1,649 matches
-
fapt, sunt Abigail, interveni Abby. —Da. Aha. Și, Abby - am privit-o pătrunzător și am continuat - ea e colega mea, Elisa. —Salut, noi ne-am mai cunoscut, nu-i așa? mormăi Elisa, strângând o țigară Între dinții din față În timp ce scotocea În geantă În căutarea brichetei. —Categoric, spuse Abby. Luă o cutie de chibrituri de pe cea mai apropiată masă și-i aprinse galant țigara Elisei. Mai ai o țigară și pentru mine? Făcură schimbul și Începură să vorbească despre o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de cheltuială și tu te iei după Lonely Planet? Uimitor. — De ce, mai exact, e așa de uluitor? Poate că vreau să văd câteva lucruri care nu sunt incluse În circuitul cosmetică-malul-mării-cinăclub-privat. Clătină din cap, trase fermoarul rucsacului și Începu să scotocească Înăuntru. Uite de ce e așa uimitor, spuse el, scoțând propriul lui exemplar din aceeași carte. Vino, hai să găsim standul ăla. Ne-am instalat pe două scaune miniaturale de la o masă minusculă și am cerut prin semne două cafele, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Îmi venea să urlu. Îmi era destul de greu să aud că Sammy era Îndrăgostit de o combinație de manechin de lenjerie și Maica Tereza - dar chiar trebuia să aștept veștile astea? Se pare că da. Am așteptat În timp ce Sammy a scotocit În portofel În căutarea sumei exacte și am așteptat din nou cât timp s-a dus la toaletă. Afară, iar așteptare la taxi, apoi o nouă așteptare, În timp ce Sammy și taximetristul discutau cum se ajunge mai ușor la Sevi. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai încolo. Peste o săptămână-două. Hangiul, cu arsura gândului la galbenii luați de lotru de la negustori și că i se cuvine o răsplată mai mare, a căutat un motiv să-i forțeze mâna: ― Numai că săptămâna viitoare vin jandarii să scotocească prin împrejurimi și știi cum e. Nu dai, au doi ochi. Dacă dai, au doar unul sau nici unul. Depinde cât ai scos din pungă... ― Bine. Ține și pe aiștia - i-a aruncat lotrul încă o pungă cu câțiva galbeni. Ai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ei. Eram pe aici pe undeva. Am ieșit la lumină și am cercetat cu grijă fiecare dâmb sau tufă de pe islazul din fața mea. Țipenie! Am luat-o pe drumeagul pe care m am întors adineauri. Am mers ca un lunatic, scotocind fiecare viroagă. Simțeam că pic din picioare de oboseală și de foame, dar poate cel mai tare de frică. <Ce am să pățesc, fiindcă nu m-am prezentat cu caii pentru a duce tunul la cazarmă și acum uite că
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
care îl băgase în pușcăria din San Quentin, Davis Haskins, care în realitate fusese victima recentă a unei supradoze în Billings, Montana - reținuse datele tipului în timp ce lucra la o extrădare. Polițaii au mușcat, au chemat întăriri și au început să scotocească după fugar până în zori. Davis Haskins a ajuns pe prima pagină din Mirror și Daily News, iar Buzz a stat cu frica-n sân toată săptămâna și l-a silit pe Fud să stea cuminte în pivniță, ducându-i whiskey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dosarele de la Imigrație ca să găsim motive de expulzare. Ed Satterlee încearcă să facă rost de niște fotografii cu cei de la CASL de la un grup militant rival. Dacă vrei, e vorba de un război pe două fronturi. Dudley și cu mine scotocim după probe din exterior, iar tu din interior. Danny văzu că procurorul stătea destul de prost cu nervii. Costumul i se potrivea ca un cort, iar din manșetele hainei ieșeau la iveală manșetele murdare ale cămășii și brațele lui lungi, osoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
În transcrierea oficială vor figura numai extrasele exclusiv politice. Nathan Eisler plângea în tăcere. Dudley spuse: — Ne veți da jurnalul sau, dacă nu, mă tem că vă vom trimite o citație pentru el, iar băieții noștri în uniformă vă vor scotoci la sânge mica dumneavoastră locuință burgheză, deranjându-vă serios mica dumneavoastră familie burgheză. Eisler încuviință scurt din cap. Dudley se lăsă pe spate. Picioarele scaunului trosniră sub greutatea lui. Mal văzu o cutie cu șervețele pe polița geamului, o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
