1,355 matches
-
Poate ai dreptate, Toadere. Și mie mi se pare... Au pornit mai departe înotând prin cenușa încă caldă. Cu ultimele puteri, au ajuns la răzlogul care încă mai ardea. Au privit în jur cu înfrigurare. Toaibă s-a apucat să scormonească în mormanul de cenușă rămasă din coliba arsă. A aruncat bastonul, s-a așezat în genunchi răscolind cenușa. La început, Maranda a privit aproape absentă la Toaibă. Apoi s-a lăsat să cadă în genunchi și a prins și ea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
coliba arsă. A aruncat bastonul, s-a așezat în genunchi răscolind cenușa. La început, Maranda a privit aproape absentă la Toaibă. Apoi s-a lăsat să cadă în genunchi și a prins și ea să vânture cenușa în neștire. Au scormonit așa o bună bucată de vreme, cu speranța nemărturisită că vor găsi vreo urmă... Cel puțin lanțul cu care a fost legat calul sau potcoavele! Nimic însă nu le spunea că bietul animal a ars în acel loc! Toaibă, care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nimeni care să spună adevărul, cum îl spune păhărniceasa: “mahalagiii carii mergu la această biserică, neînțelegându nimicu”. ― Păi, cum să înțeleagă, părinte, un mahalagiu oarecare o slujbă în limba grecească? ― Ei! Da’ nu te pune cu sinaiții, fiule, fiindcă au scormonit și-n gaură de șarpe pentru a câștiga “procesul”. Uite numai ce spune vodă: “Neodihnindu-se părinții sinaiți...( păi, cum să se hodinească, dacă ar pierde atâta avuție?!) au mai aflat dovezi asupra ceștii pricini”... în care se arată că
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în sala unui tribunal. Știam unde mă aflam și ce vroiam să fac. Mi-am luat, deci, din magazie un teanc de hârtii și am început să scriu, păstrând, firește, ritualul pe care trebuie să-l aibă o pledoarie. Pe măsură ce scormoneam în spuza amintirilor, reînvia, ce-i drept, și vechea mea pasiune justițiară. Atunci mă înflăcăram. Continuam și noaptea, la lumina chioară a becului din sala de așteptare. Afară se auzea vântul, ca un bețiv ce da întruna târcoale gării. Prin
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
potecă. N-am găsit însă drumul, iar poteca m-a adus aici. De ce? Primul țipăt mai strident pe care l-am auzit a făcut gol în jurul meu. Al doilea, o să ajung și la el, m-a lăsat singur aici. Acum, scormonind prin amintiri, ating mereu puncte dureroase. Și totuși nu renunț. Tind să mă întorc în ceea ce am trăit, deși tot ce-am trăit m-a împins aici. Câteodată am senzația că visul înseamnă pentru mine a-mi aminti. Lumânarea arde
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu se putea altcum, tot era ceva și atât. Cici, care venea uneori pe la noi, părea c-o mai trezește din abulie. Era veselă, plină de viață și în prezența ei Mihaela se transforma subit. Amândouă prietenele pălăvrăgeau ceasuri întregi, scormonind amintiri din timpul școlii. Râdeau cu hohote de ticurile profesorilor, de maniile pedagogilor, de toate nimicurile. Retrăiau, în acele clipe, gingășia vieții școlare, când totul era soare și surâs. Observând influența bună pe care Cici o exercita asupra nevesti-mii, o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prins de veste că de când plecasem de la spital n-am rostit nici un cuvânt despre Mihaela, deși prezența ei copleșitoare o simțeam amândoi. Era parcă o moartă scumpă pe care trebuia s-o învăluim în tăcere și uitare ca să nu ne scormonim în zadar suferința... M-am întins istovit pe pat, așa cum mă găseam, căci n-am avut energia să-mi scot nîci cel puțin haina. (Socoteam la început să mă odihnesc încă o jumătate de oră, apoi să mă dezbrac, ca
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
întors, și au zis: "Așa vorbește Ben-Hadad: Am trimis să-ți spună: "Să-mi dai argintul și aurul tău, nevestele și copiii tăi. 6. De aceea, voi trimite mîine, la ceasul acesta, pe slujitorii mei la tine. Ei îți vor scormoni casa ta și casele slujitorilor tăi, vor pune mîna pe tot ce ai mai scump, și vor lua." 7. Împăratul lui Israel a chemat pe toți bătrînii țării și a zis: "Vedeți bine și înțelegeți că omul acesta ne vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
