1,812 matches
-
a urmat m-ai invitat la dans; treceam în urmatorul an, mai era doar un pas. Sfioasă, lent m-am ridicat, cu-n zâmbet m-ai îmbrățișat. O vrajă veche de când lumea ne cuprindea feeric și ochii tăi mă adorau sclipind în întuneric. Frumoși și fericiți eram, cu patimă ne sărutam. O aventură amoroasă ce ne-a unit pentru vecie sădindu-ne în suflet dorul ... Citește mai mult Privirea ta mă țintuiaavidă-n așteptare,am tresărit și am răspunsla marea ta ardoare
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 631 din 22 septembrie 2012. Era o toamnă ca-n povești, cu frunze-ngălbenite, un vânt hoinar le-mprăștia pe aleile-nsorite. Le arginta bruma în zori punându-le-n valoare, și Soarele când răsărea sclipeau mărgăritare. Le auzeam foșnind discret, ușor înfiorate, și-n sarabandă s-avântau de Luna-ncurajate. Se repetau la nesfarsit mișcarile lascive și-ntruchipau într-un covor o mie de motive. Albastrul cerului senin, împodobit cu stele, crea fundalul potrivit tabloului cu
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
gonflându-se absorbit de atracția gravitațională sau poate doar de gura mea dintr-o dată de apă vie-nsetată tocmai când nu mai am nici mărunțișul de care nicicând până acum nu îmi păsa. Și-n legănări parșive de pendul stropul sclipind m-aduce în transa în care ca prin ceață-aud cu patos vremurile străbătând un iiiii-ha-ha tânjit, prelung... și “asinus buridani” meteor prin gând trecând. Referință Bibliografică: ASINUS BURIDANI / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2039, Anul VI, 31
ASINUS BURIDANI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379185_a_380514]
-
eu. Și Moartea râdea cu hohote de i se zdruncinau toate oasele, care...abia se țineau pe ea. Așa o vedea moș Ion și tot bălăbănea mâinile, bolborosind: Uș, uș...cu...mă...uș! Tocmai atunci a intrat și Ionică. Îi sclipeau ochii pentru că scăpase la damigeana de țuică pentru pomană. Văzându-l cum scutura mâinile, strigă: Faci vencilacie, tataie, faci vencilacie? Te-a luat căldura? Nu...Io..nică...moar...tea vrea...să mă ...ia. Lașă, bă, jmecheriile. Așa ne păcăleșci tu
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
m-aș sătura, nici ziua, dar nici noaptea. Aveam lângă mine cea mai fermecătoare femeie pe care o văzusem vreodată. Brusc, începu să râdă. Am privit-o mai atent. Avea o dantură perfectă, de un alb sclipitor, ca zăpada proaspătă sclipind în soare. Râsul ei nu era o doar o simplă râgâială ca la multe femei. Mărturisesc cu mâna pe inimă că nu m-am mai simțit atât de bine, de la prima mea întâlnire cu o adolescentă, și asta când avea
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
de rugină). Poemul naturii curge într-un decor al anotimpurilor, iarna, primăvara, vara, toamna o atrag deopotrivă. Splendoarea iernii o fascinează. Nostalgia, încântarea o fac să vibreze într-un spațiu halucinant în care : ``Zăpezile aleargă, iar, năluci / Geru-n zigzag fuge, sclipind stele`` . Senzațiile sunt contradictorii : ``Picură frig din orgile argintii / Sub pas albul plesnește tăcerea (...) ``Arde câmpia inimii mele!`` (Ianuarie gri). O iarnă fantastică în care norul ``emigrează``, supus și el unui destin : ``Unde te duci? Unde clipa ``m-așază``... (Voaluri
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
repezi pe scări spre intrare. În grabă, nici măcar nu-i aruncă o privire însoțitoarei până în momentul în care își preluară locurile. O, frate! Cu ce era îmbrăcată? O rochie lungă, vaporoasă, garnisită pe piept cu două șiruri de paiete care sclipeau orbitor în lumina candelabrelor și un set de bijuterii grele, de vampă. Parcă fusese destul de clar! Concert, nu nuntă! Cu colțul ochiului, surprinse zâmbetul ironic al Denisei pe diagonala lui și se simți al naibii de nefericit. Dacă tot era să iasă
CONCERTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374266_a_375595]
-
lăsa. Zicea că oamenii sunt săraci și că nu au ce să ne dea. Avea dreptate. M-am dus și eu odată, și oamenii ne-au alungat. Eu nu m-am supărat. Mă delectam cu zăpada care scârțâia tare și sclipea în bătaia lunii. Unde sunt acum zăpezile? În dimineața Crăciunului ne trezeam într-un miros plăcut de sarmale, caltaboși și friptură. Pentru prima dată geamurile nu mai aveau flori de gheață pe ele. Mama nu dormea în noaptea de Ajun
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
deformat, banul circulă în neștire, să iubești e complicat! Toți bogații lumii noastre vor un nume scris pe cer, toți săracii lumii noastre caută dreptatea-n cer! Nume scrise doar în vise vor cădea în efemer, peste marile necuprinse vă sclipi același cer! Referință Bibliografica: TOȚI BOGAȚII LUMII NOASTRE / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2303, Anul VII, 21 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lucian Tătar : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
