1,560 matches
-
lăsat-o să-mi zică așa. Nu făcea decât să stea acolo înțepenit. Nici nu mai putea să vorbească în numele lui! TICĂLOSUL! a urlat Brigit aruncând cu deodorantul meu în zidul din spate, din care recipientul a ricoșat cu forță. Scârba nenorocită! Să mă facă gringa! Ce insultă! — Da’ stai nițel, am sărit eu nerăbdătoare. Gringa nu e realmente o insultă. —Ei, da, mi-a replicat Brigit înfierbântată. Deci să ți se spună că ești o prostituată nu e realmente o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
e posibil ca Lulu să le fi trimis e-mail-ul tuturor, numai mie nu? am întrebat, nevenindu-mi să cred că femeia aia putea să fie atât de malefică. — Nici eu n-am primit nimic, a intervenit David din spatele lui Phil. Scârba. Dar nu aveam timp să mă înfurii. Sau să-mi calculez răzbunarea. — Câte minute mai am exact? am urlat la Phil, aruncându-mă spre dulapul cu dosare și scoțând mai multe plicuri A4. Douăsprezece cărți. Douăsprezece cărți pe care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fure de la ea, să-i submineze puterea și poziția. — Ce-ai spus? a mârâit ea în telefon, făcându-mi semn să continui să aștept. Haide să ne lămurim c-o chestie, scriitor de rahat ce ești! Eu nu sunt o scârbă, eu sunt cea mai mare scârbă. și dacă până joi nu am în mână un manuscris bun de publicat - da, vreau să zic joia asta - atunci eu o să fiu scârba care-o să primească înapoi și ultimul penny pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
puterea și poziția. — Ce-ai spus? a mârâit ea în telefon, făcându-mi semn să continui să aștept. Haide să ne lămurim c-o chestie, scriitor de rahat ce ești! Eu nu sunt o scârbă, eu sunt cea mai mare scârbă. și dacă până joi nu am în mână un manuscris bun de publicat - da, vreau să zic joia asta - atunci eu o să fiu scârba care-o să primească înapoi și ultimul penny pe care l-ai luat ca avans. Capice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
chestie, scriitor de rahat ce ești! Eu nu sunt o scârbă, eu sunt cea mai mare scârbă. și dacă până joi nu am în mână un manuscris bun de publicat - da, vreau să zic joia asta - atunci eu o să fiu scârba care-o să primească înapoi și ultimul penny pe care l-ai luat ca avans. Capice 1? Nu-mi pasă dacă maică-ta mai are trei ore de trăit - Vivian a trântit receptorul, după care l-a sunat pe Tad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
i-l arăt lui Viv. și cu asta, Lulu a plecat țopăind. De ce nu mai sesizasem niciodată până atunci cât de dusă cu capul era fata asta? Pe parcursul lunilor în care refuzase să-mi vorbească, eu crezusem că e o scârbă. Abia acum realizasem: Lulu era nebună, Vivian era nebună, iar pacienții conduceau azilul de nebuni. — Salut, Claire, a spus Sonny încet. Probabil că tocmai ajunsese în spatele meu. Își ținea haina pe braț de parcă era gata, în orice secundă, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
generată de faptul că, de câteva ori, se treziseră întâlnindu-se cu aceiași bărbați și amândouă erau frumoase, atrăgătoare și nebune. Momentan, se părea că se găseau în perioada de ură. — Spune-i nenorocitei ăleia de „ne vedem marțea viitoare“, scârbei ăleia pentru care lucrezi, că în nici un caz - absolut în nici un caz - nu sunt dispusă să accept un avans atât de firav pentru a treia mea carte, a urlat Candace, prin legătura telefonică foarte proastă. Eu am îndepărtat receptorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
limbă. Crede că nu știu câți bani a făcut de pe urma primelor două cărți? O sută șaptezeci și cinci de mii de dolari sunt o glumă nenorocită. Are senzația că e singurul publicist din oraș? Doar fiindcă sunt loială - Doamne, am înghițit destul rahat de pe urma scârbei ăleia îmbătate de putere - nu înseamnă că sunt și proastă. N-o să stau s-o înghit și pe asta. Spune-i că vreau cel puțin dublul sumei ăsteia, plus un buget pentru coafură, machiaj, garderobă... A, și toți o să zburăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Porumbelul meu țicnit, șacalul... n-a vrut să spună adevărul, lepra, cine știe unde s-o fi dus cu Zâna Silentium. Cine știe unde or fi ajuns, porumbeii. În Pădurea Adormită, în Pădurea Neagră, în Pădurea de argint a Arginților, sărăcuții. Profesorul tresări, holbat. Scârbă și venin continua să descarce glasul aromat al blajinei doamne Venera. Rămăsese în prag, profesorul. Detectivul Vancea ținea mâna pe cureaua genții de plastic, nu avea curaj să violeze sanctuarul. — Intră, intră, domnule Vancea. Merită să pierzi câteva ore cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
