1,662 matches
-
Emil Brumaru Eram îngerul tău de corvoadă. Ridicam pălării de pe moi Și frumoase ciuperci, la paradă; Scotoceam diamante-n gunoi, Cu o rîmă subțire pe deget Drept de-a pururi inel de logodnă; Îți scriam în scripturi, fără preget, Pentru fiece franj cîte-o odă. Eram îngerul tău, în pripeală Și viclean închegat pentr-o clipă. Oh, lăsai
Eram îngerul tău de corvoadă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9517_a_10842]
-
zice "Sa-sa-lut! Ce-ce ma-mai fa-fa-fa-ceți?" "Bine, îi răspundem noi, dar tu?" "Ce-ce-ce să fa-fac... sc... sc... scriu po-poe-zii." Nimeni nu i le-a citit, ar fi și greu, ar trebui să intri, după el, în tomberon și să scotocești printre borcane goale, oase de pește, coji de banană, pamperși și o.b.-uri. Dudu-și ține caietele chiar pe fundul tomberonului, nimeni nu poate să ajungă la ele. Dar Dudu e mulțumit. Dacă stai să-l asculți, îți povestește cum
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
Emil Brumaru Era un înger care se oprise Nedumerit de-nfumurarea mea De-a scotoci prin lucruri și prin vise Semnele calde, moi și nepermise Ale femeilor cu coapsa grea... Era un înger ce mă dojenea. Aureola i se aburise Și aripile le mișca abia În aerul albastru ce încins e De-adolescența frîntă-n catifea
Întîmplare… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/5691_a_7016]
-
cald, se auzeau viespile ce-și agățaseră fagurii în plasele de bagaje rupte și parfumate. De pe insulă nu venea nici un zgomot. M-am așezat pe burtă și-am așteptat așa pînă seara. Pe urmă m-am dat jos, m-am scotocit prin buzunare, am scos creta și-am scris cu litere mari, de la un capăt la celălalt al vagonului, sub geamurile sparte, ca să se vadă bine: ADIO, ROBINSON CRUSOE
Adio, Robinson Crusoe (6) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15711_a_17036]
-
fi pus o etichetă colorată pe o perioadă care îți poate produce tot felul de sentimente, mai puțin indiferența. În plus, eu așa știu să scriu și nu altfel. Nu fac muncă de documentare înainte de a începe o carte. Nu scotocesc prin arhive și nu dezgrop mărturii. Prefer să stau cu urechile ciulite și cu ochii în patru, atent la ce se întîmplă în jur. Și, slavă Domnului, se întîmplă destule. O persoană la care țin enorm m-a întrebat acum
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
ea va fi văduvită de cuvinte alese. Apoi începe să-ți arate colecțiile de păpuși în haine naționale, scrisori, vederi, poze cu artiști și tăieturi din ziare cu vizitele cuplului Ceaușescu peste hotare. Sare de la una la alta, răsfoiește albume, scotocește prin sertare și într-un sfert de ceas îți dezvăluie întreaga viață. Lângă Hațeg, un altfel de muzeu La aproape 200 km de Timișoara și la 2 km de orașul Hațeg se găsește localitatea Nălaț. La intrarea în sat, în
Agenda2003-31-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281325_a_282654]
-
cartea de telefon nu găsește ce-i trebuie, așa că sună la poliție și roagă să-l anunțe pe director. Din păcate, directorul nu răspunde deocamdată, fiind plecat la o petrecere. Poliția spune că va mai încerca. În biroul directorului, Shelley scotocește după ceva de mâncare. Înfulecă niște biscuiți uscați pe care-i găsește într-un sertar și apoi simte că o ia somnul. Își amintește de un dormitor frumos de la etaj și se culcă într-un pat princiar. Când se trezește
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
Era imposibil să se facă ceva împotriva lui câtă vreme se aflau ei în preajmă. Se întoarse gata să se repeadă la grăsan, dar, deodată, rămase țeapăn când îl înșfăcară niște mâini violente, în timp ce altele, încă și mai huliganice, îi scotociră buzunarele, ușurându-l de tot câștigul. Ca de la o mare distanță, îl auzi din nou pe grăsan: - Nu fi naiv. Nu e nimic neobișnuit în ceea ce s-a întâmplat. Toți jucătorii au fost storși. Au fost alungați nu numai de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
microbul: sportul cu scrisul. La facultate auzise că și Eminescu, bolnav la Neamț, încercase să ridice haltera unui student. Macedonski a făcut ciclism, Sadoveanu - pescuit și vânătoare plus șah, Camil Petrescu - cronică sportivă și tot așa înainte! Mai bine să scotocească în arhivele orașului, să afle modele și printre oamenii locului. Pentru că, nu-i așa? noi reînnodăm tradiția, preluăm experiența înaintașilor în mod creator, ducem mai departe făclia culturii... Ce pricep unii tovarăși? Știu ei că în acest târg a trăit
