2,312 matches
-
sumar intră versuri și versificări patriotice, populare, religioase, soldățești. Sunt antologate poezii de Artur Stavri, N. Thomescu-Baciu, Iuliu Cezar Săvescu și mulți alții, ascunși sub pseudonime, printre poeme numărându-se, bunăoară, unele înscrise sub genericele „Mărășești” și „Mahalale”. Alte rubrici: „Satira zilei”, „Capitala”. M.Pp.
REVISTA POEZIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289248_a_290577]
-
Dintre preocupările literare, nesemnificative sunt poeziile ocazional-omagiale (dedicate lui Grigore Al. Ghica, Lascăr Rosetti), apărute în „Albina românească”, „Zimbrul”, „Jurnalul de Galați”. Povestirea Un vis: cine de ce se teme nu scapă („Foaie pentru minte, inimă și literatură”, 1849) este o satiră la adresa justiției corupte. Pentru repertoriul de teatru, traduce comedia Nepotul răposat de August von Kotzebue, reprezentată la Iași, în decembrie 1845. Buna cunoaștere a unor limbi străine stă la baza preocupărilor sale lexicografice. În 1833 tipărea Abețedarul franțezo-românesc, dând în
STAMATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289845_a_291174]
-
săi de generație, „melanholia” fiind starea de „gr(e)ație” a versurilor sale, care merg pe tradiția cântecelor de lume și a romanțelor. În volumul de debut poetul trece printr-o serie de stări și atitudini - bufonerie, sarcasm, agitație furibundă, satiră, ironie blândă sau caustică etc. El nu se sfiește să se lupte și cu șabloanele, demontând clișeele „epocii de aur”: „vă ordon, predați polenul la/ centrul de colectare/ [...] avem de realizat un proiect mobilizator/ pe geniu de creator” (Împotriva lepidopterelor
STANCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
reconstituirea elementarului în cadre ale unei naturi sălbatice sau dezlănțuite. Iar viforul, lupii, singurătățile albe ale ținuturilor basarabene, buțile de catran arzând în fața curții boierești, pentru a alunga fiarele, compun tablouri ale meleagurilor natale puternic evocatoare. În povestiri, pendulând între satiră și fascinanta căutare a idealului intangibil, S.-C. amestecă realitatea cu visul, legenda, imaginarul, în compoziții romantice asupra contradicției și misterului destinului omenesc. Demoniaci, nebuni, damnați, toți sunt fațete ale veacului, iar „omul enigmatic”- personajul său central, aflat într-o
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
fel de paradoxală jubilație a constatării degringoladei și purulenței, detașare ce, în fond, maschează implicarea patetică, dată de generozitatea sufletească și de simțul moral. Fiindcă poetul este, în esență, un moralist care se exprimă cu precădere în tonurile tari ale satirei menippee. Cu obstinație și aplicație - demersul poetic pare a fi un nesfârșit maraton, cum sugerează și titlul unui volum - livrează, într-o enunțare neconvențională, productiv contrariantă, un mesaj de un umanism autentic, asumat prin aprofundarea lucidă a omenescului, până la sondarea
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
diferite denumiri și la alte popoare, Păcală sau Pepelea din folclorul românesc este personajul care își bate joc și îi pedepsește pe bogați cu arma lui principală, istețimea, ascunsă în spatele unei naivități simulate. În cazuri mai rare, prin intermediul aceluiași tip, satira este îndreptată împotriva prostiei. Relațiile familiale (soț-soție, părinți-copii, naș-fin etc.) stau la baza celei de-a doua categorii tematice. Preferințele colectivității merg îndeosebi spre subiectele referitoare la cuplul conjugal, ilustrate de un număr apreciabil de motive și variante, care vizează
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
