVEȘTRI / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1085, Anul III, 20 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
LA CENACLUL ARTUR SILVESTRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353170_a_354499]
-
Acasa > Strofe > Comic > DERDELUȘ Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Hai, să ne dăm cu sania iubita mea cu părul roș! Pe-un deredeluș de la șosea, Că-n munți nu e niciun cocoș, Și nici zăpadă de ajuns să ne ascundem amândoi. Un singur brad și-acela-i tuns de lama dragostei din noi. Hai, să ne dăm
DERDELUŞ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352644_a_353973]
-
mea cu părul roș! Pe-un deredeluș de la șosea, Că-n munți nu e niciun cocoș, Și nici zăpadă de ajuns să ne ascundem amândoi. Un singur brad și-acela-i tuns de lama dragostei din noi. Hai, să ne dăm cu sania iubita mea cu sâni minori! Pe-un patinoar din palma mea și pe-o eclipsă mâine-n zori. Din trupul tău țâșnesc fântâni de ape minerale, pure. Și-au devenit majori doi sâni, De-atâta lipsă de pădure. Iubita mea
DERDELUŞ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352644_a_353973]
-
pe-o eclipsă mâine-n zori. Din trupul tău țâșnesc fântâni de ape minerale, pure. Și-au devenit majori doi sâni, De-atâta lipsă de pădure. Iubita mea de la șosea! Te-aștept în orice anotimp. Hai, să ne dăm cu sania, Pe un cadran lipsit de timp! Referință Bibliografică: DERDELUȘ / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2196, Anul VII, 04 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DERDELUŞ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352644_a_353973]
-
și culoare din suflet de floare!”. Eiii, dar povestea „rândunelelor îndrăgostite”, atâtea gingașe flori culese în „primăvara amintirilor” de sufletul copilei zvelte și frumoase, cu ochii strălucind și inima zburdând se pare că i-au adus în dar și-o sanie de-argint, numai de ea văzută, plină, plină cu fluturi, dar nu orice fel de fluturi... „Cu sufletul învăluit în alb de lăcrimioară/ Când suava rândunică venit-a înapoi/ Noi ne topim ca fulgii de nea în primăvară/ În prietenia
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
așa ceva? Cum ți-a trecut ideea asta năstrușnică prin cap? - Uite, așa îmi veni mie... Dar la Sinaia cum a fost? Nu tu l-ai agățat pe bietul om? - Nuuu! Departe de mine gândul, fetițo! A fost o pură întâmplare. Sania este de vină! În plus, tipul este exact cum am visat eu să fie, dacă vrei să știi. - O, da! Sunt convinsă. Altfel nu te văd în stare să-l inviți la apartament, acolo, în vilă... Am dreptate? - Într-o
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353613_a_354942]
-
1032 din 28 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Pudică Evanghelina, Frumusețea este arma-ți, Trupul svelt ca violina, Mă ucizi plăcut cu kharma-ți, Ludică Evanghelina... Cristică Evanghelina, Magdalenică veneră, Mlădioasă ca felina, Candidă ca o panteră, Mistică Evanghelina... Mantrică Evanghlina, Sănii tăi sunt vii vestigii, Mergi dansând ca balerina, Nu ai jenă și religii, Tantrică Evanghelina... Strașnică Evanghelina, Rezervată și distinsă Ești zeița, melusina De rivali cea mai pretinsă, Pașnică Evanghelina... Harnică Evanghelina, Când gestionezi iubirea Nu-ți asumi păcatul, vina
EVANGHELINA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1032 din 28 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347097_a_348426]
-
un albastru-smarald, înconjurate de nori alburii. În după-amiaza zilei de 26 Decembrie, la ora 17, asistăm la deschiderea Pârtiei Clăbucet din Predeal. Soarele creionează pe cer pete de culoare portocaliu-roșcat. Deschiderea pârtiei are loc, chiar dacă zăpada este insuficientă. Copii cu săniile dau viață pârtiei, amintindu-ne de „Iarna pe uliță” a lui George Coșbuc. Pe o scenă în aer liber are loc un spectacol al iernii, al zăpezii și al tinereții. Acesta a început cu intonarea de către un grup de tineri
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]