876 matches
-
alcătuite mai ales din grecii trimiși de orașele-state din Ionia, supuse perșilor). Văzând că Darius, cu grosul armatei persane, nu s-a înapoiat la data stabilită anterior, Miltiades a vrut să distrugă podul și să-l lase pe Darius pe seama sciților, dar ionienii au refuzat să-l asculte. În 499 î.Hr., profitând de revolta coloniilor grecești din Ionia împotriva Imperiului Persan, Miltiades a cucerit insulele Lemnos și Imbros. Nu a reușit însă să mențină aceste poziții în fața imenselor armate trimise de
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
că Herodot, în "Istorii", Tucidide în Istoria Războiului Peloponesiac, Xenofon în Anabasis, Diodor din Sicilia în Biblioteca istorică și Polybius, în "Istorii". În secolul al VI-lea î.Hr., Imperiul Persan era în ascensiune, prin cucerirea Ioniei, expedițiile lui Darius împotriva sciților și transformarea Traciei în satrapie persană denumită "Skudra". Însă pe fondul războaielor medice, profitând de înfrângerile suferite de perși, pe ruinele fostei satrapii Skudra, odrisii și-au clădit un regat. Potrivit lui Herodot, fondatorul regatului odrid a fost Teres. Nucleul central
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
regat. Potrivit lui Herodot, fondatorul regatului odrid a fost Teres. Nucleul central era în valea inferioară a Hebrosului. În timpul domniei lui Teres, teritoriul regatului era restrâns. Pe plan extern, regatul era orientat spre stabilirea unor relații bune cu vecinii din nord-est, sciții, încheind o alianța matrimonială prin căsătoria fiicei lui Teres cu regele sciților, Ariapeithes, din urmă căsătoriei rezultând un fiu, Octamasades. Teres a murit la 92 de ani, în 440 î.Hr., conform lui Lucian din Samosata. Conform lui Tucidide, sub regele
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
în valea inferioară a Hebrosului. În timpul domniei lui Teres, teritoriul regatului era restrâns. Pe plan extern, regatul era orientat spre stabilirea unor relații bune cu vecinii din nord-est, sciții, încheind o alianța matrimonială prin căsătoria fiicei lui Teres cu regele sciților, Ariapeithes, din urmă căsătoriei rezultând un fiu, Octamasades. Teres a murit la 92 de ani, în 440 î.Hr., conform lui Lucian din Samosata. Conform lui Tucidide, sub regele Sitalkes, regatul a atins maximă expansiune, stăpânind tot litoralul de la Abdera până la
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
față de supuși, viteaz, atent cu averea statului. Percepea tribut de la populațiile supuse și de la unele cetăți grecești, în valoare de 1000 de talanti. A dezvoltat o armata considerabilă de 120 000 de pedestrași și 50 000 de călăreți. Relațiile cu sciții s-au deteriorat, după ce Ariapeithes s-a recăsătorit cu o grecoaică, dăruindu-i un fiu, Skyles. Au apărut rivalități între el și Octamasades. Skyles a fost alungat pentru că ducea un mod de viață grecesc, și de aceea primește azil politic
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
Arheologii au găsit pieptene vechi de cinci mii de ani în vechea Persie. Un foarte prețios pieptene din aur a fost găsit, datând din anii 400 înainte de Hristos în Ucraina de astăzi - teritoriu în care la acea vreme se găseau sciții. Așa-numitul pieptene din Soloka are în loc de mâner o sculptură în miniatură cu trei bărbați, cel din mijloc călare pe un cal, gata să străpungă cu sulița un animal. Însă în antichitate, pieptenul nu era utilizat doar pentru îndreptarea părului
Pieptene () [Corola-website/Science/315401_a_316730]
-
erau uneori decorate și unele exemple erau largi de șapte centimetri. Clavus erau împărțite în: Atât pantalonii lungi, cât și scurți erau cunoscuți sub numele de bracae sau braccae(ἀναχυρίδες). Înainte de romani, aceștia au fost folosiți de mezi, indieni și sciți, de fapt erau comuni tuturor poparelor care se aflau în jurul grecilor și romanilor, de la Indian până la Oceanul Atlantic. Cuvântul ,braccae” este același cu scoțianul ,breeks” și englezescul ,breeches”. Pretorienii pe un monument datat circa 148 d.H., ridicat de Antoninus Pius, sunt
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
noimă. Împăratul împărțea funcțiile de răspundere rudelor sale și celor ale soției, depravata și inteligenta Euphrosyne Ducas. Vânzarea de titluri se înfăptuia pe o scară și mai largă decât înainte, până și cele mai înalte erau cumpărate cu bani de sciți și de sirieni. Impozitele nebunești sufocau industria și comerțul, iar locuitorii regiunilor rurale ale Asiei Mici treceau în masă sub stăpânirea sultanului de Iconion, preferând puterea Islamului morții de foame. Situația politică externă a Imperiului era nu mai puțin deplorabilă
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
cu "antene" sau "gheare de vultur" și gardă antropomorfă) dar este prevăzută cu o lamă dreaptă cu lungimea neobișnuită de 1,12 m. și dotată cu șănțuiri. Se estimează că sabia datează din secolele VI-V î.Hr., fiind produsă de sciți. A nu se confunda spada cu sabia, care are doar un tăiș.
