1,144 matches
-
observe revărsarea maronie care se întindea ca o plagă pe aragaz. Nu era pentru prima oară când dădea cafeaua în foc, Lucia bombănea mereu, frecând aragazul, considera că a fi femeie implică tot felul de responsabilități umilitoare, pe când bărbații se scarpină în fund și sunt tot timpul nemulțumiți de viața lejeră pe care o duc. Îi păru rău pentru caimacul irosit, nicidecum pentru viitoarele crize ale Luciei, oricum îi treceau repede și pe urmă avea chef de sex, turnă cafeaua rămasă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dar cum să te părăsească fantă de la yală? Te părăsește nevasta, poți pierde iubita, nu mai știi unde ai lăsat inspirația - așa cum mi se întâmplă mie, ca s-o spunem pe-aia dreaptă, măcar o dată! -, pleacă și mâncărimea, după ce o scarpini... Dar fanta? Așa ceva nu se poate. Nu băuse. Încă. Și, chiar dacă avea zile în care bea până nu mai știa de el, nu pierduse niciodată fanta. Se pierduse pe sine, dar se regăsise dimineața, cu capul mare, mult prea mare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
terori ceaușiste. Dacă domnul Ovidiu Guleș, directorul Gazetei de Vest, ignorează acest adevăr frapant și extrem de important, trecând de partea minciunii, Înseamnă că nu-i lucru curat nici cu dumnealui. Astfel, i se poate spune că „Măgar de măgar se scarpină” (În latinește: „Asinus asinum fricat”). Iar lui V.C.N. i se potrivește zicala „Gura păcătosului adevăr grăiește.” În aceeași autobiografie, scrisă ca urmare a acuzației juste ce i s-a adus că a fost și mai este colaborator al Securității și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și din ce În ce mai repede, mă refugiam În jocul umbrelor și al formelor corpului. Corpul Întotdeauna mă salva de otrava piezișă a vocilor, pentru că era mereu acolo, pulsând cald, În curs de a-și desfășura procesele fiziologice salvatoare. A tuși, a mă scărpina sau a face pipi deveneau tehnici de neprețuit În inevitabila confruntare cu Șaman 15 vocile. CĂci, deși eram regina lor, exista totuși un joc subtil de forțe Între mine și ele. Eu le permiteam să pătrundă În lumea mea, În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și din ce în ce mai repede, mă refugiam în jocul umbrelor și al formelor corpului. Corpul întotdeauna mă salva de otrava piezișă a vocilor, pentru că era mereu acolo, pulsând cald, în curs de a-și desfășura procesele fiziologice salvatoare. A tuși, a mă scărpina sau a face pipi deveneau tehnici de neprețuit în inevitabila confruntare cu vocile. Căci, deși eram regina lor, exista totuși un joc subtil de forțe între mine și ele. Eu le permiteam să pătrundă în lumea mea, în capul și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
-l opresc cu adevărat, nu să-l bag în închisoare. Să fac să-i dispară cuțitul din buzunar. Să-l fac, prin rugăciunea mea, să se trezească într-o dimineață, să se uite mirat la cuțit și să se întrebe, scărpinându-se în cap : asta ce naiba e ? Și să-l arunce cât colo. Dar eu nu am făcut deloc asta în anii care au urmat loviturii nebunului, ci am preferat să adâncesc cercul neputinței. „Așa e legea“ - îmi răsună încă în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
viață peste câteva zeci sau poate sute de ani, când se va fi dezlegat taina obținerii nemuririi, ne lămuri Ivan. Ce nebunie ! exclamă Jennifer. Și tu crezi că așa ceva e posibil ? — Nu știu ce să zic, spuse rusul, scoțându-și fesul și scărpinându-se în cap, gânditor. Totul a pornit de la un biolog francez, unul Jean rostand, care a demonstrat că sperma de broască, înghețată până în punctul în care toate procesele biologice au încetat complet, poate fi readusă la viață prin dezgheț, după
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
faptul că, mâine, urma să se prezinte la procesul cu Nicu Stegaru, vecinul de la sudul casei. Care pe care v-ați dat În judecată? Amândoi; unul pe celălalt. Păi, cum vine asta? Ei, vine bine. Cam cum? Cam așa. Se scărpină după ceafă. Vine aproape cam așa. Că nici nu știu cum să Încep a-ți povesti. Începe cum e. Cum a fost. A fost așa. Ne-am luat la ceartă. De la ce? Nu știu de la ce. Ei, cum, una ca asta? Iaca
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
