292,140 matches
-
O temă (incestul, minciuna) translată din lumea protestantă în cea catolică. Deși asemenea încercări sînt sortite să rămînă la raionul "curiozități", Festen-ul polonez a avut o structură de rezistență proprie, autentică. O idee inspirată a fost "supratitrarea" spectacolului; textul apărea scris în franceză, ca la cinema, proiectat pe un element de decor. Dar, la un text mai stufos, procedeul devine imposibil. Un spectacol omorît de o traducere greoaie a fost Planeta tînărului rus Evgheni Griskoviets (dramaturg, regizor, actor), cu un monolog
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
lui Eminescu pusă în medalion, amintește de manuale de tristă amintire și, în plus, e nepotrivită, căci nu e vorba de o antologie Eminescu, ci de una cu 137 de poeți. în mod bizar, dacă la persoanele socotite a fi scris poezie care merită tradusă nu se face economie, versificatori de ocazie lăfăindu-se pe un spațiu de două ori mai mare decît poeți cu adevărat valoroși, cuprinsul e înghesuit atît de "economic" încît devine absolut inutilizabil: numele autorilor și titlurile
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]
-
merită tradusă nu se face economie, versificatori de ocazie lăfăindu-se pe un spațiu de două ori mai mare decît poeți cu adevărat valoroși, cuprinsul e înghesuit atît de "economic" încît devine absolut inutilizabil: numele autorilor și titlurile poemelor sînt scrise la rînd, cu același corp de literă (deci titlul nu apare marcat în nici un fel), cu traducătorii în paranteză și numărul paginii după o virgulă, urmat imediat de alt poet, într-un unic șir amețitor, care începe cu Eminescu și
Cum reușim să ne facem de rîs by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14949_a_16274]
-
numărul imediat următor al revistei replica lui Ion Manole, bazată pe alte relații posibile, sugerate de folclor și de Anton Pann. Același procedeu, în cazul textului Statu Quo, descoperit în "Constituționalul" și publicat ulterior în "Luceafărul" din 1962. Marin Bucur scrie implicat fericit în acțiunea de identificare, acțiunea lui, susținută prin transcriere și comentare, împlinind volumul Restituiri. Articole. "Bucureștiuri", "diverse", mofturi", note, însemnări, texte literare și traduceri din ziarele: "Alegătorul liber", "Uniunea democratică", "Voința națională", "Constituționalul", "Era nouă", "Gazeta poporului" - ... (1986
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
transformă în simple dictoane greu de memorat și fără acoperire, în ciuda faptului că Tacit este unul dintre marii gînditori asupra dictaturii, iar Analele sînt un impresionant rechizitoriu al terorii (nu numai eroii trebuie să moară, ci și cei care au scris despre ei, s-ar fi pierdut pînă și amintirea faptelor din trecut dacă le-ar fi la fel de ușor oamenilor să uite pe cît le este să tacă, acele două nume, Paetus Thrasea și Helvetius Priscus, pe lîngă alte cîteva, convertite
Istorii care se repetă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14946_a_16271]
-
în gît/ altuia i-a plesnit șoricul feselor// gulliver i-a cercetat meticulos cu lupa/ a rîs în hohote apoi/ a plecat însoțit de huiduieli// mai tîrziu a fost în unanimitate votată/ o lege menită să pedepsească sever/ imixtiunea presei scrise/ în viața bășicilor cu pantaloni și cravată" (Știre banală). S-ar putea ca unui cititor viitor astfel de texte să i se pară pe alocuri, ocazionale, gazetărești, însă la intersecția istorică la care ne aflăm ele gem de-o convingătoare
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
pe mine. Seara se desfășura așa: mai întîi, fiecare librar povestea felul în care l-a cunoscut pe autor. După aceea, în fața noastră era un teanc de cărți, din care participanții își alegeau cîteva exemplare, pe care autorii le semnau, scriau dedicații pentru diverse persoane... Iar după aceea, toată lumea mînca. Pe banii cui? Fiecare plătea. În afară de mine (și, probabil, de ceilalți invitați). Oricum, suma era modică. În preț, intra un fel cu carne și acest "mille feuilles", o prăjitură. O aluzie
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
carne și oase. În plus, în cazul meu, era vorba de propriul meu "personaj", prezentat în această carte în legătură cu bucătăria și, mai ales, cu o altă cultură. Toți se interesau cum am ajuns în Franța, cum m-am gîndit să scriu cartea, ce e România... Am vrut să citez această anecdotă, pentru că mi s-a părut destul de grăitoare. Mai ai și altele? Da, de pildă, între timp, am fost invitată la "Salon des livres gourmands". Este un salon anual, care se
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