Sibiu (1929) ș.a. Debutează cu versuri, la „Familia”, în 1904, iar editorial cu placheta Florile dalbe, apărută în 1912. Poetul valorifică experiența războiului în Doine din zile de luptă (1917) și în Îngerul a strigat (1931). De altă factură sunt „satirele” din culegerea Popești din patru unghiuri (1936), orientarea gândiristă precizându-se în versurile din Pânea neagră (1939). Registrul sentimental-intimist este mai pregnant în volumele Ziua mamei (1929) și Jertfa iubirii (1940), acesta din urmă incluzând primele sale poezii, inedite până la
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
orientării sunt mărturisite de încercarea de monografie Nicolae Iorga (1931). A tradus Faust de Goethe și, în colaborare, Golem de Gustav Meyrink și Viața omului de Leonid Andreev, dar și fragmente din literatura latină clasică (din Tristele lui Ovidiu și Satirele lui Iuvenal, împreună cu G. Frunză, din Epistolele lui Horațiu ș.a.), numeroase fragmente din poeții maghiari, din Alessandro Manzoni, din R. Burns și H. W. Longfellow și din poezia germană. A lăsat în manuscris o colecție intulată Cântece de război (1916-1918
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
întârziat”, al majorității compunerilor i se sustrage îndeosebi poezia pentru copii, unde versul scurt este mai spontan, iar diminutivele, rima onomatopeică, naivitățile își găsesc locul potrivit. Lumea copilăriei din Pasărea măiastră își păstrează încă energia neprefăcută, asocierile spontane și coloritul. Satirele din Popești din patru unghiuri, urmând, pare-se, Scrisorile și sonetele de aceeași factură ale lui Eminescu, sunt lipsite de precizia și percutanța modelului, ca și de forța lui plastică. Aici totul are mai degrabă un aer moralist-didactic, diluat și
SORICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
a trata într-un registru diferit o problematică similară o reprezintă comediile Fata morgana, poveste a peripețiilor unui examen de bacalaureat în provincie, și Scene din viața unui bădăran, memorabil portret al unui semidoct care se vrea autor dramatic, ambele satire ale mediocrității și imposturii, amintind prin unele caracteristici ritmica pieselor lui Mihail Sebastian. Arma secretă a lui Arhimede speculează valoarea comică a anacronismelor, într-o structură compozițională de feerie. În ampla culegere de texte dramatice comentate Beția de cucută (1984
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
Referitor la acțiunile, ideile și conduitele persoanei umane, fiecare va avea permanent opțiunea de a alege Între bine și rău, Între adevăr și minciună, Între moral și imoral, Între onoare și dezonoare. Semnificative sunt, În sensul acesta, versurile lui Juvenal (Satira VIII, 82 - 83Ă: Summum crede nefas animam praefere pudori Et propter vitam vivendi perdere causas. 8 CONȘTIINȚA PERVERTITĂ Definiție și cadru Așa cum există un simț moral, o judecată morală, o conștiință morală, există În egală măsură, afirmă G. Madinier, și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și imaginează intrigi puternice, cu situații dramatice și, de obicei, cu deznodăminte nefericite. Uneori reușește să se elibereze de această optică și atunci scrie o proză vioaie, nu totdeauna închegată. Așa sunt Revoluția din Pârlești, 1873 sau Crucile roșii, 1876, satire bonome cu aspect burlesc. Cele mai reușite personaje aparțin, însă, mediului rural. Fără a fi convenționale sau numai pitorești, ele sunt, dimpotrivă, verosimile. La aceasta contribuie, în mare măsură, surprinderea unor gesturi tipic rustice, de obicei legate de ocupații pașnice
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