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ea. Apoi am uitat-o cu desăvârșire. Voi fi de acord, căci vă ghicesc părerea, în ciuda tăcerii dumneavoastră atât de politicoasă, că aventura aceasta nu-mi face prea mare cinste. Dar gândiți-vă și la viața dumneavoastră, dragul meu compatriot. Scotociți-vă bine în amintire și poate că veți da peste cine știe ce întâmplare asemănătoare, pe care o să mi-o povestiți mai târziu. În ceea ce mă privește, când mi-am reamintit-o, am râs. Dar era un altfel de râs, care semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
spre miraculoasa vârstă a inocentei copilării. Trecutul, timp scurs pe nesimțite și adunat, secundă cu secundă în clepsidra vieții, și care ne propulsează, fără să ne dăm seama, spre senectute. Trecutul, seif al certitudinilor, împlinirilor sau eșecurilor noastre, în care scotocim, când și când, pentru a ne reîntâlni cu noi înșine, cei care am fost. Trecutul nu poate fi nici înfrumusețat, nici schimbat, nici abandonat. El ne însoțește, ca o umbră, până în ultima clipă a vieții. Chiar dacă ne place sau nu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cu haine gri și cal pag, În timp ce italianul avea să-i facă seama tânărului În haine maro care călărea pe șarg. Fără focuri de pistol, fiindcă totul trebuia să se desfășoare cu discreția suficientă pentru ca, odată treaba mântuită, ei să scotocească prin bagaje, să găsească documentele și, bineînțeles, să-i ușureze pe răposați de banii pe care Îi aveau asupra lor. Dacă făceau prea mult zgomot și apărea lume, se ducea totul dracului. Pe deasupra, Casa cu Șapte Hornuri nu era departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să ceară Împărtășanie. Avea umărul complet dislocat și osul claviculei sfărâmate apărea prin rană, făcut zob. Nu mai avea mult până să dea colțul ca să se Întâlnească cu stăpânul lui, Diavolul. Diego Alatriste Îi aruncă o privire scurtă, indiferentă, Îi scotoci prin buzunarul amplu, așa cum făcuse Înainte cu mortul, apoi se apropie, Îngenunchind lângă mine. Nu-mi mulțumi, nici nu-mi spuse nimic din ceea ce se presupune că ar trebui să-i zici unui băiat din treisprezece ani, când acesta ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Góngora sau Juan Ruiz de Alarcón, doreau să-i facă felul, și nu numai În scris. De exemplu, iată ce zicea Góngora de don Francisco de Quevedo: Muză ce suflă și nu inspiră, și știe mai presus de toate să scotocească pân’la coate În buzunarul meu, nu-n a sa liră. Și-n ziua următoare viceversa: atunci contraataca don Francisco cu cea mai grea artilerie a lui: Piscul acesta de viciu și insultă, ăsta la care pârțurile sunt sirene, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un afront personal. Descompus la față, Alquézar dădea impresia că Înghițea fiere cu toptanul. Strâmbătura Îngrozitoare care Îi crispa gura pretindea a fi un zâmbet. — De bună seamă, Îngăimă. Ridicând un deget, ca și când Își adusese aminte brusc de ceva, ministrul scotoci printre hârtiile de pe masă, apucă un document și i-l Întinse secretarului regal. — Poate că ne-am simți cu toții mai liniștiți dacă Însuți domnia ta ai da curs acestui beneficiu care poartă semnătura lui don Ambrosio de Spínola În persoană, recomandând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
două cești aburinde. - Cum a fost lectura? Ca o poveste. - Chiar așa, Maria (îmi ceruse să-i spun pe nume), cartea este inspirată din propria ta viață? - Da. Îți voi povesti. De fapt, vei citi singură. S-a ridicat, a scotocit puțin într-un sertar și s-a întors, ținând în mână ceea ce părea a fi un teanc de scrisori. Legate strâns cu o panglică albastră. Ca un cer senin de vară. - Ia-le, vei găsi aici niște răspunsuri. Am privit
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
restul discuției între conte și Anna timpul a așternut perdeaua opacă a uitării. Fusese văzut trecând prin sat, vorbind Dumnezeu știe cu cine, bătrân și sărac, cu o traistă peticită. Firul se curmă brusc, ca tăiat de o mână aprigă. Scotocind totuși în sertarele vremii, toți cei neîncrezători ori mânați de îndrăzneală au putut să găsească dovada clară a acestei călătorii. Plecase în grabă, căci pipa zăcea încă umezită în iarba dimineții ce a urmat. Nu vom ști însă niciodată ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
