1,572 matches
-
lua În câteva zile locul acestora care, ofilite, moarte, retezate, vor intra În ciclul alimentar al aceluiași pământ din care răsăriseră. Bărbatul măsură cu pași mari distanța dintre pom și groapă, au fost doisprezece, apoi puse pe umăr lopata și sapa. Să mergem, zise. Luna dispăruse, cerul era acoperit din nou. Începu să plouă când termina de Înhămat catârca la căruță. Actorii dramaticului moment descris anterior cu o minuțiozitate desuetă Într-o povestire care până acum a preferat să ofere cititorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să vîneze. — E un pîrÎu tare ciudat, spuse soră-sa. — E rîulețul cel mai mare pe care l-am văzut În viața mea. — E adînc și destul de Înfricoșător pentru un pîrÎu. — Se tot varsă-n el izvoare noi. Și tot sapă pe sub maluri. Apa e Îngrozitor de rece, Piticot. Bagă mîna să vezi. — Ooo, făcu soră-sa. Te amorțește. — Se mai Încălzește puțin cînd se ridică soarele. Da’ nu mult. O să vînĂm lejer. Mai jos sînt niște tufe cu zmeură. Merseră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
era un om educat. O mașină nu colaborează, știe că trebuie să primească parola, n-o primește, tace. De parcă, Însă, mi-ar fi spus: „Bagă de seamă, tot ce vrei să știi se află aici, la mine În burtă, dar sapă, sapă, cârtiță bătrână, și n-o să găsești niciodată”. Acu-i acu’, mi-am zis, grozav Îți mai plăcea să faci permutări În joacă cu Diotallevi, erai un fel de Sam Spade al editurii, cum ar fi spus Jacopo Belbo, găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un om educat. O mașină nu colaborează, știe că trebuie să primească parola, n-o primește, tace. De parcă, Însă, mi-ar fi spus: „Bagă de seamă, tot ce vrei să știi se află aici, la mine În burtă, dar sapă, sapă, cârtiță bătrână, și n-o să găsești niciodată”. Acu-i acu’, mi-am zis, grozav Îți mai plăcea să faci permutări În joacă cu Diotallevi, erai un fel de Sam Spade al editurii, cum ar fi spus Jacopo Belbo, găsește-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dacă o fi fiind pe undeva.» Dorea mult să vorbească despre el: era foarte duios, liniștit, metodic, atât de cult. Își petrecea zile Întregi Într-un mic birou, acolo sus, la mansardă, citind și scriind. În rest, mai dădea cu sapa În grădină și schimba două vorbe cu farmacistul - mort și el acum. Din când În când, cum spusese, o călătorie la Paris, pentru afaceri, spunea el. Dar se Întorcea mereu cu câte un pachet de cărți. Micul birou era Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sau pe la bâlciuri. Când o luau la bâlciuri, aveau de furcă, pentru că Teofana dorea să aibă tot ceea ce vedea. Așa cum se întâmpla și când mergea la oraș; ba păpuși, ba dulciuri, ba rochițe, etc... — Tu vrei să ne lași în sapă de lemn, glumea Vasile. — Ce-i aia?era curioasă Teofana. — Sapa de care nu te poți folosi. — De ce? — Fiindcă nu intră în pământ. — Și ce dacă? Nu mai crește porumbul, fasolea, continua dialogul satisfăcând curiozitatea fetiței ajunsă la vârsta întrebărilor
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pentru că Teofana dorea să aibă tot ceea ce vedea. Așa cum se întâmpla și când mergea la oraș; ba păpuși, ba dulciuri, ba rochițe, etc... — Tu vrei să ne lași în sapă de lemn, glumea Vasile. — Ce-i aia?era curioasă Teofana. — Sapa de care nu te poți folosi. — De ce? — Fiindcă nu intră în pământ. — Și ce dacă? Nu mai crește porumbul, fasolea, continua dialogul satisfăcând curiozitatea fetiței ajunsă la vârsta întrebărilor. — Și ce dacă? Nu mai avem, mămăligă, pâine, fasole, varză. — Și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Amara, dar de un an se mutase în Gliganu, unde îl chemase ca logofăt arendașul grec, cu contract și cu leafă bună, lăsîndu-și averea în grija tatălui său care, deși bătuse de mult șaptezeci, era încă zdravăn și muncea la sapă mai spornic ca un flăcău. ― Foaie verde mătrăgună, Veselia nu-i a bună! Un băiețandru începuse să chiuie așa, cu ochii închiși, ca un cocoș tânăr și fără pricepere. Pe țiganul cu vioara nu-l răbda inima să nu riposteze
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