fel de arhetip Întâmplător. Multe asemănări cu descrierea primei aventuri a lui Honigberger se vor găsi la Alecsandri, care scrie În 1851-1852 (și publică În 1853) scena a patra, „Înecarea vaporului Seceni pe Dunăre”, Încheierea la Un salon din Iași, satiră plină de femei francofone și rochii cochete (vezi Opere, vol. IV: Proză, ed. cit., pp. 99-106). Iată două pasaje: „(...) Nababul, dragomanul și eu, prinși de valuri În cabină, ne-am fi Înecat chiar la mal, Întocmai ca oarecine! Soarta Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din București. Între 1947 și 1948 colaborează la emisiunea radiofonică „Ora școalei”. În 1949 este angajat redactor la Radio, unde va ocupa diverse funcții, ajungând redactor-șef adjunct în Redacția culturală. Va răspunde de emisiunile pentru copii, de cele de satiră și umor ori de emisiunile de teatru la microfon. Debutează ca realizator radiofonic în 1951, cu o adaptare după Tartarin din Tarascon de Alphonse Daudet. Inițiază în 1959 primul concurs radiofonic de cultură generală („Drumeții veseli”) și este autorul primului
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
descoperă modul de a neutraliza toate materialele fisionabile ale planetei și amenință guvernele că, în cazul nesemnării unui tratat de interzicere a armelor nucleare, își va pune descoperirea în practică. De aici, lung prilej de vorbe și de ipoteze, de satiră a politicii planetare, într-o derulare care e percepută astăzi, în cel mai bun caz, ca naivă. Romanul 2000 (1982) exploatează tema colapsului milenarist, provocat de un experiment științific necugetat. Colateral sunt atinse teme precum aceea a culoarelor temporale prin
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
Eminescu”) și în Crimă pentru pământ, cărți care, împreună cu Niște țărani, formează „trilogia țărănească” a prozatorului. Deosebit de construcțiile romanești anterioare ale lui S. este romanul, probabil proiectat ciclic, Ciocoii noi cu bodyguard (2003), care asociază intriga romanescă și umorul ori satira virulentă, punctată nu o dată de erupții pamfletare. Titlul trimite la opera lui N. Filimon, fiind o scriere în linia prozei de inspirație socială cu specific „balcanic”, inaugurată de Ciocoii vechi și noi. Protagoniști sunt profitorii de pe urma evenimentelor din decembrie 1989
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
S. scria versuri: ode - singura publicată e Oda din partea opștiei întru slava nunții luminății sale prințesii Elenco Sturza (1825) -, imnuri și sonete „pentru fericirea patriei”, rămase în manuscris și pierdute. Configurația neoclasică a poeziei, ca și înclinația spre persiflaj și satiră trec și într-un jurnal de călătorie în versuri, din 1828, Călătoria dumnealui hatmanului Costandin Paladi la feredeile Borsăcului (publicat de Aron Pumnul în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni), unde, pentru prima dată la noi, este întrebuințat termenul „romantic
SCAVINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289540_a_290869]
-
fapt, nu este un dialog, ci o ciorovăială cu derapaje, cvasiionesciene, în absurd. „Pantomima...cu zgomote” Vreau să număr stelele (apărută în primul program al Teatrului de Comedie) este o fabulă urzită, fără cuvinte, numai din sunetele caracteristice diferitor animale. Satira, amintind de ludicul commediei dell’arte, șfichiuie obtuzitatea, agresivitatea neroadă a societății față de cei ce sunt altfel, ieșind din gregarismul turmei. A murit păpușa („Teatrul”, 1966), „bufonadă tristă”, se petrece la circ, unde se amestecă și lacrima, și hohotul de
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
vreme „Tabula rasa”, unde sunt incluse comentarii politice și pamflete, scrise într-un registru moderat. O rubrică de artă prezintă în 1915 D. Karnabatt. Alte rubrici:„Tigheluri”, cu scurte pamflete politice, „Peste picior”, „Note zilnice”, „Așchii”, „Peceți”, „Încurcături”, unde calamburul, satira și ironia politică sunt de bună calitate, autor fiind mai cu seamă D. Karnabatt, care se află și sub pseudonimele Pierrot, Don Ramiro ș.a. O rubrică permanentă de literatură universală cuprinde prezentări, îndeobște nesemnate, de istorii literare, de lucrări critice
SEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289588_a_290917]
