982 matches
-
fusese Cardinal de Negroponte. Pietro Filargiro avea reprezentat pe blazonul său pontifical un soare strălucitor. Termenul “flagellum”, folosit de Malachia pentru a-l descrie profetic pare că se referă la faptul că acest antipapă a contribuit foarte mult la radicalizarea schismei, provocată chiar de el. Baldassarre Cossa era originar din Napoli, oraș a cărei emblemă o are pe sirena Partenope. Termenul “cervus” face referință la blazonul său pontifical, pe care era reprezentat un cerb. Emblema lui Oddone Colonna era o coloană
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
viziuni centralizatoare (Filip al II-lea August, Filip al IV-lea cel Frumos, Ludovic al IX-lea cel Pios), conflicte religioase sângeroase, încheiate cu tolerantul Edict de la Nântes (1598), dispute papale și strămutarea reședinței papale la Avignon, urmată de Marea Schismă Occidentală (1378-1414), procese răsunătoare și confiscări de averi fabuloase (Ordinul Cavalerilor Templieri,1307-1314), monarhi absoluți și cardinali demonici (Richelieu, Mazarin), culminând cu Ludovic al XIV-lea (1643-1715), războaie coloniale perdante (Războiul de șapte ani, 1756-1763), revoluții și regi decapitați (Ludovic
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
refăcute, alături de edificii noi, prin contribuția comunității. Încercările de modernizare în acest domeniu trebuie să înceapă cu adoptarea stilului nou în fixarea calendarului religios, așa cum au procedat celelalte biserici ortodoxe încă din primele decenii ale secolului al XX-lea. Marea Schismă care a rupt biserica creștină (1054) între Biserica de Răsărit, ortodoxă, și Biserica de Apus, catolică, nu a fost înlăturată, cu toate eforturile depuse pe parcursul aproape a unui mileniu. Vizitele pontificale, ale unor înalți prelați, colocviile și seminariile inițiate vizează
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
a Șaptea. După 1888 au căpătat un accent evanghelic și un puternic avânt misionar în America și în afara Americii. Între 1890-1930 au reușit să se dezbare treptat de influențele antitrinitariene. Nici confesiunea sabatistă nu a fost ocolită de spectrul unor schisme, erezii și divizări pe motive diverse, unele din ele fiind deosebit de scandaloase pe plan mondial. Totuși, în timp ce credincioșii care au rămas pe platforma adevărului au fost binecuvântați de Dumnezeu în mod special, ca indivizi și ca organizație, celelalte grupuri de
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
a poziționa fortificații bine amplasate care au limitat capacitatea forțelor Aliate de a pătrunde spre interior, restrângându-le aria de acțiune la plaje înguste. Necesitățile campaniei rămân subiect de dezbatere, și au urmat multe mustrări și acuze, care au evidențiat schisma ce apăruse între strategii militari care credeau că Aliații trebuie să se concentreze pe luptele de pe Frontul de Vest și cei care susțineau că războiul poate fi încheiat prin atacarea „punctului slab ascuns” al Germaniei, și anume aliatii săi din
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
tindea să se extindă și în alte localități și la alte mănăstiri, Episcopia Clujului și Mitropolia Ardealului au început o campanie de lămurire a oamenilor, prin care căutau să-i convingă că greșiseră și să le ceară să renunțe la schismă. Deoarece aceste lămuriri erau dublate și de amenințări, o parte din călugări și credincioși au renunțat de teamă la decizia luată. Dar starețul Evloghie Oța, urmat de ucenicul său Pahomie Morar și de alți monahi au refuzat să revină asupra
Pahomie Morar () [Corola-website/Science/311685_a_313014]
-
de la Porțile de Fier până la râul Drava. Grupul întâi de armate, compus în special din unități croate, apărau Croația. În afară de problemele generate de echiparea inadecvată și mobilizarea incompletă, armata iugoslavă suferea și de pe urma problemelor politice sârbo-croate. Ca urmare a acestei schisme, apărarea iugoslavă s-a prăbușit în momentul în care armatele a 4-a și a 7-a, compuse în principal din croați, au trecut de partea inamicului. Noul guvern iugoslav a întâmpinat cu entuziasm intrarea forțelor germane în Zagreb pe
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
ecumenic din Constantinopol. Această situație a luat sfârșit o dată cu victoria bizantinilor asupra bulgarilor, în anul 1018. O parte a episcopiilor ortodoxe din sudul Albaniei de astăzi, de exemplu Butrint sau Berat au fost subordonate atunci arhiepiscopiei autocefale din Ohrida. Marea Schismă din 1054 și-a făcut treptat efectul și în Albania. La început, unitatea teritorial-canonică a mitropoliei din Durrës s-a păstrat. Separarea a avut loc abia în secolul al XII-lea când și Roma și Constantinopolul au instalat ierarhii bisericești
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