peripeții ți-a mai prilejuit prima ta carte? M-aș referi la încă două, care m-au impresionat în mod special: O doamnă, care venise la acea "Mille feuilles de La Canaille" a făcut o pasiune pentru cartea mea, mi-a scris o scrisoare, a vrut să mă întîlnească și cu alte ocazii, de atunci mă frecventează în mod asiduu, e foarte simpatică. Este o ființă care citește enorm și are o curiozitate nealterată... Acum, există un curent în Franța, care susține
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
și receptarea pe viu, care era cea mai interesantă. Totuși, cînd am descoperit scrierile lui Walter Benjamin despre Parisul secolului XIX, despre pasajele Parisului și despre Baudelaire, mi-am dat seama că sînt niște cuvinte-cheie, care-mi folosesc în ceea ce scriu eu. De pildă, acest termen de flâneur, care a fost creat în secolul XIX și care desemna apariția unui tip de individ, care avea timp, așa că mergea să se așeze pe terasele cafenelelor, care existau în pasaje. Flâneur-ul avea o
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
Așa că, de la cafenelele de la Paris, cu care am început, am trecut apoi și la altele. În general însă, totul a fost spontan. De exemplu, eram invitată de cineva, în alt cartier, ajungeam prea devreme, intram într-o cafenea, începeam să scriu și constatam că tipologia acelei cafenele e complet diferită de aceea din cartierul meu. E un lucru specific cafenelelor faptul că diferă extrem de mult și reprezintă diversitatea cartierelor. Deci n-am pornit de la livresc, ci de la o dezlănțuire spontană, care
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
la extrema opusă: o cafenea ținută de un cuplu de marocani. E aproape un fel de cîrciumă, în care obiectele sînt kitsch și atmosfera e foarte specifică, dar care îmbogățește, fără a-l epuiza, firește, acest tablou al cafenelelor Parisului. "Scriem mereu aceeași carte" Trebuie să înțeleg că ai gîndit tot timpul această a doua carte ca fiind destinată publicului românesc? Nu sînt prima care am spus că scriem în totdeauna aceeași carte. Am descoperit și eu asta. Numai în aparență
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
care îmbogățește, fără a-l epuiza, firește, acest tablou al cafenelelor Parisului. "Scriem mereu aceeași carte" Trebuie să înțeleg că ai gîndit tot timpul această a doua carte ca fiind destinată publicului românesc? Nu sînt prima care am spus că scriem în totdeauna aceeași carte. Am descoperit și eu asta. Numai în aparență subiectele sînt diferite. Există un fir curgător, pe care eu îl simt. De exemplu, în prima carte, am vrut să "distrug" ideea de carte de bucate tradițională, în
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
asta. Numai în aparență subiectele sînt diferite. Există un fir curgător, pe care eu îl simt. De exemplu, în prima carte, am vrut să "distrug" ideea de carte de bucate tradițională, în care indici, cu precizie, gramajul și în care scrii "mămăliguța se face așa...". Tot ce se întîmplă împrejurul mîncării mă interesează mai mult decît mîncarea. Și, după cum știi, am luat ca subiect, perioada trăită cel mai intens: copilăria, cu personajele reale, care existau în timpul acela. Cartea era un mesaj
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
a frunzelor? E ceva în sine - senzații - sugerarea unei lumi întregi - ce ? < 1944 > Ce epocă! în care muzica nu se toarnă dintr-o bucată, ci bucată cu bucată. <1951> Suntem în era "gândirii avansate și riguroase", dar artiștii mai pot scrie naiv și retrograd despre aer, pământ, foc și apă. Mirarea cunoașterii și recunoașterea necunoașterii - acestea sunt cele mai importante sentimente ale filosofului. Timpul merge numai înainte. Când te uiți înapoi, timpul te transportă înainte cu spatele. Aceasta ne înnebunește. Există
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
Erik Satie. Vine o vreme când în fiecare om recunoști pe toți ceilalți. Când moartea unuia e moartea tuturora; când nașterea unuia e ca nașterea tuturora; dar această paranteză e un neadevăr ; cine simte așa, nu mai poate trăi). Când scrii o compoziție nouă, vrei ceva. Fără să vrei ceva nu poți și nu are rost să scrii. Când vrei, nu știi cum vei fa- ce-o. După ce știi, și ai făcut, nu mai ai de ce s-o faci din nou
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
moartea tuturora; când nașterea unuia e ca nașterea tuturora; dar această paranteză e un neadevăr ; cine simte așa, nu mai poate trăi). Când scrii o compoziție nouă, vrei ceva. Fără să vrei ceva nu poți și nu are rost să scrii. Când vrei, nu știi cum vei fa- ce-o. După ce știi, și ai făcut, nu mai ai de ce s-o faci din nou). După ce ai făcut, constați că ai făcut altceva decât ai vrut. (Dar fără să fi vrut acel