două vârste, cu păr grizonat, care dispăruse foarte calm de la locul infracțiunii de furt de mașină. Danny se întoarse pe Sunset, conducând încet de-a lungul litoralului și urmărind ambele părți ale străzii. Când ajunse pe autostrada Pacific Coast, se scotoci adânc în memorie, ca să găsească adresa lui Felix Gordean, găsi Pacific Coast Highway, numărul 16822, și se îndreptă într-acolo. Era o casă albă, din lemn, în stil colonial, plasată pe trotuarul dinspre plajă și construită pe piloni înfipți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu butoni și uniformă încheiată la toți nasturii. Acesta murmură „Da, domnu’, da, domnu’”, cu un ochi la Mal și o mână sub tejghea. Mal întrebă: — Roland Navarette. Mai stă la 402? Omul zise: — Nu, domnu’, nu domnu’. Mâna lui scotocea în continuare sub tejghea. Buzz ocoli tejgheaua și îl prinse de mână exact când era gata să apuce plicul cu droguri. Îi îndoi degetele. Negroteiul țipă: — Da, domnu’, da, domnu’! Buzz întrebă: — Un alb către treizeci de ani, poate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Cei o sută de războinici Bordjighin formaseră un semicerc În jurul șefului lor, dar nici unul nu-i tulbura gândurile. Îl priveau, doar, ușor nedumeriți, plimbându-se prin valea aceea de la un capăt la altul, calculând parcă ceva, punându-și Întrebări și scotocind după răspunsuri. După-amiaza scădea spre seară, dar nisipul rămânea cald. Un vânt ușor porni din imensitatea galbenă. Amir ridică mâna În aer, ca și cum ar fi vrut să simtă mai bine ușoara adiere. Părea a fi aflat unul din răspunsuri. Luptătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și viitorul cumnat al domniei tale este ambasador. Ce vești ai de pe Drumul Mătăsii? Întrebarea venise prin surprindere. Oană ezită o clipă, apoi răspunse: - Uzun Hassan a pierdut urma călătorului necunoscut undeva Între Urumqi și Samarkand. Călăreții Oilor Albe au scotocit toate caravanele. Nimic. Partea bună a veștii este că nici Cuceritorii n-au reușit să-l găsească. Grupul de luptători mongoli a ajuns până la deșertul Gobi și apoi s-a Întors spre Samarkand. În cel mult două săptămâni cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aliate, alcătuite din turci și tătari. Nimeni nu dormise la Cetatea Albă În noaptea Sfântului Ștefan. Fuseseră pregătite planuri de salvare, fuseseră primiți curieri care aduceau vești. În jurul orei 2.00 se Întorseseră Apărătorii aflați sub comanda căpitanului Petru Ilaș. Scotociseră toată moșia Brăneștilor și tot malul Dunării, până la hotarul cu Țara Românească. Nu găsiseră nici urmă de vornicul Isaia și nici vreun indiciu despre agresori. Singurul martor direct rămânea arcașul Simion, care fusese chemat În grabă În fața domnitorului. Vreme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu acum. Nu simțea moartea. Nu simțea energia răului. Dimpotrivă. O putere imensă se apropia vertiginos. Nu. Alexandru nu putea muri. De el se apropia lumina. - Alexandru se târăște spre calul lui. - Spada? - La el. - Nu e rănit. Vrea ceva. - Scotocește lângă șa. Un achingiu se repede asupra lui. Ridică iataganul. Lovește. Alexandru se Întoarce pe spate și blochează lovitura. Are În mâna stângă un buzdugan și cu dreapta a ridicat spada. - Doamne-ajută... a găsit buzduganul... - Rupe iataganul achingiului. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre miraculoasa vârstă a inocentei copilării. Trecutul, timp scurs pe nesimțite și adunat, secundă cu secundă în clepsidra vieții, și care ne propulsează, fără să ne dăm seama, spre senectute. Trecutul, seif al certitudinilor, împlinirilor sau eșecurilor noastre, în care scotocim, când și când, pentru a ne reîntâlni cu noi înșine, cei care am fost. Trecutul nu poate fi nici înfrumusețat, nici schimbat, nici abandonat. El ne însoțește, ca o umbră, până în ultima clipă a vieții. Chiar dacă ne place sau nu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
împunge cu degetul, sperând că astfel nu va mai simți senzația acută de foame. După o vreme, se ridică și se uită împrejur după monedele care au căzut din vasul cerșetorului, dar nu le mai găsește. Ca o ultimă speranță, scotocește tarabele închise, dar nu mai găsește nimic care să nu fi fost deja mâncat de alți copii flămânzi sau de câinii vagabonzi care-și fac veacul pe acolo, în căutare de hrană. Descurajat, se așază lângă cerșetorul care sforăie tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ți spun. Fac apel la tine să fii mai ferm. Dacă te vei lăsa condus de partea albă a sângelui tău, n-ai cum să dai dai greș. Maiorului îi vine o idee. După ce proferează înjurături și bombăne, începe să scotocească în jurul biroului, apoi se îndreaptă de spate și se duce spre un raft cu cărți. Proptindu-se de perete, găsește