până ce n-oi plăti cui trebuie și ce trebuie! făcu flăcăul. Nu, nu, degeaba te superi, că n-ascult nici de tatăl din ceruri, așa să știi! ― Noroc, noroc, Trifoane! strigă Leonte Orbișor din uliță, oprindu-se o clipă, cu sapa de-a umăr. Te-ai apucat de treburi? ― Ce să facem? Pe lângă casă, răspunse Trifon Guju de pe prispă, ciocănind de zor. ― Bați coasa, Trifane, ori?... Întrebă Leonte, fără mirare. ― O bat să fie bătută! zise Trifon fără să ridice capul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai mare. Acuma putea vorbi liniștit cu țăranii, să mai și glumească și să-i batjocorească: ― V-ați boierit și voi, mă! Vă vine cu strâmbul munca! E mai ușor să stai cu luleaua-n gură decât să dai cu sapa, cum nu! Și să ocărăști pe boieri și să pui la cale rebeliuni! Ce zici, măi Ștefane? ― De, don' colonel, făcu Ștefan cu fața zâmbitoare, mai încercăm și noi marea cu degetul. ― Vrem să vedem și noi cum o mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la întîmplare: ― Da ce, măi băieți, din somn și în izmene mă luarăți? Cei de pe aproape, care-l auziră, izbucniră în râsete, ceilalți însă vociferau mai aprig. Atunci observă bătrânul pensionar că mulți au venit cu furci, cu topoare, cu sape, ca la o bătălie. Colonelul își păstrase din militărie curaj și îndrăzneală în fața primejdiei. Frică i-a fost de o eventuală ridicare a țăranilor numai din pricina fetelor pe care le iubea ca lumina ochilor și-i era să nu se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
făceau act de prezență la ore, la verificarea orală a lecției, li se dădea nota 5 ca să le dea media de promovare. Uneori mergeam pe câmp, mai ales primăvara, când începeau lucrările la prășit și scriau lucrarea de control pe sapă sau pe mapa profesorului. Dacă îmi aduc bine aminte, și vreau să-mi confirmi, cred că s-a mers și la stână, la tine. Sunt sigur că am fost și eu la stâna tatălui tău. Parcă îl văd. Un om
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
avea că nașterea pruncului nu era departe și, într-adevăr, în lanul acela de porumb, din mijlocul câmpului, m-a adus pe lume, pe mine, un ghemuleț de carne cu suflet. Mi-a mărturisit că mi-a tăiat buricul cu sapa și a pus pământ ca să nu sângerez. Să știi că pământul era pe vremea aceea sănătos și bun, așa cum l-a lăsat Cel de Sus, nu ca pământul de astăzi otrăvit cu îngrășăminte chimice, cu pesticide sau insecticide. Când mergeai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sănătos și bun, așa cum l-a lăsat Cel de Sus, nu ca pământul de astăzi otrăvit cu îngrășăminte chimice, cu pesticide sau insecticide. Când mergeai la prășit, nu aveai încălțăminte ca astăzi, ci prășeai în picioarele goale și uneori scăpai sapa în picior și te tăiai. Atunci puneai țărână pe tăietură, fără a te teme că s-ar infecta rana. Bunica a trimis-o pe baba Ioana să-i spună tatălui Manolache că Veta, nevastă-sa, a născut în ogorul cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Primăvara și toamna, cînd sînt muncile agricole, venim și din două-n două săptămîni”, explică, la rîndul său, un „copil” de la oraș. „Ne mai aranjăm concediile în așa fel încît să ne luăm toamna două săptămîni, primăvara o săptămînă, la sapă, la cules...” „Cînd mi-o trebui mie sau la fată bani, vînd porumbul”, explică un bătrîn. „Păi eu pentru cine muncesc, pentru cine trăiesc ? îmi opresc doar pentru mica cheltuială. Mi-aduce fata de acolo carne, șuncă, ce-mi trebuie
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu limbile scoase, și abia după ce făcuserăm o groapă îngustă, adâncă doar de vreo șaizeci de centimetri, am dat de o scândură străpunsă de rădăcini. O pupă roșie, umflată, era lipită de ea. Garoafa o tăie cu ascuțișul orbitor al sapei și din ea curse un lapte grețos. Am mai lărgit groapa până am putut să scoatem scândură și-am dat de un tunel cu trepte care coborau în adâncul pământului. Un abur răcoros, exhalat de borta aceea, ne suflă părul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acoperite acum cu răni și jeg, la aerul detașat din care răzbate totuși un fel de nedumerire pe care o cunosc foarte bine. Discuția, dacă s-ar isca vreuna Între noi, una de profunzime, unde experiența pe care o trăim sapă urme adînci, ar merge În sensul unei văicăreli patetice. Nu sîntem noi de vină, părinții n-au știut să ne strunească destul ca să nu ajungem aici. Evident, vina e a lor că am ajuns aici, În această fundătură de viață
