2,482 matches
-
la o trăsătură de rame parcurgeam cam doi-trei metri, marea fiind ușor ondulată, iar curentul îndreptându-mă spre larg. Trebuia să trag deci, cel puțin șapte sute de rame pentru a ajunge pe zona mai adâncă de opt-nouă metri și cu scoică pe fundul apei, sau cu piatră. Guvidul stă în zona cu multă scoică, hrana sa de bază, unde găsește din belșug puiet, crabi, sau garizi[ Garizi = un fel de creveți de Marea Neagră, mai mici decât creveții obișnuiți. (n. aut.)] pentru
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
iar curentul îndreptându-mă spre larg. Trebuia să trag deci, cel puțin șapte sute de rame pentru a ajunge pe zona mai adâncă de opt-nouă metri și cu scoică pe fundul apei, sau cu piatră. Guvidul stă în zona cu multă scoică, hrana sa de bază, unde găsește din belșug puiet, crabi, sau garizi[ Garizi = un fel de creveți de Marea Neagră, mai mici decât creveții obișnuiți. (n. aut.)] pentru completarea mesei. Încet, încet, creștea distanța dintre mine și mal. În același timp
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
începe la țărm și ține până la 200m adâncime.(n.red.)]. Apa scade în adâncime aici cu cel puțin un metru și jumătate față de alte zone mai apropiate de mal. Este o zonă mai mult cu nisip decât cu piatră sau scoică, deci lipsită de pește. Doar calcanul își mai face apariția arareori, sau câțiva guvizi rătăciți printre algele fixate fragil și temporar pe fundul mării. Acolo, mai mult de un kilogram de pește nu am prins, iar timpul trecea monoton. Creștea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
dea cea mai bună soluție, însă numai Sfânta Nevoie te mai poate salva. Și, într-adevăr, Mărțișor țipă disperat, chiar din gura cuptorului când soldații îi împingeau și închideau ușa după ei. Într-o fracțiune de secundă, scoase de la chimir scoica vrăjită și strigă: - Râu, râușor, vino-n ajutor! Și unde începură să țâșnească în fața lui jeturi puternice de apă, ca din mii de furtunuri ale pompierilor. Cuptorul se umplu de aburi albi, ca o ceață groasă prin care nu se
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
e frică de mare de oamenii care o bântuie înecații masculii care caută sex fetele cu bikini provocativ e un clocot care nu prevestește calmul furtuna din noi se amplifică corabile se scufundă la mal din sandale curge nisip și scoici deluviene sunt mereu singur la mare chiar dacă am pus cortul spre soare și știu să pescuiesc meduze cel mai greu e cu fetele de pe plajă nu-ți poți lua ochii de la portocale coapte sau nu rămân fascinante pe mal uit
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
te însori din obligație, măcar să fie cineva cu care să nu-ți fie rușine să ieși pe stradă. - Și aici este în regulă. Îmi place de fată, că doar nu mă culcam cu ea fără să-mi placă. La câtă scoică este pe litoral, ai de unde culege pe ales să-ți faci un șirag de mărgele. - Mda, eu sunt un pic mai obosit ca tine acum pentru a mai căuta mărgelele. Ce să-ți spun, Ștefan? Tu știi mai bine ce
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
consumate morții înseși sau scrierii unui poem pescarul se-ndreptă de sale gata să plece cu plasa pe umăr, undita în mână cutia cu momeală în stânga nu i-a mai rămas nimic de făcut nimic remarcabil sunetul pașilor săi zdrobi scoici moarte și se pierdu în depărtare pinctada maximă răsuflă ușurată Apoi se întoarse spre sine să-și îngrijească perla ascunsă FISHERMAN all the words have been said some unrepeatable the mystery unveiled no sacredness remained after the oysters hâd been
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de ALEXANDRA BALM în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375104_a_376433]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > PE PLAJĂ UNDE SCOICILE NASC Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului Dacă într-una din zile n-ai să mă mai găsești, Lasă totul deoparte, lasă-ți grijile lumești Și caută-mă acolo unde visele
PE PLAJA UNDE SCOICILE NASC de DORA PASCU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375225_a_376554]
-
1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului Dacă într-una din zile n-ai să mă mai găsești, Lasă totul deoparte, lasă-ți grijile lumești Și caută-mă acolo unde visele renasc Sau, si mai bine, pe plajă unde scoicile nasc. Nu e nici foarte aproape, dar nici prea departe, Depinde de cum te-mpaci cu scoicile sparte, Depinde de valurile ce ți se-aștern în cale Și, mai ales, de cum sunt tivite pe poale. Depinde de curenți, de vânturi, de