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
fi făcut acest altceva). Artistul nu știe exact ce face. Poate că așa e omul îndeobște, în acțiunile mai complexe! (Implicațiile vieții sunt neprevăzute! Deoarece o operă izbutită e mai bogată în consecințe decât în intenție.) (Acest text a fost scris pe trei jumătăți de bilete pentru Sala Palatului în 6 octombrie 1968.) A da importanța excesivă accesibilității înseamnă a desconsidera muzica și ceilalți factori ai valorii. înseamnă a desconsidera însăși accesibilitatea, fiindcă dacă ți-e indiferent cum obții accesibilitatea, atunci
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
căștigă în frumusețe; Beethoven pierde la lectura încetinită. Originalitatea cu orice preț! în secolul XX căutarea ei a devenit căutare paroxistică. Semnătura autorului capătă pregnanță mai mare decât însăși opera. Veșnicia este efemerul adus la valoarea continuului. Cât mai repede scrie-ți impresiile despre Paris: - fascinantul - curva dulce cu mărgăritărel de Mai - înainte de a te înfășura el cu miere pe la urechi - Sat uriaș - iluzii de becuri, lumini și apă care curg la vale pe albia Sâmbetei - Aseară am făcut o baie
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
micilor acte de existență în relația bărbat-femeie, "a întîmplărilor însoțite de neîntreruptele bîjbîieli" care compun de fapt o altă "obișnuință", căci "ceea ce noi credem a fi iubire/ nu este altceva decît un raport de forță între doi oameni" ( Încerc să scriu o poesie - V). Tot încercînd să scrie poezie, poetul se îndepărtează de ea de fiecare dată. La un moment dat, poezia atinge un punct critic și poetul e nevoit să o părăsească. Dar abia acum el vorbește despre lucruri esențiale
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
a întîmplărilor însoțite de neîntreruptele bîjbîieli" care compun de fapt o altă "obișnuință", căci "ceea ce noi credem a fi iubire/ nu este altceva decît un raport de forță între doi oameni" ( Încerc să scriu o poesie - V). Tot încercînd să scrie poezie, poetul se îndepărtează de ea de fiecare dată. La un moment dat, poezia atinge un punct critic și poetul e nevoit să o părăsească. Dar abia acum el vorbește despre lucruri esențiale, direct, netrucat, meditația lăsînd în urmă poezia
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
poetul e nevoit să o părăsească. Dar abia acum el vorbește despre lucruri esențiale, direct, netrucat, meditația lăsînd în urmă poezia chiar dacă pleacă de fiecare dată în căutarea ei și merge o parte din drum alături de ea: "Aș încerca să scriu o poesie dar, Doamne, cît de greu e să scrii, să așezi cuvinte meșteșugit unul după altul, și chiar toate literele astea, toate a-urile, m-urile, r-urile și așa mai departe..." (Încerc să scriu o poesie - X). Căutarea
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
vorbește despre lucruri esențiale, direct, netrucat, meditația lăsînd în urmă poezia chiar dacă pleacă de fiecare dată în căutarea ei și merge o parte din drum alături de ea: "Aș încerca să scriu o poesie dar, Doamne, cît de greu e să scrii, să așezi cuvinte meșteșugit unul după altul, și chiar toate literele astea, toate a-urile, m-urile, r-urile și așa mai departe..." (Încerc să scriu o poesie - X). Căutarea poetului nu vizează însă cunoașterea care e "o marfă alterabilă
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
ea: "Aș încerca să scriu o poesie dar, Doamne, cît de greu e să scrii, să așezi cuvinte meșteșugit unul după altul, și chiar toate literele astea, toate a-urile, m-urile, r-urile și așa mai departe..." (Încerc să scriu o poesie - X). Căutarea poetului nu vizează însă cunoașterea care e "o marfă alterabilă" ("dacă afli ceea ce este un lucru, el nu o să mai fie ceea ce nu este - și astfel, poate, valoarea lui se pierde"), ci uimirea care coincide și
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]
-
nu este - și astfel, poate, valoarea lui se pierde"), ci uimirea care coincide și cu adevărul și cu minciuna și cu dreptatea: În anumite perplexități există o inteligență, dar și o morală în creștere [...] Este vremea emoțiilor intense." (Încerc să scriu o poesie - V). Poezia pare deseori a fi doar un punct de plecare (multe pagini "degenerează" în eseu pur) și ar fi interesant de știut, dat fiind faptul că ultimele opt poeme nu prezintă construcția celorlalte, în ce măsură acest ciclu inedit
Uimirea ca obișnuință by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14968_a_16293]