5,013 matches
-
este un veritabil discurs antifeminist: femeile sunt tratate drept vanitoase și leneșe, în timp ce bărbații sunt priviți ca întrupare a spiritului aventuros și inovator. Ei, nici chiar așa... Născută în Iran (Persia), crescută în Rhodesia de Sud (Zimbabwe) și afirmată ca scriitoare în Anglia, Doris Lessing a rămas, până în clipa de față, o femeie simplă, cu ocupațiile unei casnice, care a plecat de-acasă la cincisprezece ani, s-a măritat la nouăsprezece, a divorțat, s-a măritat din nou, a născut trei
Doris Lessing, pe treptele casei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9155_a_10480]
-
altul și taxate strict: NU/NU/NU. Evident, poemele de aici au în primul rând un important merit formator. Fără ele, fără toate frondele pe care și le asumă, fără sinceritățile imposibile în alte condiții, fără produsele literare semipreparate ale scriitoarei italiene, Andrei Codrescu n-ar mai fi ajuns să scrie umăr la umăr cu Ted Berrigan. Chiar simple exerciții pe claviatură fiind (de vreme ce în volumul Instrumentul negru nu se va păstra decât - glumind - tonul coloristic), textele nu sunt lipsite de
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
ca și aceea cu Mircea Ivănescu. Nu mai spun de ce, pentru că mi se pare evident. După cum se poate constata din analizele "de gen" și după cum se poate specula din statistică și din tendințe, Premiul Nobel are de recuperat la categoria "scriitoare". (Dovadă semnificativă e chiar Premiul Nobel pentru 2007: Doris Lessing.) De aceea Ana Blandiana intră serios în calcule (dar nu pentru următorii doi-trei ani, după ce o scriitoare a fost tocmai premiată). În primul rând, desigur, pentru că Ana Blandiana e o
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
specula din statistică și din tendințe, Premiul Nobel are de recuperat la categoria "scriitoare". (Dovadă semnificativă e chiar Premiul Nobel pentru 2007: Doris Lessing.) De aceea Ana Blandiana intră serios în calcule (dar nu pentru următorii doi-trei ani, după ce o scriitoare a fost tocmai premiată). În primul rând, desigur, pentru că Ana Blandiana e o mare poetă - acesta ar fi argumentul principal; să spunem adevărul, pentru a nu cădea în ridicol. În al doilea rând, pentru că are un prestigiu european și universal
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
scriitorilor exilați din România înainte de 1990. Aici cel mai bine plasată ar fi - din câte se pare, deși eu nu cred în această variantă - Herta Müller. Poeta și prozatoarea germană nu a fost și, cu atât mai puțin, nu este scriitoare română (e un regret al nostru, indiferent juriului Nobel). Dar prin ea se poate imagina (în judecata juriului Nobel) o compensație la categoria scriitorilor provenind din mediile culturale de interferență. Din punctul de vedere al celor ce par mai informați
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
Din punctul de vedere al celor ce par mai informați, ar fi o așteptare perfect îndreptățită, întrucât numele Hertei Müller se vehiculează pe listele mai extinse ale posibililor candidați. Tot din această categorie, ar putea face parte Gabriela Melinescu, jumătate scriitoare română, până a plecat în exil, și cealaltă jumătate (o jumătate mai mare!), scriitoare suedeză foarte prestigioasă. Aceste două nume, trei cu Ana Blandiana, contează pe culoarul feminin, dacă juriul suedez va înclina cu timpul mai frecvent în această parte
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
perfect îndreptățită, întrucât numele Hertei Müller se vehiculează pe listele mai extinse ale posibililor candidați. Tot din această categorie, ar putea face parte Gabriela Melinescu, jumătate scriitoare română, până a plecat în exil, și cealaltă jumătate (o jumătate mai mare!), scriitoare suedeză foarte prestigioasă. Aceste două nume, trei cu Ana Blandiana, contează pe culoarul feminin, dacă juriul suedez va înclina cu timpul mai frecvent în această parte. Sunt în mare parte de acord cu Gabriela Adameșteanu, opinie exprimată în articolul citat
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]
-
problematica foarte complexă a gulagului românesc până la destructurarea revoluției din decembrie 1989), reportaje sociale, studii de mentalitate (realizate cu sprijinul studenților săi), te fac mereu să te întrebi cu neliniște ce nouă surpriză va aduce viitoarea carte a acestei imprevizibile scriitoare. Realmente, văzând varietatea preocupărilor Ruxandrei Cesereanu (și constatând că cele mai multe dintre aceste preocupări sfârșesc în publicarea de cărți), nu se poate să nu te întrebi cât de serioase pot fi demersurile științifice ale acestei autoare care lasă, în permanență, impresia
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