încercă să-și regleze răsuflarea. Hm, mai spuse el încă o dată, fără teama de a fi redundant. De emoție, măruntaiele începură să se lăbărțeze și să forfotească. Se ridică în capul oaselor, trase spre el blatul unui scaun descleiat și scotoci pe sub plapumă după un pix. Reuși să extragă o coală dintre două mape de pe poli cioara de deasupra capului. Înarmat cum se cuvine și cu toate cele trebuincioase, purcese să scrie. Dragă domnișoară, Mă numesc Gigi Pătrunjel. E mai mult
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
se vrea atât pentru sine, cât și pentru ceilalți, deși știe bine că asta nu este posibil și că, atunci când e, nu duce decât la alienare atât față de propria persoană, cât și față de cei din lumea exterioară? Scormoni întregul oraș. Scotoci prin toate cotloanele societății, își abandonă pantofii lângă un tomberon și atinse cu piciorul gol și cu un soi de satisfacție crudă stradă după stradă, suportând cu bucurie durerea frigului de primăvară și pietricelele ascuțite care îi tăiau talpa. Curând
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în varianta lor franceză. Gestul dezveli, pe lângă pieptul costeliv, asemănător cu al câinilor comunitari suferinzi de boli de piele, încă patru expresii asupra cărora Plescăială nu insistă, pentru simplul motiv că nu avea idee ce e acela un frazeologism. Se scotoci prin buzunarele de la pantalonii prea groși pentru canicula ce îl mânase încă de dimineață de pe stradă înapoi în casa scării blocului 48A și scoase două chiștoace. Îl apucă delicat pe cel mai lung dintre ele și-l privi câteva secunde
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Gabriel Dimisianu Există la Brăila un număr de cercetători literari și istorici care, prin acțiuni convergente, mențin vie memoria culturală a ora- șului (fost) cu salcâmi. Scotocesc arhive, adună și publică documente, texte memorialistice, scriu ei înșiși studii, evocări, eseuri despre lumea și spiritul Brăilei, despre oamenii mari proveniți din acel spațiu. Să dau și câteva nume de istorici literari și cercetători brăileni, activi acolo în prezent
Panait Istrati, un personaj reactivat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3830_a_5155]
-
aceea, stîrnită de percepția binecuvîntării ce plana asupra lucrului bine făcut, plin de respect atît față de sine, cît mai ales față de profesiune și obiectivul său, mi-a fost dat s-o retrăiesc și pe tărîmul meseriei mele de traducător cînd, scotocind (în disperare de cauză) în biblioteca unui unchi, mare unionist de la 1918, după un dicționar maghiar-român care măcar să mă inspire, dacă nu chiar să mă și ajute, am dat peste un volum despre care am tot vorbit și scris (și-
Ecluza și dicționarul by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11394_a_12719]
-
și La Nouvelle Héloïse. Orice merge citit, se pare, în mijloacele de transport în comun (Borges citea Dante în tramvai, nu-i așa?). Lipsa unei cărți într-o astfel de ambianță provoacă aproape atacuri de panică - pînă la urmă se scotocește prin buzunare, găsește o scrisoare de la o prietenă mai veche și se cufundă în lectură. în altă parte, personajul cu pricina este nevoit să facă distincția între literatura de consum și cea artistică. Autorul păstrează distanța de prima deși s-
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
cotidiene e într-atît de mare încît însuși firescul cu care ne ducem zilele de azi pe mîine e alterat. În fața enormității petrecute, război sau altceva, o anume stupoare te împiedică să mai privești înainte, și te îndeamnă în schimb să scotocești în trecut, cum ai scotoci în molozul unei clădiri dărîmate, căutînd ceva, orice, rămășițele unei lumi pierdute. Pentru supraviețuitorii comunismului, cam aceasta este nostalgia, așa cum o descrie Svetlana Boym. O stare de regret difuz după un trecut morganatic, categoric idilizat
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
încît însuși firescul cu care ne ducem zilele de azi pe mîine e alterat. În fața enormității petrecute, război sau altceva, o anume stupoare te împiedică să mai privești înainte, și te îndeamnă în schimb să scotocești în trecut, cum ai scotoci în molozul unei clădiri dărîmate, căutînd ceva, orice, rămășițele unei lumi pierdute. Pentru supraviețuitorii comunismului, cam aceasta este nostalgia, așa cum o descrie Svetlana Boym. O stare de regret difuz după un trecut morganatic, categoric idilizat, dar imposibil de plasat cu
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]