TOȚI BOGAȚII LUMII NOASTRE de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378708_a_380037]
-
taine ,fără taine trece lin și răul vieții peste câmpuri fără haine bruma-i călăuza ceții. Printre câmpuri, fără gânduri ne plimbăm în tinerețe acum slobode de rânduri doruri multe nasc tristețe. Printre stele ce -s pe ceruri ne visăm sclipind în lume viață plină de misteruri ne afunda în genune... Fără stea și fără nume! Referință Bibliografica: FĂRĂ STEA ȘI FĂRĂ NUME / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2316, Anul VII, 04 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright
FĂRĂ STEA ȘI FĂRĂ NUME de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378768_a_380097]
-
tăiați ai gândurilor abia înfiripate. strecor mâini răsfirate în toate personajele cu care împart arealul durerii. mă înspăimântă ferocitatea gesturilor unora dintre ele. altele mă ridică în pragul de lemn. altele îmi ridică privirea spre metalele cu rădăcini de spirit. sclipesc în adâncul pământului apoi saltă sarea înmulțind bilele mărunte de mercur. simt acidul sării simt recele rostogolirii mercurului printre fibrele de lemn uitate odată demult de palmele cuvintelor nenăscute. se naște totul în jurul meu sau eu în jurul a tot ceea ce
TABLOU TRĂIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377744_a_379073]
-
preface, Sunt lacrimi care niciodat` nu pier... VALURI DE CREDINȚĂ Valuri de credință, doruri pământești Au aprins tăcerea, noapte șerpuind, Pe un prag de stele tainic te cuprind, Leagăn de speranțe tu îmi dăruiești. Doar întreabă cerul într-un vis sclipind Unde e cașmirul lumii de povești, De-mi răspunzi în neguri, cum de îndrăznești Să te-ascunzi în zorii care trec plutind? Lasă-mi amintirea, frunză de stejar, Ceasul așteptării mă constrânge, Regăsind chemarea cu un gust amar Mai privesc
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
tine ale mele doruri zboară, Aștern în rânduri un mănunchi de vise Ce tremură în veșnicii nescrise, Liman de foc în bucle mă-nconjoară. Îți amintești când noaptea ne-nvelise Cu mantia-i în triluri de vioară Iar ochii tăi sclipeau a primăvară Și-n jar de stele cerul se topise? Te-am așteptat mereu stingher în lume, Sunt multe gânduri care nu s-au spus, Doar dragostei i-am dat atunci un nume Să ne reverse cerul la apus; Dar
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
va da peste un loc plin cu pește, dar nu întotdeauna se întâmpla așa, din cauza curenților schimbători, care te purtau mereu pe alt traseu. În timp ce ajungeam pe poziție, noaptea începu să părăsească întinderea nesfârșită a mării. Luminile orașului se vedeau sclipind ca licuricii, pe toată întinderea litoralului, de la Vama Veche până la Olimp și încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
UNUL ATOTȘTIUTOR,E-APROAPE, NICICÂND PREA DEPARTE! . . .= Dragomirna - Bucovina - România =... XIII. STELUȚE DE GHEAȚĂ, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 1128 din 01 februarie 2014. Azi, înc-o Iarnă-adun în viață! E aspru gerul, în Gerar. Privesc steluțele de gheață, Sclipind strident pe trotuar. Cu gândurile, fug acasă, Chem amintirile din ceață. . . Copilăria mea frumoasă, Stă sub steluțele de gheață! Un foc în soba-ngrămădită De cinci copii, de dimineață, Prea tare nu era-ncălzită. . . Precum, steluțele de gheață! Pe geamuri, desenam cu
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
devine mintea creață, Când vrei să moștenești pământul, Nu vezi steluțele de gheță! Dă-mi mâna ta, să nu-mi pierd ... Citește mai mult Steluțe de gheațăAzi, înc-o Iarnă-adun în viață!E aspru gerul, în Gerar. . .Privesc steluțele de gheață,Sclipind strident pe trotuar. Cu gândurile, fug acasă,Chem amintirile din ceață. . .Copilăria mea frumoasă,Stă sub steluțele de gheață!Un foc în soba-ngrămădităDe cinci copii, de dimineață,Prea tare nu era-ncălzită. . .Precum, steluțele de gheață!Pe geamuri, desenam cu gerul
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
mai întâi din doage, dintr-un poloboc stricat,Iar apoi de la Zvâncescu, Zakopane-am cumpărat!... XXII. STELUȚE DE GHEAȚĂ, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 762 din 31 ianuarie 2013. E aspru gerul, ca-n Gerar. Privesc steluțele de gheață, Sclipind strident pe trotuar. Cu gândurile, fug acasă, Chem amintirile din ceață Copilăria mea frumoasă, Stă sub steluțele de gheață! Un foc în soba-ngrămădită De cinci copii, de dimineață, Prea tare nu era-ncălzită Precum, steluțele de gheață! Pe geamuri, desenam cu