și găsește un loc pe care îl consideră ideal, unde în 1377 începe zidirea mănăstirii Tismana. Spre sfârșitul vieții s-a retras la Mănăstirea Prislop, unde a caligrafiat un Tetravanghel, considerat cea mai veche carte datată din Țara Românească. Marea Schismă din 1054 a marcat momentul dureroasei sciziuni din interiorul creștinism, care ulterior (c. 1500) a condus la constituirea a două mari ramuri — vestică (catolică) și estică (ortodoxă). În secolele următoare între Biserici a urmat o luptă pentru supremație, întreținută de
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
și tindea să se extindă și în alte localități și la alte mănăstiri, Episcopia Clujului și Mitropolia Ardealului au început o campanie de lămurire a oamenilor, prin care căutau să-i convingă că greșiseră și le cerea să renunțe la schismă. Deoarece aceste lămuriri erau dublate și de amenințări, o parte din călugări și credincioși au renunțat de teamă la decizia luată. Dar starețul Evloghie Oța, urmat de ucenicul său Pahomie Morar și de alți monahi au refuzat să revină asupra
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
fost considerat un personaj progerman, spre deosebire de Eleftherios Venizelos, care era un sprijinitor al colaborării cu Tripla Înțelegere. Regele a încercat să păstreze țara în afara conflictului mondial. Puterile Antantei l-au sprijinit pe Venizelor și, după o perioadă tulbure cunoscută ca Schisma națională, în timpul căreia au funcționat două guverne, unul la Atena, altul la Salonic, Grecia s-a alăturat în cele din urmă Aliaților. Regele Constantin I a fost forțat să abdice în 1917 în favoarea fiului său, Alexandru. Pentru contribuția sa la
Regatul Greciei () [Corola-website/Science/309776_a_311105]
-
I a trimis emisari către Conciliul de la Piacenza, pentru a-i cere ajutorul Papei Urban al II-lea împotriva turcilor. Cererea împăratului a fost întâmpinată cu un răspuns favorabil din partea papei, care spera să rezolve disputa apărută cu ocazia Marii Schisme, ce avusese loc cu 40 de ani înainte, și să reușescă să reunească Biserica sub autoritatea papei, ca "arhiepiscop și prelat asupra întregii lumi" (după cum s-a autodenumit la Clermont , prin ajutarea bisericii răsăritene la nevoie. Totuși, apelul său pentru
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
presiunii rusești, fapt pentru care Chiril fu depus înapoi. Abandonați de patriarhia ecumenică, intervine în ajutorarea Bisericii Bulgare, Biserica Rusă, care le va oferi timp de 40 de ani Sf. Mir, după care până în 1945 au intervenit românii și sîrbii, schisma fiind retrasă în anul menționat, iar tot în acest an, devine autocefală. Revolta Bulgara din 1876 a pus problema bulgara în atenția comunității democratice mondiale, iar tot în acest an, în Bulgaria se comit multe măceluri. Aceasta a fost justificarea
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
arse); mai mult decât persecuția în sine dificultatea mare va proveni tocmai de aci: împotriva lapșilor și a reprimirii lor în biserică s-a ridicat tendința rigoristă care-l avea în frunte pe episcopul Donatus. Aceștia vor duce disputa până la schismă și la acuze deosebit de grave ("apostazie") la adresa episcopului Romei (a lui Marcelin mai întâi, apoi și a celor trei succesori ai săi: Papa Marcel I, Papa Miltiade și Papa Silvestru I). "Liber Pontificalis", bazându-se pe "Actele sfântului Marcelin", (a
Papa Marcelin () [Corola-website/Science/305394_a_306723]
-
și că Papa Simachus a fost absolvit de toate delictele de care era acuzat și l-a confirmat pe scaunul papal. Cu toate acestea, regele Theodoric l-a instalat pe Laurențiu în Palatul Lateran ca papă. Timp de patru ani schisma a continuat, Simachus și Laurențiu au domnit simultan, până când Theodoric a observat că toți adepții antipapei Laurențiu erau susținători bizantini și în 506 l-a îndepărtat de la Roma, iar opoziția față de Papa Simachus a dispărut. Papa Simachus a contribuit cu
Papa Simachus () [Corola-website/Science/305403_a_306732]
-
Romei în perioada 13 Mai 535 - 22 Aprilie 536. La moartea lui Ioan al II-lea , a fost ales papă arhidiaconul său, romanul "Agapet", fiul preotului Iordanes, adept al lui "Symachus", ucis în una din încăierările apărute în oraș în timpul schismei. Aparținea familiei lui :Felix al IV-lea și locuia în vecinătatea bisericii Sfinților Ioan și Paul, unde adunase o bogata bibliotecă cu opere ale Sfinților Părinți. Primul lucru pe care s-a grabit să-l facă după alegere, a fost
Papa Agapet I () [Corola-website/Science/305405_a_306734]
-