PE PLAJA UNDE SCOICILE NASC de DORA PASCU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375225_a_376554]
-
mă mai găsești, Lasă totul deoparte, lasă-ți grijile lumești Și caută-mă acolo unde visele renasc Sau, si mai bine, pe plajă unde scoicile nasc. Nu e nici foarte aproape, dar nici prea departe, Depinde de cum te-mpaci cu scoicile sparte, Depinde de valurile ce ți se-aștern în cale Și, mai ales, de cum sunt tivite pe poale. Depinde de curenți, de vânturi, de stele și nori, De marinari, de vapoare și de pești zburători. Odată ajuns pe plajă, strigă
PE PLAJA UNDE SCOICILE NASC de DORA PASCU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375225_a_376554]
-
pot. Strigă o dată, de două ori, de câte ori vrei Și, între timp, așteaptă, o cafea poți să bei, Dar te rog, ai mare, mare grijă, pe unde călci Căci, din neatenție, ai putea sa ma spargi! Referință Bibliografica: PE PLAJĂ UNDE SCOICILE NASC / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1974, Anul VI, 27 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dora Păscu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
PE PLAJA UNDE SCOICILE NASC de DORA PASCU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375225_a_376554]
-
sărbătoare ei da, aici va fi turnul nostru cineva înaltă privirea să-l privească de aproape se încrunta își încrețește buzele zâmbește pleacă mai departe lumea e mai mult decat știm noi strig a fericire în căușul palmei strâng o scoică micuța. acesta e locul nostru până când......până când uite așa se leaga toate visele noastre când adormim doi îngeri frumoși păzitori ei da, începe să plouă peste timp pământul însetat țipă urlă de dor cuvintele se așează pe tablă neagră și
STRADA... de ANGELA BACIU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372643_a_373972]
-
la o trăsătură de rame parcurgeam cam doi-trei metri, marea fiind ușor ondulată, iar curentul îndreptându-mă spre larg. Trebuia să trag deci, cel puțin șapte sute de rame pentru a ajunge pe zona mai adâncă de opt-nouă metri și cu scoică pe fundul apei, sau cu piatră. Guvidul stă în zona cu multă scoică, hrana sa de bază, unde găsește din belșug puiet, crabi, sau garizi[i] pentru completarea mesei. Încet, încet, creștea distanța dintre mine și mal. În același timp
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
iar curentul îndreptându-mă spre larg. Trebuia să trag deci, cel puțin șapte sute de rame pentru a ajunge pe zona mai adâncă de opt-nouă metri și cu scoică pe fundul apei, sau cu piatră. Guvidul stă în zona cu multă scoică, hrana sa de bază, unde găsește din belșug puiet, crabi, sau garizi[i] pentru completarea mesei. Încet, încet, creștea distanța dintre mine și mal. În același timp, creștea și nesiguranța că mergeam pe direcția cea bună. Orice deviere înseamna abatere
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
deal ce desparte întinderea nesfârșită a unei câmpii submerse[ii]. Apa scade în adâncime aici cu cel puțin un metru și jumătate față de alte zone mai apropiate de mal. Este o zonă mai mult cu nisip decât cu piatră sau scoică, deci lipsită de pește. Doar calcanul își mai face apariția arareori, sau câțiva guvizi rătăciți printre algele fixate fragil și temporar pe fundul mării. Acolo, mai mult de un kilogram de pește nu am prins, iar timpul trecea monoton. Creștea
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
Orfeu rătăcitor pe ape Și nici o liră nu vibrează pe coarda zării Să mă îmblânzească simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-aduce șoapte. Mă simt un vârtej de flăcări pustiit Și-aș vrea din lut să-ți modelez cu forță Trupul tău de bambus înflorit Și foc să fim arzând în junglă ca o torță. Al.Florin TENE Referință Bibliografică
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373129_a_374458]
-
Florin Nicolaescu s-a născut în 13 aprilie 1930, la Târgu Jiu și a decedat în 3 ianuarie 2013, la București. A fost regizor, scenarist și actor. A debutat ca regizor în 1959 cu filmul de ficțiune de scurt metraj „Scoicile nu au vorbit niciodată”. După succesul la Cannes cu scurtmetrajul „Memoria Trandafirului” a devenit cunoscut în țară prin filmele istorice: „Dacii” (1966) și „Mihai Viteazul” (1970), „Nemuritorii” (1974), „Osânda” (1976), „Zile fierbinti” (1976), „Razboiul independentei” (1977), dar si pentru „Nea
ALEXANDRU ARŞINEL, ION DICHISEANU ŞI SERGIU NICOLAESCU PE ALEEA CELEBRITĂŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373203_a_374532]
-