ce căuta: un volum albastru, subțire. I-l aruncă lui Pran. — Citește cu voce tare. Pagina o sută douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fratele singur cu sir Wyndham. Abia au schimbat câteva cuvinte, dar riscul ca Murad să aducă în discuție problema succesiunii, în absența sa, este destul de mare. Cu toate acestea, criza este iminentă și Firoz nu este obișnuit cu disconfortul fizic. Scotocește în adâncul ființei sale după un sâmbure de perseverență care să nu fi fost distrus de anii în care n-a căutat decât plăcerile. Vai, resursele sale sunt aproape epuizate și nici măcar vântul care se insinuează printre crengi, nici cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și ardezie, ca și niște cutii mici, unde se află seturi de șubleruri, compase, etriere reglabile și benzi late de alamă. Mai vede și un ecran pliabil pe un suport metalic, ca acelea folosite la proiecțiile cinematografice, dar negru. Macfarlane scotocește după chei în buzunar și deschide una din cutiile mari de lemn, din dulap. Înăuntru, aranjate cu grijă pe raft, sunt câteva rânduri de cranii. Pastorul le privește afectuos. — O, mica mea Golgotă. Te salut. Se apleacă și scoate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
când există lumina lui Dumnezeu?“ O parte din text este ilizibilă, din cauza unor pete de vopsea roșie și galbenă, amintire a festivalului Holi de anul trecut când niște cheflii Hindu ( sub influența sărbătorii) aproape au dat buzna în Misiune. Robert scotocește în buzunar, de unde scoate un ceas cu o curea de piele, maro. Uitându-se înapoi să vadă dacă nu cumva l-a urmărit vreunul din Macfarlane, și-l pune la mână, suflă peste cadran, apoi îl șterge de pantaloni. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Mabel le notează în fișierul domnului Dutta. Mama ei încuviințează în tăcere, satisfăcută, scărpinându-se pe piept cu o mână, în timp ce-și îndeasă metodic orez și dal în gură, cu cealaltă mână. După ce-a terminat de mâncat, scotocește într-un buzunar, scoate câteva bancnote unsuroase dintr-un teanc și i le întinde vizitatorului ei. Din nefericire, tocmai când pleacă din chawl-ul în care locuia familia Pereira, dă chiar peste domnul Dutta. Urmează un dans stânjenitor pe scara îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
orhidee. Reușește chiar să deranjeze. Nici cu maică-ta nu semeni, zice mătușa privindu-l chiondorâș pe băiatul rămas la ușă. Era plăpândă biata de ea, după cum se vedea din fotografii. — Fotografii? îngaimă Jonathan. — Da. Uite, ești aici. Începe să scotocească prin geanta încăpătoare, scoțând batiste, cutii cu pilule, o pereche de foarfece de croitorie stricate și alte articole personale pe care le depune într-o grămadă de prost gust pe masa doctorului Noble. — A, uite-o. Scoate o fotografie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
privit. În spatele acestui chip, ar putea fi altceva, dar oricum este inaccesibil. Asta durează doar un moment. Chipul care îi apare în față este nepăsător și voios. Cu mâinile în buzunare, cu pipa în colțul gurii, intră în cabina portarului, scotocind prin corespondență. Nimic important. O atenționare despre facturile neplătite și o notă care îl informează despre înființarea societății de montaniarzi. Singura chestiune interesantă este o notă de la Ducele de Oxford Fascisti, care a ascultat discursul de la uniune și ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai mulți vor fi duși să muncească la drumuri. — Dar se presupune că erau primitivi, se plânge Morgan, învârtindu-se în jurul profesorului, ca un om care a primit un pont legat de bursă, dar care nu-i servește la nimic. Scotocește într-un pachet și scoate de acolo o carte uzată. Aș putea cita din descrierea dumneavoastră: Fotse sunt un popor docil, vesel, aproape neatins de relele lumii moderne, viața lor pastorală... Da, da, încuviințează profesorul. Cum să mă mai descurc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
moale întinzîndu-mi dosul cu pete castanii al palmei. Plin de evlavie, l-am atins cu buzele. Fusese o femeie frumoasă. Acum era distinsă. Mă întrebă de ai mei, mirîndu-se cît timp a trecut de cînd nu i-a mai văzut. Scotocind la neamuri, curînd am aflat că sîntem din aceeași spiță. Coana Sofica își amintea o primăvară de odinioară cînd a fost la mînăstiri cu mama. Făcînd apoi un semn către pictor, adăogă: - Pe dumnealui l-am cunoscut la mare. Pînă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]