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
încă din acea perioadă. În Egipt, a fost folosit de perioada predinastică, cum o atestă descoperiri arheologice și reprezentările figurate. În secolul al VIII-lea î.Hr. a aparut formă scurtă, compozita și recurbata, folosită printre altele de perșii și de sciții. Nu a fost niciodată o componentă importantă a armatelor din Grecia antică în perioada clasică, pentru că reprezenta numai o amenințare slabă pentru armura grea unui hoplit. Totuși, a fost folosit de orașe din Cretă și de Atena, în complementaritate cu
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
amnare și iubesc pădurea. Un francez venit să exploateze lemnul se vede boicotat de către toată lumea”. Teritoriul primitiv descris în roman poate fi asociat mai degrabă cu Sciția decât cu Geția, după cum afirma același critic: „Scriitorul continuă a analiza conceptul unei Sciții absolute, al unei Sciții mai degrabă decât al unei Geții, fiindcă golul înfățișat de Moldova e o porțiune din enormul gol asiat și fondul etnic plutește în indeterminație. Eroul cărții este poporul peceneg, individualizat într-un sălaș de falși țigani
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
Un francez venit să exploateze lemnul se vede boicotat de către toată lumea”. Teritoriul primitiv descris în roman poate fi asociat mai degrabă cu Sciția decât cu Geția, după cum afirma același critic: „Scriitorul continuă a analiza conceptul unei Sciții absolute, al unei Sciții mai degrabă decât al unei Geții, fiindcă golul înfățișat de Moldova e o porțiune din enormul gol asiat și fondul etnic plutește în indeterminație. Eroul cărții este poporul peceneg, individualizat într-un sălaș de falși țigani. Fără îndoială, infiltrația cumană
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
fermoar, nasturi etc. Este logic să presupunem că pantalonii erau deja purtați de oamenii din latitudinile nordice. Mai târziu, în Europa au fost purtați de popoarele nomade, ei fiind foarte utili în echitație. În special, printre primii nomazi au fost sciții, perșii și apoi hunii și germanii. Inițial, fiecare pantalon era separat, astfel în mai multe limbi numele acestui tip de îmbrăcăminte este un plural substantiv sau un număr dublu. În Roma antică, pantalonii inițial erau considerați drept haine barbare, dar
Pantalon () [Corola-website/Science/324233_a_325562]
-
a regatului Greco-Bactrian condus de dinastia lui Eucratides. Regele Parției, Mithridates I, înfrânge Bactria, recuperând Tapuria și Traxiane. Triburile Yuezhi înfrânte și împinse de nomazii Xiongnu, au invadat și ocupat teritoriul (aparținând Parției și Bactriei) aflat la nord de Oxus. Sciții sunt alungați la sud de Oxus unde jefuiesc muribundul regat bactrian, ajungând într-un final în nordul Indiei, unde vor fi cunoscuți ca indo-sciți. Distrugerea regatului Greco-Bactrian este atribuită tot triburilor Yuezhi unde vor staționa un secol, pentru ca mai târziu
Regatul Greco-Bactrian () [Corola-website/Science/326887_a_328216]
-
rolului armenilor și kurzilor în Turcia și Imperiul Otoman. În același timp, istoriografia panturcică a fost folosită ca paravan pentru pretențiile revizioniste ridicate împotriva vecinilor. Scriitorii naționaliști panturcici au pretins de-a lungul timpului că diferite grupuri etnice precum parții, sciții, sumerienii, indienii, akkadienii, elemiții, hitiții, mitannii sau hurienii sunt de origine turcică Lynn Meskell sublinia că s-a ajuns până acolo încât susținătorii panturcismului să afirme că sumerienii sau hitiții sunt popoare turcice, dar chiar și mai mult, până și
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
încearcă să îngroape în uitare urmele prezenei armenilor în regiune. Foss critică conținutul a unei serii de publicații naționaliste, printe acestea aflându-se cartea lui Cemal Anadol, "1982: the Armenian file in the light of history". Autorul pretinde că iranieniii, sciții și parții sunt popoare turcice. În același timp, Cemal Anadol pretinde că armenii au o limbă fără origini, care este doar o sumă de cuvinte din mai multe limbi, iar alfabetul lor a împrumutat cel puțin 11 caractere din vechiul
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
Cinstindu-si patria natală, Nisul din Dacia aureliana, imp. Constantin o lega de Metropola nouă a imperiului, după ce mitropolitul Protogen din Sardicaindeplinise sarcini în Dacia, Dardania, Calabria și în țările din jur, iar Mitropolitul din Tesalonic primise jurisdicția peste ambele Sciții. Constantin se învrednicește apoi de epitetul “restitutor Daciarum”, aducând stăpânire imperiala iar la Dunăre, prin respingerea goților. Dar intervine o nouă împărțire a imperiului, cănd Constans, fiul lui Constantin își lua Italia, Iliricul și Africa pentru sine. Astfel Iliricul ajungea