umanitate și misterul morții. s.o.s. strig s.o.s. întrucît mai sper că rețelele moderne de socializare funcționează. transmit acest mesaj pe sute de mii de adrese electronice, pe FaCeBooK și pe tWItter. Un graur păduchios s-a scărpinat după gît apăsînd cu toată greutatea piciorului stîng pe tasta esCaPe. nu vă pot spune ce s-a întîmplat cu materia mea textuală din această cauză. Păduchiosul mi-a fragmentat narațiunea în capitole absurde care nu se succed în ordine
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
el află că bătrâna era o rudă îndepărtată a lui moș Costache, pe care acesta, abuzând de împrejurarea că femeia, celibatară, n-avea unde să se ducă și era și cam slabă de minte, o folosea ca servitoare. Bătrânul își scărpină puțin chelia, apoi trase la o parte pe Felix, întrebîndu-l cu glas și mai stins ca de obicei: - A-a-ai bani? Felix se roși la față și vîrî repede mâna în buzunar. Avea vreo optzeci-o sută de lei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
din nou nedumerit prin odaie, în așteptarea anxioasă a celorlalți, apoi se încăpățînă iarăși: - Nu merg! Îngerii trebuie să vină aici să mă ridice de-adreapta tatălui. Nu mă înșelați dumneavoastră pe mine. Diavolul e șiret, ia felurite chipuri. Weissmann se scărpină la ceafă, contrariat. Se pipăi la buzunarul din spate al pantalonilor, unde avea o cutie "Record", cu seringă și fiole de morfină, apoi luă la o parte pe Stănică și-i șopti ceva la ureche, în vreme ce Simion îi observa foarte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pitice, când gâfâind îndîrjiți. Le hârâia saliva pe gâtlej, ca boaba de nisip pe hârtie. - Bruță... - Hep! - Ciohordoaica ta e dilie? Din spirala descrisă de șobolanul vioriu, fosforescent, se putea deduce că negriciosul pusese brusc frână pe zid și-și scărpina de zor rufăria. - ...Habar n-am. Ție ți se pare dilie? - Îhî. - Păi... Dacă ar fi fost și dilie, nu ne-ar mai fi desfermecat ea... Pentru că ea ne-a desfermecat, când a fost atunci de ne-a fermecat Omoroaica
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se cam ține de farmece... (Respirară adânc și icniră). Iar pe noi, cei în toată firea (din delicatețe evită să pronunțe "bețivanii cartierului") ne trimite, dimineața, să-i culegem verzitură, scaiete și pipirig dintre dărâmături... Iar după-masa ne pune să scărpinăm lespezile și să ridicăm pietroaiele... ca să-i găsim gândăcei... Cei doi răpănoși se opriră pe o plesnitură de zid și bășiră. Lui Chiose i se năzări atunci că vede deasupra lui, la un metru, ghemuită pe zid, o mogâldeață cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
surpriză, cât pe ce să-i cadă carcasa tabloului electric pe buba picioarelor. - Cum, hoarcă, să se căsătorească târfele din Guadelupa cu doi gîndaci? Ce-ar cîștiga? Oprindu-se din șontocăit, negriciosul vîrî două unghii sub pântecul șobolanului și se scărpină elegant. Codița mortăciunii se învîrti de două ori pe loc. Apoi se balansă de trei ori către stânga și de patru ori către dreapta. - Bă Chiose abstinent, nu-l știi și pe sărmanu'domn profesor Iacovachi... de stă pe scară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
boierilor Herești. 100 DANIEL BĂNULESCU Pe capotă, recăpătîndu-și vlaga, Relu și Doru își reexpediau bezelele și bilețelele lor cu propuneri de întîlnire către niște gagici gălbioare, fălcoase, cu taliile rochiilor, moștenite de la surorile mai mari, alunecate sub șolduri și care scărpinau, măturând cu degetele încîrcite ale unor târnuri de nuiele, bătăturile curților. N-aveau ele timp de întîlnire, deși tocmai timp de întîlnire ar fi avut. Genel trase mașina, de hățuri, în fața unei vilișoare cu portița deschisă. Cu ormamente și nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
trambaleze cu Genel, legat cu sfoară, până la liniile ferate de peste câmp. - Mai poftește cineva ceva? dădu drumul Gabriela, pe suprafața rămasă liberă a blatului mesei, la o nouă colonie de prăjiturele de casă. - Hă, hă. Astea ne imploră să le scărpinăm fofoloancele Oricare zic? - Nu-i momentul să servești, la "Mărul de Aur", o ciorbiță de burtă? căută străinul să se descotorosească, elegant, de celălalt musafir, devenit prea expansiv. - Care este scopul vizitei dumneavoastră? Care ar fi amănuntul nefast care a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o bancă și începeam să discutăm ce bucurii durabile puteam să ne procurăm cu acea sumă. Toată alocația pe primii doi ani și trei luni a lui Andrei a fost strânsă cu grijă și protejată-ntr-o casetă. (S-a scărpinat după o poză.) - Pe Andrei... Nu vi l-am prezentat pe puști, pe Andrei? Mă săturasem de șmecherii ăștia. Unul, odată, ca să-i plătesc telefonul, a venit c-o bunică și mă amenința tot pe mine că de-acuma, gata