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
vrei să moștenești pământul, Nu vezi steluțele de gheță! Dă-mi mâna ta, să nu-mi pierd rândul, Cu o privire mă ... Citește mai mult Azi, înc-o Iarnă-adun în viață!E aspru gerul, ca-n Gerar.Privesc steluțele de gheață,Sclipind strident pe trotuar.Cu gândurile, fug acasă,Chem amintirile din ceațăCopilăria mea frumoasă,Stă sub steluțele de gheață!Un foc în soba-ngrămădităDe cinci copii, de dimineață,Prea tare nu era-ncălzităPrecum, steluțele de gheață!Pe geamuri, desenam cu gerul,Când respiram
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
durata trecerii într-un alt plan, însă aici ea nu este prezentă, ci doar stelele. Damian are impresia că pătrunde într-o peșteră, care are aceeași simbolistica a labirintului, totul se schimbă: „Uneori mi se părea că, deasupra noastră, zăresc sclipind stelele. Iar alteori simțeam o adiere de vânt și parcă pereții începeau să tremure de sus în jos, ca faldurile unei perdele”. În acest cadru halucinant, sugerat de pereții care parcă tremurau, Damian este „istovit“, ceea ce se întâmplă îl copleșește
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
celelalte, nou-nouțe, evident scumpe, cămașă în dungi bej, cu butonii manșetelor, vizibili cred, și de pe Vîrful cu Dor, pantaloni ou de rață, cu dungă lamă de brici, pe umeri, lejer, ca să fie, o geacă-buret, tot ou de rață, pantofii, castană, sclipind din toți solzii lor șerpești, ce mai apariție trăsnet. Zic. Ăsta e Mircea Crișan. Și trec strada: Sînteți domnul Crișan, nu-i așa? Nu, domnule, îmi răspunde insul și, după doi-trei pași: Vă referiți la Mircea Crișan, nu? Da, zic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fac deliciul condeierilor de toată mîna. Dacă reușești să te sustragi măcar și pentru o clipă acestei infestări programate, lumea, chiar și lumea noastră ți se pare întrucîtva respirabilă. În Gara de Nord, totul e pus la punct, în locul tarabelor sordide, localurile sclipesc elegant și prosper. E o plăcere să intri și să comanzi, pînă la trenul spre Sinaia, un arhisofisticat sandwich. Sinaia? Păi, ajuns în Sinaia, după ce-ți lași geanta la... "creație" (acolo, la "creație", la Cumpătu, cereai, de-o viață
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîteva bune secole, îndeolaltă, români și evrei. Sfeșnicul cu lumînări, văzut prin îngustele ferestre, era emblematic. Ei bine, dughenuțele acelea, emanînd mirodenii, iată-le reînviind din propria cenușă și arătînd ca în nu știu care mică arteră comercială orientală. Bistrourile de-acum sclipesc, moderne, în fața lor, înghesuite, mașinile elegante ale feciorilor de "nababi" orientali. Warda, Summer Time, Tanja, Capulschi, Anita, Amanda, Andreea, așa sună cochetele bistrouri. La o masă, cunosc pe Ahmed. Mă recomand pictor. A, Victor, zice Ahmed, am auzit... Repet: pictor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fanaticului iliescian; casă pe care el o îndestulase cu de toate. Și, în timp ce gazda Surprizelor rîdea cu rujul pîn' la urechi de corecția aplicată babei de către ilician, gîndul m-a dus, reconfortant, spre babă... pe unde i-or mai fi sclipind, biata, ochii... Pariu-mi fiziognomic-electoral operează și în cazul categoriei de vîrstă opuse celei a priapicului client al Andreei. Deși cu largă marjă de probabilitate. Nu credeam însă, la sfîrșit de 2000, că mare parte din maneliștii ăștia rași la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în Tristețe-nvăluit urlă orice-ar fi zis, și nici un glas care Duios să îi răspundă nu găsi, desi adesea încercat de lacrimi. 130 Știa că sînt Copiii săi în ruinata-i lume ruinați. Stătea adesea și-ntreba o fioroasa scorpie sclipind de aur; Zadarnic; groază n-auzea. Apoi un leu îl apucă De fioroasa-i coama, din drumul său înfricoșat oprindu-l; zadarnica vocea Lui Urizen, zadarnica limba meștera la vorbă. O Stîncă-,un Nor, un Munte, 135 Acum nu aveau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
labirinturi; Prin împlinire a dorinței, prin pofta aprigă devoratoare, pe Los ea-l umple Cu furie jinduitoare, care progeniturile-i va înghiți 199". 135 Apoi strigat-a Orc: "Fie blestemata fățărnicia-ți Rece! deja în jurul Arborelui tău Cu șolzi care sclipesc de aur și rubinuri, începi fărîmițatu-mi Spirit Să-l slăbești. Precum un vierme mă înalt în pace, desferecat Din furie. Acuma, cînd mă minii, si mai mult fiarele mă strîng. O, durere! O, durere! Vierme silit! Sînt vierme? 140 Au
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]