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
s-a găsit un vas de pământ cu vârfuri de săgeți în 3 muchii cu latura de 1 cm, lungi de 3 cm, ascuțite la vârf cu o gaură la mijloc, din metal galben. Sigur au fost ale geților și sciților din vremurile descrise de Herodot sau din vremea popoarelor migratoare. Sigur că aceste vestigii ale trecutului au dispărut. Date concrete despre popularea Bărăganului apar mai târziu. În 1863 în urma secularizării averilor mânăstirești și moșia Bucu-Mătăsești trece din proprietatea mânăstirii Cotroceni
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
istoria acestei tradiții. Serviciul de voluntariat organizează în fiecare an diferite jocuri și concursuri pentru a prezenta școlarilor istoria și cultura lumii într-un mod cât mai atractiv. De exemplu, în februarie 2009, voluntarii au organizat un joc numit „Ziua scitului”, având ca temă cultura Pazyryk. Elevii au putut astfel să descopere această civilizație amuzându-se. În fiecare an se organizează concursuri cu caracter educațional, în colaborare cu diferite departamente ale muzeului și centrele școlare. La începutul fiecărei ierni, serviciul de
Serviciul de voluntariat al muzeului Ermitaj () [Corola-website/Science/326284_a_327613]
-
1000 î.Hr. Evenimente violente, certificate de descoperirile arheologice din centrul orașului o dată cu săpăturile efectuate pentru fundațiile hotelului "Astoria", au pus capăt acestor așezări omenești. Primele așezări dacice apar în mileniul I î.Hr. În secolul al V-lea un grup de sciți se așază în regiune, dar au fost asimilați de către daci. Valea Mureșului a fost în această perioadă una dintre porțile de intrare ale invaziilor celtice în Transilvania. Iar între secolele al IV-lea și al III-lea, celții prind rădăcini
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
perioada “culturii Hallstatt“ (1150-450 î.C.) aparținând primei etape a epocii fierului s-au păstrat numeroase urme, atât pe teritoriul Turzii, cât și in împrejurimi. În această perioadă, daco-geții de individualizează din masa triburilor tracice, alcătuind majoritatea populației autohtone. Pe lângă sciți, în zona Turda au trăit în epoca fierului și celți. De la celții trăitori în regiunea Turda în a doua fază a epocii fierului (“cultura Latène”, 100 î.C.-100 d.C.) a rămas o statuetă de bronz, găsită la Luncani. Etapa
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
Sfântului Andrei».» Alegerea Sfântului Andrei nu a fost hotărâtă la întâmplare, deoarece Sfântul Apostol era venerat de poporul rus. Potrivit scrierilor teologului Origene, Sfântul Andrei, fratele Sfântului Petru a fost primul evanghelizator al Rusiei, el a predicat Cuvântul lui Dumnezeu sciților, popor nomad care trăia în steple eurasiene, o zonă care se întindea din Ucraina până în Altai. Apostolul a murit ca martir în Patras în anul 60. Potrivit unor povestiri, Sfântul Andrei a ridicat o cruce pe dealurile Kievului, pe malurile
Ordinul Sfântului Andrei () [Corola-website/Science/327180_a_328509]
-
anul 305 e.n., în care Marcus Claudius ajunge în posesia tezaurului. Cartea se încheie cu un epilog a cărui acțiune este mai veche cu încă 400 de ani și care relatează descoperirea urmelor civilizației oamenilor-șerpi și a artefactului luminos de către sciți.
Statuia șarpelui () [Corola-website/Science/327296_a_328625]
-
provincia Balkan (Turkmenistan). Populația orașului era de 33.388 de locuitori, potrivit recensământului din 1989. Orașul Serdar este situat la nord-vest de capitala țării, Așgabat. Orașul Serdar este situat aproape de vechea cetate persană Farava. Locuitorii regiunii făceau parte din poporul scit, "daheenii" care trăiau la est de Marea Caspică. În 1881 a fost construită o gară în orașul modern pe Calea Ferată Transcaspiană. În iulie 1918, în urma declarării legii marțiale în capitala Așhabad, comisarul V. Frolov, șef al Ceka din Tașkent
Serdar (localitate) () [Corola-website/Science/327317_a_328646]
-
încheie istoria domniei lui Cresus și începe să povestească despre copilăria și domnia lui Cirus al II-lea cel Mare. Este relatată ascensiunea mezilor conduși de o serie de conducători enumerați: Deiokes, Phraortes, Cyaxares, Astyages și Cirus. Este menționată invazia Sciților în Orientul Apropiat și înfrângerea acestora de către mezi, dar și distrugerea Imperiului Neo-Asirian de către Cyaxares. Astyages, ajuns la putere, a vrut să-și ucidă nepotul nou-născut, Cirus, fiul persanului Cambyses și al medei Mandana, despre care magii profețeau că va
Istorii (Herodot) () [Corola-website/Science/330255_a_331584]