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
s-a mutat de aici. Ne-o așteptat. Știa că venim. Vouă nu vi se pare că în marginea poienii, dinspre locul de unde am venit, e oarece mișcare? a întrebat Toaibă. 23 Niște umbre pe care mai mult le ghicesc sapă - mi se pare - gropi individuale sau vreo tranșee. Ce zic ei? <Acușica trebuie să sosească nătăfleții și îi vom întâmpina cum se cuvine: bine adăpostiți, îi secerăm ca pe grâu” - a presupus Toaibă. Ba mai puneți-vă pofta-n cui
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Semințe de porc. Că SEDEPE-urile îs de pește și se numesc icre când îs în stare liberă și icre bătute când sunt bătute. Și-ați plantat semințele de porc... Plantat științific, două câte două la cuib și apă și sapă, și apă ! Și-au răsărit ? Sigur c-au ieșit, sărăcuții, dar cred că s-a-ncurcat borcanele. C-or ieșitără lupchi în loc de porci și-or fugit. Și-ați renunțat ? De renunțat n-am renunțat, că mai iau două borcane cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
până în ziua de astăzi. Dar de aici și p-nă la machiavelicele manipulări de care se face vorbire,calea e lungă. Că s-a tras ? Da ! S-a tras cu sete, cu forță ancestrală, cu aceleași mâini care au ținut poate sapa, plugul și condeiul dar,. . . și aici rog să se consemneze, se pare că și reprezentanții celorlalte fracțiuni au făcut bătături bâzâind alături de noi Sperând în reconciliere, PROPUN CA BÂZA Să INTRE îN PROGRAMA ȘCOLARĂ OBLIGATORIE ! Se aplaudă frenetic. Se fluieră
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
sfîntul Meu locaș? Dar vei mai vedea și alte urîciuni și mai mari!" 7. Atunci m-a dus la poarta curții; M-am uitat, și iată că era o gaură în perete! 8. Și mi-a zis: "Fiul omului, ia sapă în perete!" Am săpat în zid, și iată că era o ușă. 9. Și mi-a zis: "Intră, și vezi urîciunile cele rele, pe care le săvîrșesc ei aici!" 10. Am intrat și m-am uitat, și iată că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
călduț. Pe urmă ne-om mai tălmăci noi... În scurtă vreme, bătrânul s-a întors cu o ulcică plină cu lapte aburind. Bea, să mai capeți puteri, că după o noapte așa de zbuciumată îi ca și cum ai fi tras la sapă. Am urmat îndemnul bătrânului.Încet-încet puterile au început să picure în mădularele mele ca argintul viu...Simțeam că îmi recapăt vlaga văzând cu ochii. „Numai că laptele ista îi descântat, că altfel cum să-mi vină puterile puhoi așa deodată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aminte de mama, care îmi făcea adeseori turte la fel ca acestea... După ce m-am ospătat, am plecat să-l caut pe bătrân. N-a trebuit să umblu prea mult, pentru că din lăstărișul de pe marginea cărării am auzit lovituri de sapă...Am dat frunzișul în lături și m-am trezit în fața unei adevărate grădini. Am rămas descumpănit. Toate erau croite ca pentru pitici, dar puse într-o ordine desăvârșită. Prin mijlocul grădinii susura un pârâiaș, iar bătrânul tocmai făcea cale apei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ceapă. O cam dat buruianul în el. Încearcă să-l plivești. Până atunci, eu am să dau apă pătlăgelelor, că îs cam însetate. M-am apucat de treabă furându-l din când în când cu coada ochiului pe bătrân. Mânuia sapa cu așa o dibăcie și ușurință încât ai fi crezut că umblă singură...Iarăși mi-am pus întrebarea: „Cine-i cu adevărat bătrânul din fața mea și dacă într adevăr îi atât de bătrân pe cât pare?...” Din când în când, un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-i cu adevărat bătrânul din fața mea și dacă într adevăr îi atât de bătrân pe cât pare?...” Din când în când, un șopron dintr-un colț al grădinii, cu ușa întredeschisă, îmi fura privirea. Părea că ascunde și altceva decât o sapă și cine mai știe ce ciuveie. Bătrânul continua să conducă apa pe căi numai de el știute pentru îndestularea pătlăgelelor. După un timp, s-a oprit și a venit la pârâiaș, a zăgăzuit calea apei către răzoare, făcându-l să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]