-
30 ai secolului trecut în jurul poetului și compozitorului Ionel Fernic. Singurătatea, sărăcia, visul compensator, disperarea sunt temele unor scurte poeme retorice și convenționale, în care efuziunea discursivă nu compensează deficitul de lirism. Accentul autobiografic, expresia aspră, sincopată, cu tentă de satiră, dar și de lamentație, produc rareori o atmosferă poetică originală. Înclinația satirică și tendința către formele concentrate se concretizează în câteva cicluri de epigrame. Stimulul cercului de epigramiști ploieșteni, precum și influența tutelară a lui Al. O. Teodoreanu sunt evidente în
SECREŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289601_a_290930]
-
București, [1940]; Federico García Lorca, Nemaipomenita pantofăreasă, introd. trad., București, 1946; Mihail Lermontov, Mascarada, pref. Mihai Novicov, București, [1948]; Horațiu, Versuri, pref. trad., București, 1961; Vergiliu, Bucolice. Georgice, pref. trad., București, 1963; Giacomo Leopardi, Versuri, pref. trad., București, 1963; Iuvenal, Satire, pref. trad., București, 1966; Vergiliu, Horațiu, Iuvenal, Pagini alese, pref. trad., București, 1969; Fernando de Rojas, Celestina, pref. Paul Alexandru Georgescu, București, 1973 (în colaborare cu Nina Ecaterina Popescu). Repere bibliografice: C.N. Negoiță, Petrarca în românește, ADV, 1933, 15 322
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
eveniment înfățișat însă plat, fără dramatism. Există, desigur, și un fir epic principal, cam firav, o poveste de dragoste cu evoluție nefericită, însă cartea rezistă prin observația detaliului, prin valoarea „documentară” privind un mediu uman și prin vigoarea, moderată, a satirei, mai mult picantă decât acidă. Ș. a dat și pagini de memorialistică (Amintiri, 1969), interesante prin scriitorii evocați: Mihail Sadoveanu, E. Lovinescu, Artur Gorovei, I. Dragoslav, F. Aderca, Bogdan Amaru, Ionel Teodoreanu ș.a. Scrieri: Idolii de lut, București, 1935; Infirmii
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
în proza limitativă, ST, 1976, 7; Ardeleanu, Opinii, 91-98; Valentin F. Mihăescu, Furtună într-un pahar cu apă, LCF, 1976, 11; Culcer, Citind, 223-225; Titel, Pasiunea, 122-129; Mihai Coman, „Fantastica Deltă”, RL, 1977, 3; Ardeleanu, Mențiuni, 151-156; Sorin Titel, De la satiră la fantastic, RL, 1979, 12; Ștefănescu, Jurnal, 33-34; Culcer, Serii, 246-256; Moraru, Semnele, 163-167; Cosma, Romanul, I, 208-209; Popa, Ist. lit., II, 1009; Dicț. scriit. rom., IV, 449-451. A. F.
SERBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289640_a_290969]
-
prag de veac (2002), au aceeași sursă de inspirație ca și nuvelele sau romanul. Drama Dacia Felix are în vedere ultimele zile dinaintea cuceririi Daciei, nelipsind nici aici elementul romantic, întruchipat de preafrumoasa soră a lui Decebal. Există însă și satire contemporane, cum este Lumina în culise sau Nu avem autori, în care personajul principal al unei piese istorice refuzate de teatre din cauza lipsei de implicare în actualitate își face apariția în apartamentul autoarei, încercând să susțină piesa în fața unor persoane
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
îi apare ca una de „pandemoniu”, realizată cu „o cruzime a observației și o voluptate a dezvăluirii sordidului” neobișnuite, în Tablete din Țara de Kuty o ironică „mască de sobrietate” susține deriziunea, în timp ce amplificarea fantezistă a absurdului, „încrâncenarea voioasă” a satirei au drept ținte ordinea statală, instituții, personaje publice, toate caricate grotesc. Față de astfel de dominante ale pamfletelor, exegetul crede că o poetică a „copilăririi” auctoriale, aptă să insoliteze un spectacol „cvasipăpușăresc”, al „gesturilor și ritualurilor domestice” (precum în Cartea cu
SIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]