precum „ce drieacu’ai făcut, bre, de te căcași în halul ăsta pe matale?!?“. Pesemne că tot o tactică de resuscitare va fi fost și aceea. Revin. Să vedeți acum perversiune. Tot holbându-mă la domnii de la SMURD, mintea-mi scormonește năprasnic prin buzunare. Cât să le dau, potrivit tradiției daco-getice? Douăzeci de căciulă? Treizeci? Cât o fi tariful? Da’ stai așa: cât am? Dotat cu o rezonabilă experiență în domeniu, până acum câțiva ani cunoșteam precis mercurialul, de la cei cinci
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu tot dinadinsul că ești chemat să sprijini dreptatea și să fii apărătorul văduvei și al orfanului. Fiindcă văd că ploaia se întețește și mai putem sta de vorbă, voi îndrăzni să vă mărturisesc o nouă descoperire pe care, tot scormonind în amintire, am făcut-o la puțină vreme după aceea. Să ne așezăm pe banca asta, la adăpost. Sunt secole de când fumătorii de pipă privesc de aici aceeași ploaie căzând peste aceleași canale. Lucrul pe care vreau să vi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
-și urmeze vorbele. Ea însă tace...Tace și mă privește iscoditor, încercând parcă să afle ce gândesc cu adevărat. Simt că în fața ochilor ei nu am nici o apărare. Privirea și voința ei au pătruns adânc în sufletul meu și îl scormonesc cu de-amănuntul... Nu rămâne nimic nerăscolit...În cele din urmă, îmi adun cu greu voința și o întreb sau mai degrabă o îndemn să vorbească: Parcă spuneai că ai ceva anume să-mi povestești. Pentru o clipă, își ia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
din praful dimineții și le așază confortabil într-un sicriu cu multe scheme. Te înăbuși și ieri ca și azi citind cartea sperând evaporarea vălului în limpezimea ochilor de banană. Sublimarea lasă urme adânci, paradoxuri iluzii cromate în îmbrățișări difuze scormonind dedesubturile. Întrebări știute din fântână au prospețimea sperieturii unor minți de lăcuste și te-ngrozește sperând atingerea,
Evaporat ?n singur?tate by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83714_a_85039]
-
bineînțeles le lăsaseră singure ca să poată sta de vorbă pe Îndelete. Celso dădu fuga să deschidă poarta, cînd auzi claxonul Mercedesului. „Aduc un rănit“, spuse Carlos, uitîndu-se vesel la Julius, care avea dureri Îngrozitoare și era furios fiindcă dentistul Îi scormonise de o mie de ori nervul cu mașinăria aia... O opri pe Merceditas Într-o latură a marelui patio, În spatele caleștii care avea acum o roată ruptă, fiindcă Bobby, intrînd În urmă cu cîteva zile beat cu camioneta, o ciocnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ce se întâmplă la abator... Întrebați-l pe Mark. O să vă treacă definitiv pofta de mâncare. Știți, trebuie să le reteze coarnele pentru ca animalele înnebunite să nu se împungă între ele. Pofta ei de mâncare nu părea prea afectată. Weber scormonea în pizza lui hawaiiană de parcă ar fi făcut studii de etnografie. În cele din urmă, mâncarea se termină, ca și cuvintele lor. Sunteți gata? întrebă ea, prefăcându-se că ea era gata. La Dedham Glen, Weber ceru să rămână singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
crezu că era un animal. Mai întâi, Slyvie se chinuise să evacueze familia de ratoni din pod, iar acum lăcustele se abătuseră ca o molimă peste locuința lor. Doar regularitatea țârâitului îl făcu să-și aducă aminte de telefonul mobil. Scormoni după obiectul ascuns adânc și-l lipi de față. —Weber. —Big Daddy. Te-am sunat să-ți urez zile senine. — Bună, Jess. Tu ești! Fiica lui, din cuibușorul ei astronomic din sudul Californiei, îl sunase ca să-l felicite în ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
copilăriei lor, casa pe care tatăl lor încercase s-o achite stropind cu insecticide dintr-un Grumman AgCat străvechi. Nu se putu abține. Știi unde e asta, nu-i așa? Mark se înfipse în ea, ca un urs surprins în timp ce scormonea după hrană. — Nu e nicăieri. Arătă aiurea spre propria-i țeastă. E un căcat de fantezie, aia e. Ea dădu înapoi. Ar fi putut să se ridice și s-o lovească, dacă n-ar fi fost mângâierea ușoară a degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în pula mea. Poate că Mark Schluter ridică un pic vocea. La fel și Rupp și Cain. E un pic cam deranjant, ca să respectăm adevărul. Se opresc cu toții un minut, pur și simplu stau și se uită la condorii care scormonesc în grămada de veverițe. Dar picnicul s-a terminat, practic. Ar trebui să mergem la tine acasă, zice Rupp. Să ne uităm pe scrisoarea aia de la Gardă. Nu trebuie să-mi faci mie favoruri, îi spune Mark. Dar își strâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ridică mâinile și se lăsă în genunchi, în noroiul uscat. —Tu faci mișto de mine. Asta-i marea ceartă despre care nici unul din voi n-a vrut să spună nimic atâția ani? El se așeză lângă ea și începu să scormonească în praf cu mâinile, ferindu-se de privirea ei. —Toți băieții fac chestia asta în copilărie, cel puțin o dată. —Ha. Băiatul ăsta nu. —Ai renunțat la o prietenie din cauza asta? Dar ea-și alungase prietenele cele mai bune pentru mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