notații încâlcite, codificate, din care nu se prea înțelegea mare lucru. Enigme, să dezlege enigme? Era nervos profesorul, nu se putea elibera de urmele bizarei aventuri de sâmbătă. Capcana Venera... cum m-a dus de nas, ca pe un țânc, scârba! Să nu aflu nimic? Dar dacă am aflat deja, despre mine și despre ei, mai mult decât trebuia? Enigme, auzi, tâmpenie... N-o interesează decât marele secret al Maestrului, incomparabila sa operă, răzbunarea pe care o servea posterității. Documente, arhivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tresărise, deschizând ochii. Ochi enormi, urechi enorme. — Alter... care alter... ce-i asta? Ce mai vrei, ce mai vrei? Sunt pe moarte, ți-am spus, prostule. Nici o alternativă! Moartea, moartea!... pfui, pfui... și scuipă gros, cu un hârâit bătrân, de scârbă, aplecându-se mult spre pământ. Cuvântul moarte îl înviora, îl repeta cu un spor de energie, înviat, parcă, dintr-odată. Nu-s prost, tinere, știu ce las aici. Bolovanultrebuie cărat, ținut cu dinții. Da, da... Ca pe o comoară! Altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ne stă în putere s-o ocolim, nu? TOM: Ba nu. Suntem în centrul ei, indiferent că ne place sau nu. E de jur-împrejurul nostru și, de fiecare dată când ridic capul și mă uit atent la ea, mă umplu de scârbă. De tristețe și scârbă. S-ar fi zis că al Doilea Război Mondial a rezolvat lucrurile, măcar pentru vreo două sute de ani. Dar noi continuăm să ne măcelărim între noi, nu-i așa? Și ne urâm unii pe alții la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
s-o ocolim, nu? TOM: Ba nu. Suntem în centrul ei, indiferent că ne place sau nu. E de jur-împrejurul nostru și, de fiecare dată când ridic capul și mă uit atent la ea, mă umplu de scârbă. De tristețe și scârbă. S-ar fi zis că al Doilea Război Mondial a rezolvat lucrurile, măcar pentru vreo două sute de ani. Dar noi continuăm să ne măcelărim între noi, nu-i așa? Și ne urâm unii pe alții la fel ca întotdeauna. NATHAN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
patru, de cinci ori, dar chiar când mă pregăteam să o apuc de braț ca să o opresc, și-a repezit mâna stângă cu un deget întins spre fața mea, încercând să mă împungă. Era pradă furiei. Cu ochii în flăcările scârbei și disprețului de sine, a început să se bată cu mâna stângă peste dreapta, parcă mustrând mâna pentru tupeul pe care îl avusese de a ridica degetul acela. Apoi a încetat cu pălmuitul și a întins din nou mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
necesare“ pe care le facem în State. Debbie mă fixează într-un mod ciudat. Îi zâmbesc, de parcă mereu m-ar privi așa. Se apleacă spre mine și îmi șoptește ceva la ureche. Mi se pare că o aud spunându-mi „scârbă mică“, așa că nu-i răspund. Sunt sigură că nu am auzit bine. Adică Debbie e prietena mea, așa că de ce m-ar jigni? Dar când repetă, mă întorc spre ea șocată. Îmi ia mâna și îmi trântește ceva în palmă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
uit la numele tipărit. Scrie Dl. A. Kirrane. Și rămân ca la dentist. Pentru că deodată se face lumină în mintea mea. Și Debbie îmi șoptește iar la ureche. Mi-a spus să ți-l dau, îmi spune ea printre dinți. Scârbă ce ești. Capitolul 2tc " Capitolul 2" Aș vrea să vă spun că vedetele de la televizor îmi dau mereu numărul de telefon. Și că nu e mare chestie. Dar ați ști că mint. Pentru că sunt o fată obișnuită, cu o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
