1,552 matches
-
șuierând. Când am ajuns față în față, mi-am dat seama că nu aveam loc să trecem amândoi, am luat-o cumva în brațe, încercând să schimbăm locurile și i-am simțit trupul fierbinte în palmă. Podul se legăna tare, scârțâind și aerul vibra parcă de dangăt de clopote, dar când mi-am ridicat privirea am văzut că de fapt lamele coaselor se ciocneau între ele deasupra capului meu. M-a privit în ochi și parcă mi-a șuierat ceva de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
luat toată puterea. M-ai otrăvit tu?... N-are-a face. Doar atât de rog... Nu pleca acum! Din timp în timp, lumina farului decupa în cadrul ușii trupul înalt și ciolănos a lui Carol, rămas în prag. Apoi ușa s-a închis scârțâind, lăsând camera în întuneric, și Filip își pierdu cunoștința, fără să știe dacă a plecat Carol sau nu. Filip a rămas în cameră revenindu-și din timp în timp din lungi leșinuri epuizante; acolo, în întuneric, sub semnul morții, singur
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe jos și am reușit să adorm la loc. Nu pentru multă vreme, că m-am trezit din nou, tot singur, iar mâncărimile începuseră să mă cam sâcâie peste tot. Am coborât călcând cu grijă pe dușumeaua de lemn care scârțâia la fiecare pas și am ieșit afară, unde amicul Dănilă fuma de zor. - I-ai simțit și dumneata? - mă întrebă zâmbind. - Ce anume? - Puricii. Salteaua aia e plină de purici. Am prins vreo câțiva, dar cred că sânt cu sutele
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
singur în seară, insulele s-au subțiat, au devenit transparente, au plutit pe valuri și apoi au dispărut. Numai cerul și apa, alburii și ondulate, formând împreună o imensă scoică deschisă. Un om mărunt vine la mine și aud nisipul scârțâind sub pasul lui. E factorul, care mă cunoaște, îmi lasă o scrisoare, apoi pleacă după ce-mi aruncă amical: - Toujours pensif, mon petit? Ça ne sert à rien! Rup anvelopa în bucățele mici, pe care le arunc una câte una
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stâncă. Destinul e nedrept din zori, Nedrept și mai departe, Pe strămoșescul tău răzor Buni lideri rar ți-s parte. 25 iunie 2004 STICLA GOALĂ DE COTNAR Chiar de văd o sticlă goală, Dar e scris Vin de Cotnar, Pana, scârțâind pe coală, Prinde aripi de stihar. Și curate cum e apa Drept la munte, la izvor, Slovele, pe locuri gata, Țes minune de covor. Cu visări ce bat sub tâmple, Ca din sferele cerești, Coala albă-ncet se umple Cu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
litru, Aroma-i în epidermă. * Dar nu treci, căci reguli drepte Peste tot sunt țintuite. Și, de urci încet pe trepte, Cresc doar cele jinduite. 27 decembrie 2004 TOT CE-AM SCRIS E O RĂSPLATĂ „Carul încă mai durează, Deși scârțâie la roți”; Am trăit această frază, Astăzi am și mari nepoți. N-am un merit cum spun unii, Meritul este divin... Aș fi fost precum străbunii Sub colaci, colivă, vin. Nu doresc din toate astea Care vin din Babilon, Să
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
repetă... că într-una fac totul în continuare! Tot se uită, și eu fac totul în continuare, așa!... De exemplu, dacă ar fi aceasta acea cameră, aș face tumbe, și apoi din nou, și din nou [îmi demonstrează cum patul scârțâie]... și la fel: din nou, din nou, din nou, din nou, din nou!... Și din nou! Și la fel! Nu ai mai termina cu tumbele! Da!... Și chiar la fel! Iar mami ți-ar spune să nu ți se facă
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
măsurată, dar autoritară, gestul lui Simplicius, care, prompt, se repezise să-l ajute. O clipă mai târziu, trase zăvorul, iar ușa, alcătuită din scânduri bătrâne de nuc, lovite în câteva locuri, dar întărite cu cuie mari de fier, se deschise, scârțâind din balamale. Călugării se găsiră în fața mulțimii ce se adunase în curte. Zeci de bărbați și femei, cu mulți copii și câțiva bătrâni, sprijiniți de rude. Zidurile dărăpănate ce înconjurau sihăstria - în trecut, un post militar - nu erau de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
celui care poate, în fascicolul următor, va bate și la ușa singurătății lor. Respirația lor sacadată de dorințe nepermise le va înflori pe buzele crăpate într-un murmur abia perceptibil: Fi-lip, Fi-lip,... Carol se întinse pe patul de fier, care scârțâi sub greutatea lui. își acoperi ochii cu mâna, ferindu-i de lumină, lăsând să se înțeleagă că discuția s-a încheiat și că nu așteaptă nici o replică din partea lui Filip. Dar numai după câteva minute de tăcere își continuă asaltul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