păsărești. Poți dresa o pasăre din aia ca să spioneze un om? Daniel își cântări cuvintele. —Păsările te pot surprinde. Gaițele albastre pot să mintă. Corbii îi pedepsesc pe trădătorii din grup. Ciorile fac cârlige din sârmă și le folosesc ca să scormonească după hrană. Nici măcar cimpanzeii nu sunt în stare de așa ceva. Deci n-ar fi nici o problemă să se țină după oameni. —Ei, n-am idee cum faci ca să-ți dea raportul. —Frățică. Asta-i partea ușoară. Tehnologie. Mici camere fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
există de mult. El nu vrea nimic, în afară de tabula rasa. Să fie șters din tot ceea ce a făcut, din ceea ce face acum. Nicăieri nu-l așteaptă nimic. Să caute un loc de stat. Da, noapte de noapte, doar ei doi, scormonind, chiar dacă se confirmase ce putea fi mai rău, chiar și dacă știa ceea ce știa acum despre ea. Gata cu relatările de la distanță. Gata cu studiile de caz- să devină la fel de vinovat ca ea, atâta doar. Și totuși, cuvintele care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oraș cu trei străzi gonește pe lângă ei. Producătoare la Cablenation News. Știi tu: găsești un subiect piperat, îl dezvolți, faci munca de teren, filtrezi interviurile, alegi informațiile. Întotdeauna am încercat să... fiu la fel de tare ca subiectul. Întotdeauna am încercat să scormonesc, să mă scufund în material. Cred că asta m-a terminat. Am fost editor șapte ani și producător trei ani și jumătate. Puteam să ajung pe un post important, unde să-mi duc traiul liniștită până când mă trimiteau la plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
specii clocotesc în jurul lui, dintre care puține sunt vizibile și încă și mai puține au nume, gata să încerce orice, orice înșelăciune și exploatare posibilă, doar ca să existe în continuare. Își privește fix mâinile tremurânde, adevărate jungle de bacterii. Insectele scormonesc adânc în instalația electrică a acestui avion. În cală și-au găsit locul semințele. Ciupercile, sub căptușeala de vinilin a cabinei. Dincolo de micul geam de lângă el, înghețați în aerul lipsit de aer, archaea, niște superinsecte, și extremophiles trăiesc din nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ființa lui, pofta și lăcomia lentă a porcului nesătul, precum și muzica puternică și stranie a sufletului. Cunoștea ura și sila de fiară veșnic nesătulă, fiara cu chip de porc și setea nepotolită, foamea nesfîrșită, gheara mare, grea și sfîșietoare ce scormonește cu o poftă mocnită și lentă. Și ura fiara cea mare cu ura iadului și a crimei, pentru că simțea că o regăsește În el Însuși și că el Însuși este prada acestor dorințe sfîșietoare, nepotolite și obscure. RÎurile de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
poate Întîmpla nici peste o sută de ani. Vedeți c-a fost așa, vedeți c-a fost altminteri. Iar noi nu pricepeam o iotă, dar ne era milă de el și-i spuneam că are dreptate. Așa că se apucă să scormonească În mașină, să Întoarcă ceva ici, să răsucească ceva colo, apoi apucă manivela și-ncepu s-o răsucească de credeam c-o să-și smulgă brațul din umăr. Apoi se Întinse pe spate, se tîrÎ sub mașină și-ncepu să lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ani să aibă o astfel de expresie. - Mda, spuse el apoi. Este greu să-mi imaginez c-o să stăm aici câtă vreme renovează ei casa asta. Mai urmează ceva după asta? Era o întrebare bună. Sentimentul lui Gosseyn că ceva scormonește, era mai puternic. Și avea acum timp să determine ce anume - dacă era ceva - îi cauza această stranie senzație. Telefonul sună aproape imediat. Se auzi, dintr-o parte, vocea lui Enin: - Se pare că mai e o companie care vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]