și cădeam, si plângeam, Azi aripi îmi cresc, din cenușă ma-ntrup. Era noapte, din cer picurau diamante, Iar ploaia de martie botez ne era, Visători, crinii galbeni ne zâmbeau în buchete, Cănd mâinile noastre sfios se-atingeau. Prin cochilii de scoici fluieram fericirea, Legănați de valuri albastre, pe nisipuri adânci, Străluciri de matase aveau marea, cerul, Azi cimitir este totul, Amintire-a murit. Lumină din suflet s-a stins, tremurând, Doar ceară și fum au rămas, Doar suspin, Si crinii cei
DE IERI SI DE AZI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373270_a_374599]
-
-ne sub zările lui protectoare Scăldate de potopul auriu Izvorât din căldarea încinsă cu smoala de foc. Naufragiați pe plajă albă, pustie, Murmuram muzică valurilor ce se sparg la mal, Cu buze sărate, sărutate de mare, Îmbrățișați în cochilii de scoici, Rupți de timp, de oameni, de trecut, Rostim incantații, hipnotizați de amor. Referință Bibliografica: Iubire într-o cochilie / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1728, Anul V, 24 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eleonora Stoicescu : Toate
IUBIRE INTR-O COCHILIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373277_a_374606]
-
Acasa > Manuscris > Impresii > ZORII... Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 172 din 21 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Sssstt!!!! Linișteeee!... Se ivesc zoriiiii... Plaja e-acum o-ntindere pustie de nisip decorat pe-alocuri cu scoici și pietre rupte parcă din temelii de suflet... Mă plimb tăcută răcorindu-mi picioarele desculțe pe nisipul umed, când se sting lumini încet, încet și se ridică umbra nopții iar malurile se-nroșesc....să fie gândul meu? Din mare văd
ZORII... de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372094_a_373423]
-
rubinii picuri... E-un pescăruș în spațiul strâmt dintre bazele a doi piloni...! O mișcare cenușiu-alburie. Gânduri în suspensie... Revenire... Alertă! Pășesc pe dig nevolnic balerin... Am în timpane un sacadat și poruncitor Vivos voco, mortuos plango, fulgura frango! Tăișul scoicilor recent catapultate de valuri mă-ndeamnă. Mă și găsesc la capăt de plajă? Croșetez musculare zvâcniri cu extrasistole și străfulgerări. Alerg... alerg... de parcă marea ar fi dat semn că fuge! Alerg înfrigurat, târându-mi umbra... E imensă! O pană... * O
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
-mi umbra... E imensă! O pană... * O pană... E imensă! Alerg înfrigurat, târându-mi umbra... Alerg... alerg... de parcă marea ar fi dat semn că fuge! Croșetez musculare zvâcniri cu extrasistole și străfulgerări. Mă și găsesc la capăt de plajă? Tăișul scoicilor recent catapultate de valuri mă-ndeamnă. Am în timpane un sacadat și poruncitor Vivos voco, mortuos plango, fulgura frango! Pășesc pe dig nevolnic balerin... Gânduri în suspensie... Revenire... Alertă! O mișcare cenușiu-alburie. E-un pescăruș în spațiul strâmt dintre bazele
SENS ŞI CONTRASENS de ANGELA DINA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372225_a_373554]
-
-ntrebări ce așteaptă răspunsuri din taine... Încerc să-nțeleg până unde-or putea să mă poarte condurii Și cum s-or mula pe nevrednicul trup prețioasele haine? Umil, orizontul albastru mă cheamă cu falduri de pace, Mărgeanul și perla, în scoica-i divină, își tânguie dorul Iar eu - o sirenă-n adâncul neliniștii - vreau carapace, Să-mi țină de cald și să-mi apere sufletul, mângâietorul. Citește mai mult Mi-ascund sentimentele-n pânza corabiei tale fugareSă plângă, să râdă, să
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
de-ntrebări ce așteaptă răspunsuri din taine...Încerc să-nțeleg până unde-or putea să mă poarte conduriiși cum s-or mula pe nevrednicul trup prețioasele haine?Umil, orizontul albastru mă cheamă cu falduri de pace,Mărgeanul și perla, în scoica-i divină, își tânguie dorulIar eu - o sirenă-n adâncul neliniștii - vreau carapace,Să-mi țină de cald și să-mi apere sufletul, mângâietorul.... XXXII. FRUMOASA MEA STĂPÂNĂ, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1274 din 27 iunie 2014
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
în Ediția nr. 1274 din 27 iunie 2014. Ți-am spus vreodată, mare, că mă usuc de doru-ți, c-aș vrea o-mbrățișare, să mă-nfior sub valuri, să zbor cu pescărușii, amanții tăi de veacuri, să-mi lepăd necredința, o scoică, jos, pe maluri? Ori ți-am cântat vreodată un cântec de sirenă, amăgitoare nadă, ascunsă sub corăbii, să mă-ndrăgești când pașii pe țărmul tău vibrează ori când rechinii saltă și-ascut macabre săbii? M-am aruncat în unda-ți
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]