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
60 Caii se înghesuiră speriați. Nu cunoșteau locul și nechezau. Mânzul încercă s-o ia înapoi. Omul le așternu goroveală dinainte și se îmbrăcă grăbit. - Bună treabă făcuși! u spuse codoșului. - Ce zici, câte bătrâne luăm pe ei? Celălalt se scarpină în cap. - De... Stai să-i vedem. Bozoncea unde-i? - Pică și el acum. Aduce de băutură, își aminti de Paraschiv: - Da ăsta cine mai e? - Ucenicul nostru. -La adus Florea. Priceput. El i-a cărăbănit de sub nasul stăpânilor. Atinge
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
erau la drumul jumătate. Sâmbăta, încărcau 77 faietoanele cu pânză pentru neveste și ibovnice. Se jucau cu miile. Totdeauna veseli, umpleau prăvălia, glumind cu Stere. Alde Cristu, ăl mai pișicher, un hoțoman și jumătate, clipea din ochii săi mici, se scărpina după urechea găurită de care atârna un cercel de argint și-i spunea: - Merge? Merge? - Eh, răspundea în doi peri negustorul. - Fie vorba între patru ochi: dacă noi nu ne-om mai pricopsi: lăptarii, popii și cârciumarii, că trăim din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
către fetele acarului: - Iar voi, amărâtelor, dacă suflați ceva, dă benga-n voi! Dacă te uitai la el, nu-l bănuiai. Era un băiat bălai, blând după priviri. Avea o voce subțire, de fată, parcă nu mânca decât miercurea. Se scărpina într-una în cap și mesteca. Dacă era vorba de-o taină, știa s-o țină, chit că-l picai cu ceară. Dar copiilor putea să le spună. Ce știau ei? Și, pe urmă, era rost de țuică, de câte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tutunului ieftin și vorbi fără să-l privească pe ucenic: - Să-i număr seara: gu-rrruuuu, gu-rrrruuuuuu, cu tata, gu-rru, gu-rrruu, să le dau grăunțe din palma mea și apoi să-i las să zboare. Noaptea să-i aud cum se scarpină și se giugiulesc. Când eram mic, am omorât unu cu praștia. Pac, și-a căzut la picioarele mele. Avea un gât alb, alunecos, cu niște pene moi și pufoase, și-un cioc, Paraschive, galben, gălbior, ca miezul oului. Drept în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ei, berechet. 154 Gheorghe scotea un sac de sub șubă, plin cu cărămidă pisată mărunt, pregătit anume pentru asta. Îl trântea în noroi, la picioare și se apuca să strige: - Apropie-te, neamule! Praf pentru pureci! Omoară lighioanele, nu te mai scarpini! Ce te uiți, nea Ioane? E bun și pentru păduchii de lemn! Cumpără, vere Marine, să dormi liniștit. Ia praful de pureci! Ascultau lelițele, se uitau la pungași. Parcă n-ar fi fost de-ai lor. Paraschiv era pestriț și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-Ei? - Vezi, nu știi nimic! Am fost la Tulcea după pește. De asta spui că ne ocupăm, negustori... Te taie, te omoară, îl iei pe nu știu în brațe. Dacă nu mărturisim, nu are ce ne face! Tăcu puțin. Se scarpină după ureche. - Or să ne întindă oasele', poate mai scapi un cuvințel, două. De cai ca de cai, poți să sufli câte ceva dacă n-o să mai poți, dar să nu-i faci cântarea lui Bozoncea, că degeaba mai ieși de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
hartă așternută pe un perete. Câteva muște îi bâzâiau în jurul chipiului. Sergentul schimbase piciorul din repaus. Nădușise și gâfâia. În odaie era o căldură zăpușitoare. Din stradă se auziră oltenii strigînd: "Roșii, ia roșii de bulion!" Șeful tot tăcea. Se scărpina în cap cu tocul de lemn pe care-l avea în mână. Penița de oțel scotea un sunet limpede. Pungașii îl priviră mai bine. Nu era nici tânăr, nici bătrân. Părea nedormit. Sub ochi avea două pungi vinete de grăsime
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
albastre. Simți că i se face frig. Ieși. Afară, soarele de noiembrie, tocit și șters, cădea peste case. Sub streașină se așternuse un strat de frunze roșii de viță sălbatică. Motanii se tăvăleau a dragoste în jarul lor. Câinii se scărpinau de pomi. Intră în casă. Maică-sa spăla, și mirosul de leșie, vechi și cunoscut, îi aduse aminte că are de făcut treabă. Nu întrebă nimic. Se închise într-o odaie și plânse mult, din toată inima, tristă ca de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]