șuierând. Când am ajuns față în față, mi-am dat seama că nu aveam loc să trecem amândoi, am luat-o cumva în brațe, încercând să schimbăm locurile și i-am simțit trupul fierbinte în palmă. Podul se legăna tare, scârțâind și aerul vibra parcă de dangăt de clopote, dar când mi-am ridicat privirea am văzut că de fapt lamele coaselor se ciocneau între ele deasupra capului meu. M-a privit în ochi și parcă mi-a șuierat ceva de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
luat toată puterea. M-ai otrăvit tu?... N-are-a face. Doar atât de rog... Nu pleca acum! Din timp în timp, lumina farului decupa în cadrul ușii trupul înalt și ciolănos a lui Carol, rămas în prag. Apoi ușa s-a închis scârțâind, lăsând camera în întuneric, și Filip își pierdu cunoștința, fără să știe dacă a plecat Carol sau nu. Filip a rămas în cameră revenindu-și din timp în timp din lungi leșinuri epuizante; acolo, în întuneric, sub semnul morții, singur
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
stătuseră ascunși sub temelia casei vreme de o sută cincizeci și trei de ani. În Încăpere se răspândi un miros de putreziciune, iar pe acoperiș hornul se Înclină spre miazăzi. Găleata, când se scufunda În adâncul fântânii, scotea un oftat prelung. Cumpăna scârțâia și apa se zbătea lovindu-se de pietre și aruncând În afara ei chipurile ce se oglindiseră Înlăuntru. Vitele mugeau În grajduri și cocoșii din sat cântau zi și noapte cucurigu. Clopotele băteau În surdină, lumânările se răsuceau În sfeșnic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îi rezistă stomacul sau ficatul sau gingiile cu care rodea oasele sau spărgea nucile de parcă ar fi avut niște măsele zdravene În gură. În ciuda trupului său sfrijit, babulea părea să aibă o sănătate de fier. Memoria Însă Începea să-i scârțâie din toate Încheieturile. În mintea ei, trecutul era amestecat cu prezentul, formând un timp ambiguu, În care lucrurile vechi coabitau cu cele noi, iar cei ce-și dăduseră de mult duhul și se odihneau la cimitirul Sfânta Treime umblau ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
picura rugină. Frunzele copacilor Începeau să Îngălbenească Încă din luna mai. Cireșii și vișinii aveau viermi Încă din floare, iar legumele se mănau de la ploile acide. Peste tot vedeai numai paragină, numai ruină. Ușile caselor atârnau Într-o rână, balamalele scârțâiau, porțile le bătea alandala vântul. Câinii erau jigăriți și vitele aveau râie. Pe casele acoperite cu țiglă de șindrilă creștea mușchi gros de câteva degete, iar hornurile fuseseră invadate de bălării. Din când În când, câte un firicel subțire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rași În cap, toți aveau ceva din Onisei. - Poate că n-ar fi rău totuși, o Întrerupse el din meditație, să-ți duci canapeaua la refăcut. Nu apuci să te Întorci de pe o parte pe alta, că arcurile Încep să scârțâie ca o armonică dezacordată, Încât se scoală nu numai vecinii, dar și vacile din staul Încep să-și intoneze partitura - și atunci dormi dacă mai poți dormi... - Doar nu stau, slavă Domnului, la bloc, ca să se audă la vecini tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de formulare intra În panică. - Complicat!? sări ca ars Extraterestrul. E infernal. E o birocrație de nedescris. Nici nu știi ce rotiță trebuie să ungi ca să ți se dea curs liber cererii! Ai uns una, și vezi că Începe să scârțâie din balamale alta. Și tot așa. Intri ca Într-un fel de malaxor birocratic, care te aduce În stare de exasperare. Îi vine să urli, să te izbești cu capul de pereți, să faci ca toți dracii. Dar Îți stăpânești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe femei. Orice porcărie ați face, tot femeia e devină...“, gândi Mașa. Cu fața Îngândurată, femeia privi luna plină ce se Înălța deasupra casei vecinului, privi mesteacănul de peste drum ce se legăna alene În noapte, privi și cumpăna fântânii ce scârțâia ușor, apoi Își plecă Îngândurată genele, contemplând cizmele de cauciuc ale Extraterestrului mânjite de un glod albastru, extraplanetar, și spuse, tărăgănându-și vorbele: - Poate că totuși folosesc și ei la ceva, că altfel de ce-ar fi fost creați? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