memorie! Iarna în care mă laud că scriam mai bine era de fapt și sezonul când îmi creșteam inconștient dozele de țigări&alcool, iluzionându-mă că voi reuși mai bine să-mi activez fluxul memoriei, în realitate umplându-mă de scârbă după majoritatea țigărilor fumate. Noaptea nu mai aveam nevoie de țigară pentru a așterne, între trecerile spectrale ale lui unchiu-meu, ale mamei, ale fetelor-pisici, pagini cu o limpezime de spectacol de la teatrul de vară cu felinare albe focalizate. La cârciuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la Mana și nu În refugiu, pe la casele altora, așa s-ar Îmbrăca și mama. Dar uite că nu suntem. O să fim noi cândva, dar pân-atunci... Mama poate să penească găini și așa, fără șorț alb și bonetă albă. Scârba cea mică, fiara-cu-chip-de-om, cum Îi spune Nora, Își face de lucru cu penele: Întâi le-adună bine-bine; și frumos; după aceea le Împrăștie, mai-mai să cadă-n ceaune. O aud pe Doamna răstindu-se la ea, amenințând-o cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să-ți așezi existența pe calea cea bună, numai că femeia nu reușise încă să-și găsească timp ca să le citească. Până când o să-mi adun mințile, s-a gândit ea mâhnită, o să mi-o ia corpul razna. — Aha! Aici erai scârbă mică! Triumfătoare, Susan și-a cufundat mâna în buzunarul fustei, localizând cheia cea buclucașă. Apoi și-a târât sacoșele peste prag, după care le-a lăsat să se prăbușească pe podea, iar ea s-a așezat o clipă pe ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
știa chestia asta, a adăugat ea ca o lămurire tardivă. Nu se poate! Pe bune? Expresia de pe fața Juliei a sugerat faptul Alison urcase niște trepte bune pe scara valorică a blondei. Înseamnă că ai de-a face cu o scârbă de proporții. Ce meserie are? Amușină bagajele la aeroport? Alison s-a îmbujorat și a luat o gură de apă. Recunosc că e dificil. Dar înțeleg de ce Sofia se poartă așa. Tot ce avea i-a fost luat. Julia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de un partener de afaceri din SUA. E limpede că e vorba de cineva de-acasă. Ha-ha-ha! Pe bune? Când eram împreună, mi-ai zis că niciodată n-ai merge acolo, a râs el. Julia a înțepenit de furie. Era scârba de Deborah! Când ieșise ea din cameră, James era practic în comă, dar câteva nanosecunde mai târziu își revenise la viață ca s-o sune pe nenorocita aia de fostă-nevastă. Julia s-a deplasat tiptil către ușa de la intrare, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cuvintele și însoțindu-le cu o expresie care sugera că e deranjat de întrebare. —Ei, nu mai spune, a murmurat Julia, culegând, cu un gest leneș, un fir de bumbac de pe cuvertura patului. Eu aș zice c-o cunosc pe SCÂRBA DE DEBORAH destul de bine! La auzul cuvintelor urlate ale Juliei, James a tresărit și s-a ridicat în capul oaselor. —Deborah? Ce vrei să spui? a replicat el obosit, cu atitudinea care, în ochii întregii lumi, numai ai Juliei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dintâi care să nu creeze probleme. Deci înțeleg că nu erau și copii implicați? a întrebat Susan. Julia a dat din cap. Nu, dar amintește-ți că nici în scenariul meu nu sunt implicați copii și uitați-vă cu ce scârbă m-am procopsit pe cap. —Așa e. Alison a sesizat oportunitatea de a se gudura pe lângă Julia, iar strategia a funcționat. Aceasta a recompensat-o cu un zâmbet cald. — Și tipa ți-a dezvăluit secretul? Cum a tratat cu prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i-a returnat-o chelnerului. — Știi, am venit încoace așteptându-mă să cazi răpusă de șarmul meu, să-mi accepți umilă și recunoscătoare mâna întinsă de prietenă. Dar te-ai dovedit a fi o adevărată revelație - de fapt, ești o scârbă în toată regula. O spui de parc-ar fi ceva rău în asta. Deborah nu zâmbea, dar sclipirea din ochi dădea de înțeles că replica nu fusese spusă cu încrâncenare. Julia a rânjit. — Știi ceva? De fapt, chiar te admir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de genul acela de conversație mohorâtă, care i se părea îngrozitor de sufocantă într-o relație. — Nu, mulțumesc, i-a răspuns James cu fermitate. Vreau să fiu singur. După ce bărbatul a ieșit din bucătărie, Julia a fixat podeaua câteva minute bune. Scârba de Deborah, a hotărât ea. Tocmai când credeam că nașterea copilului o să taie cordonul ombilical dintre ea și James, se dovedește că evenimentul ăsta e o sursă și mai mare de suferință. În sufletul ei, Julia începuse să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]