au trecut la creștinism în anul 589. Acest succes al papei era umbrit de decizia patriahului Constantinopolului din 588 de a-și acorda titlul de "patriarh ecumenic", care contravinea ideii de supremație papală. Pontificatul Papei Pelagius a însemnat și finalul schismei interne a Bisericii Apusene din Italia, apărută din cauza condamnării de către Papa Vigiliu a "Celor Trei Capitole", care exprimau punctul de vedere ortodox al teologiei creștine în contrast cu tezele ereziei monofizite. De asemenea , Papa Pelagius a promovat celibația în rândul clerului, dar
Papa Pelagius al II-lea () [Corola-website/Science/305408_a_306737]
-
iunie 1002, în Alsacia, la naștere primind numele de "Bruno Graf von Egisheim-Dagsburg", iar în franceză: "Bruno d'Eguisheim-Dabo". În perioada 12 februarie 1049 - 19 aprilie 1054, a fost Papă al "Bisericii Universale". În timpul pontificatului său, s-a declanșat Marea Schismă, din 1054. A decedat la Roma, la 19 aprilie 1054. Corpul său se odihnește în "Bazilica Sfântul Petru din Roma". Papa Leon al IX-lea a fost canonizat în anul 1087, de către Papa Victor al III-lea. Sărbătoarea sa este
Papa Leon al IX-lea () [Corola-website/Science/305424_a_306753]
-
(* în 1335 la Veneția; + 18 octombrie 1417 la Recanati; nume burghez: Angelo Correr) a fost un papă al Romei între 30 noiembrie 1406 și 4 iulie 1415. În urmă Schismei Apusene și antipapa Benedict al XIII-lea a pretins supremația asupra Bisericii Catolice. Deasupra, Conciliul de la Pisa l-a ales și pe Alexandru al V-lea (1409) iar după moartea acestuia, pe Ioan al XXIII-lea (1410). Și la conclavul
Papa Grigore al XII-lea () [Corola-website/Science/305433_a_306762]
-
cei 18 cardinali erau prezenți și dispuși să depună jurământul să activeze în favoarea unității Bisericii și să renunțe la tiara dacă trebuia. Astfel a fost ales preotul cardinal vârstnic de la Sân Marco la Veneția, Angelo Correr. O hotărâre importantă privind Schisma Occidentală a fost luată la Conciliul de la Konstanz în 1415 , la care alegera lui Ioan al XXIII-lea a fost declarată nevalabila. Cand și Grigore a fost forțat să abdice, acesta s-a ținut de cuvânt și a renunțat la
Papa Grigore al XII-lea () [Corola-website/Science/305433_a_306762]
-
iunie în Bătălia de la Novara. Venețienii au continuat lupta până în octombrie. La 9 decembrie 1513, al cincliea Conciliu Lateran, care a fost redeschis de către Leon în aprilie, a ratificat pacea cu Ludovic al XII-lea și a înregistrat oficial închiderea schismei din Pisa. În timp ce Consiliul a fost implicat în planificarea unei cruciade și în consolidarea clerului, o nouă criză a avut loc între Papă și noul rege al Franței, Francisc I, un tânăr prinț entuziast, dominat de ambiția de a recupera
Papa Leon al X-lea () [Corola-website/Science/305438_a_306767]
-
avea să răvășească nord-estul Indiei Acharya Bhadrabahu și a migrat în sud cu aproximativ 12.000 de asceți. Peste 12 ani, când s-au întors au găsit o nouă sectă care se formase în lipsa lor, ceea ce a dus la marea schismă a jainiștilor dintre Digambar, cei ce plecaseră cu Bhadrabahu, și Svetambar. În 453, consiliul Valabhi editează și compilează scrierile sacre tradiționale ale sectei Svetambar. Majoritatea deosebirilor dintre cele două formațiuni sunt minore și oarecum obscure. În sanscrită, "ambar" înseamnă acoperământ
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
confirmă importanța tuturor celor 11 versuri care o alcătuiesc, dar Digambar și Sthanakavasis, o sectă care va apărea mai târziu, acceptă doar primele 5 versuri ca fiind veridice și autoritare. În secolul al XVIII-lea, a avut loc o nouă schismă, de data aceasta în sânul sectei Svetambar, datorită intruziunii unor forme de venerare a templelor și de ritualism. Călugărul jainist Viraji inițiază o nouă mișcare care denunță adorarea imaginilor tirthankarașilor și construcția templelor care să le adăpostească. Noua sectă se
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
era doamna de onoare în gospodăria reginei Caterina. Nu se știe exact cât de implicat a fost Wolsey în Reformă, însă a fost clară dorința nebunească a lui Henric de a se căsători cu Anne Boleyn, prin participarea sa la Schismă. Preocuparea lui Henric de a avea un moștenitor de sex masculin în linia familiei sale, creștea de la o zi la asta, determinându-l să ceară anularea căsătoriei, mai devreme sau mai târziu, chiar dacă Anne nu apărea în viața lui. Wolsey
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
slave ca Țaratul Bulgar sau principate și cnezate ca Novgorod și Kiev (create de vikingi),și ulterior, Cnezatul Moscovei. La începutul mileniului II, lumea veche era împărțită în două religii: Creștinismul și Islamul. Creștinismul avea să fie împărțit în Marea Schismă din 1054 în două ramuri: Catolicismul în vest condus de Papalitatea de la Roma și Ortodoxismul în est condus de Patriarhia de la Constantinopol. Creștinii practicau pelerinajele cu mari dificultăți în orașele ocupate de musulmani, declarate sfinte(ca Ierusalim) după năvălirea turcilor
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]