punea zahăr În mâncare sau bicarbonat sau chiar cenușă adunată din vatră. Continua să confunde lucrurile Între ele, creând În jurul său o Învălmășeală ce putea fi asemănată cu trecerea unui adevărat taifun. Ușile și ferestrele se deschideau de la sine. Balamalele scârțâiau. Clanțele ușilor se umpleau de broboane de sudoare, iar În casă se adunau atâtea lucruri, că abia reușeai să te mai miști printre ele. Dacă la Început bătrâna confunda scaunul cu masa, cuțitele cu furculițele sau lingurile cu făina, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înghețată carapace era nemișcată! Neâncrezător, Îi Încercă rezistența prin câteva balansări precaute observând’o cu atenție mărită. Cum nimic nu se Întâmplă se liniști grăbind mersul dorind să-i ajungă din urmă pe cei trei colaboratori cărora le auzi pantofii scârțâind În zăpadă, dovadă a gerului cumplit ce prevestea o iarnă nu tocmai ușoară. Scoase batista ștergându-și fruntea, grumazul și subțiorile de transpirație; Se simțea slăbit, ar fi preferat să se lungească pe luciul gheții să gândească la liniștea Înghețată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gang jegos, plin de zoaie de urină și lături, deschizând o ușă care fură nevoiți s’o proptească de perete pentru a nu cădea pe ei accidentându-i. Intrarea suficient de Întunecoasă, urcară pe bâjbâite o scară de lemn ce scârțâia din toate Încheieturile, dar Șeful Șantierului era așa de amorezat Încât nici măcar nu realiză pericolul unei prăbușiri...!! Se opriră la primul etaj. O clipă Șeful Șantierului cercetă locul, apoi se opinti din bojoci strigând un nume greu de reținut. „Scarabelooo
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
legătură cu trecutul care nu s-a risipit au reprezentat-o coșmarurile lui Danny - mai întâi au fost urletele, apoi plânsetul, apoi insistențele aproape iritante că bărbatul era acolo, era chiar acolo, nu-l vezi ? Nu-i auzi pașii care scârțâie a ud pe covor ? Nu vezi bălțile unde a stat pe loc și apa i s-a scurs din păr ? Jina ștergea trupul scăldat de transpirații al copilului cu cârpe răcorite și-și mușca buzele ca să nu-l întrebe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
scoată un personaj, dar pe care, în lipsa altor informații mai substanțiale, o femeie le transformă în mai mult decât reprezintă. Zach și-a lipit gura de palma ei și-a supt umezeala. Din camera cealaltă, au auzit pași, arcurile patului scârțâind, apoi o tăcere tristă. Viața trebuie să ți-o trăiești vara, a zis Zach îndepărtându-se. Așa cred eu. Să le ia dracu’ de recolte. De muncit nu termini niciodată; dar sezonul de mers pe râu e scurt. Taică-miu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
tare acest tradafir din fereastră. un câine mare ciobănesc doarme pe cojocul din mijlocul stânei. iarna va fi blândă? iarna va fi hâdă? numai flăcările din felinare mai joacă o horă. din ceașca cu ceai, aburii întorc amintirile acasă. balansoarul scârțâie, leagănă frunzele moarte. pe prag, doar pipa bunicului. păianjenii țes liniștiți marame; în curte: risipă de aur și crizanteme... cucul cântă ca-n fiecare an numai pentru Issa. modelări poetului Bernard Mazo sculptat în fildeș, poemul are forma unui elefant
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
an numai pentru Issa. modelări poetului Bernard Mazo sculptat în fildeș, poemul are forma unui elefant memoria convergența amintirilor, înțepenește într-un prelung țiuit. aici sunt eu, acolo ești tu, noi, unde suntem? priviri confuze... cocoșii din tablă, de pe acoperiș, scârțâie din ce în ce mai tare, în bătăile vântului. numai bostanii adăpostesc lumina, iar jack glumețul se plimbă și astăzi pe aleea dintre rai și iad. femeia taie dovleacul, bărbatul dorește să facă sex, singurul eveniment sigur: poemul a fost ciopârțit de secure. versuri-schije
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fiară la gâtul dresorului aș fi putut să plec mai departe dar am lăsat-o să-și înfigă colții și i-am văzut lumina țâșnind printre gheare ca un sedativ cu eliberare lentă atunci m-am trezit și toate ușile scârțâiau timpul îmi fugise din cameră și luna mă privea ca un abajur metalic la prima fereastră din cer. poveste urbană death is a special lady și nu e doar imaginația care îmi joacă feste când mă las pradă buzelor tale
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]