sau mai noi, mai mult sau mai puțin celebre. Ceea ce face autoarea este un text (s-ar putea vorbi chiar de un metatext) fapt ce amintește, mutatis mutandis de proza optzecistă. Că produsul este un simplu text o spune explicit scriitoarea la sfârșitul prozei Măgărița și alte coarne de melc, de departe cea mai riscantă a volumului din perspectiva interpretării ei ca o pledoarie a autoarei pentru incest. Explicația finală trasează limitele corecte între viață și literatură, transformă afirmațiile poate șocante
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
Românească, București, 2007) de Iolanda Malamen se înscrie în mini-arhipelagul prozei care face din cloșard - locul comun al declasării sociale, al degradării fizice și morale - un personaj literar memorabil. De altfel, tocmai atipicitatea și exemplaritatea "eroilor" săi o individualizează pe scriitoare între alți "exploratori" ai lumii "de jos", ai umanității marginale și marginalizate. Iolanda Malamen e prea puțin atrasă de latura pitorescă a acestei lumi a viciului și a mizeriei, evidentă la Eugen Barbu, și se află, de asemenea, la o
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
Egli, m-au făcut să-i atrag atenția partenerului meu nedespărțit în această experiență pariziană, Mihai Șora, asupra afișului și să-l întreb dacă ar putea fi vorba de o autoare originară din România. Firește, nici el nu auzise de scriitoarea în cauză, a admis însă că ar putea fi din România sau din Rusia - oricum dintr-o țară din Est -, pentru că, spunea Mihai Șora, acum nu mai este o problemă să migrezi și să-ți faci o carieră (inclusiv literară
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
Andei, obsedată continuu de ideea că este urmărită de o forță neștiută. Această scriitură "pragmatică", lipsită de zorzoane stilistice inutile și de ambiția analizei conferă romanului ritm, forță și credibilitate. Romanul Irinei Egli se citește, realmente cu sufletul la gură. Scriitoarea are capacitatea rară de a creiona, din doar câteva vorbe, toată drama unor existențe umane. Iată cum arată în viziunea ei, cotidianul dezolant al unei căsnicii: " O chinuia pe soția lui cu lipsa de iubire. Un egoist. Nevastă-sa își
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
poate ai salvat viața unei femei În vârstă, bolnave. Să știi, nu am fost amanta niciunui politician celebru, și nici măcar iubita de-o noapte a pictorului, s-a Întâmplat Însă cândva de mult, ca, Într-o casă de țară, o scriitoare onestă, să Întâlnească un mare artist, care a pictat câteva capodopere Într-o Încăpere apropiată de Încăperea ei. Printre ele acest portret care, date Împrejurări ce țin de romanele polițiste, a fost de-a lungul anilor vânat de escroci, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în grup, comandouri de feministe. Doctor Cavedagna riscă la orice pas să fie capturat, asediat, înghițit. Ai nimerit aici într-un moment în care în jurul editurilor nu mai gravitează, ca înainte, mai ales aspiranții poeți sau prozatori, candidatele poete sau scriitoare; acesta e momentul (în istoria culturii occidentale) în care a încerca propria realizare pe hârtie nu mai este apanajul indivizilor izolați, ci mai ales al colectivităților: seminarii de studiu, grupuri operative, echipe de cercetare, de parcă munca intelectuală ar fi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
țigări, rotindu-și ochii verzi prin toată sala. O fracțiune de secundă, privirea de smarald a căzut și asupra piticului blond, ghemuit pe locul în care fusese uitat. În noaptea aceea Luana a scris frenetic. Personajul avea un chip, iar scriitoarea sufletul marcat de puternice impresii. CAPITOLUL III Din nou, aplauze! Intră la liceu cu nouă. Un examen ușor a cărui importanță nu o recunoscuse niciodată. O luptă din joacă pe care o câștigase. Termină romanul în fugă. Cu profesorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și de puținele veșminte care i-au mai rămas". Când comisia citi comentariile personale ale fetei rămase șocată. Doamna de română nu reuși să-i ierte situația penibilă în care o pusese. Nu că ar fi fost vreun pui de scriitoare, dar Luana era convinsă că nimeni nu putea ști ce e în mintea și sufletul unui artist. * * * În prima de zi de școală a clasei a X-a puse ochii pe George Bană. Coborâse, cu o ținută princiară, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ziarul să se axeze pe anumite domenii care să nu lezeze, în nici un fel, edilii orașului, nicidecum să și-i ridice în cap. Domnișoara întrecuse măsura și trebuia pusă la punct. Nu era altceva decât dactilografă și toate fumurile de scriitoare necesitau a fi stopate. După o discuție istovitoare cu personalul angajat, patronul hotărî să aibă o întrevedere, între patru ochi, cu domnișoara Leon. Luana luă loc pe scaunul din fața biroului și ascultă cuminte propunerile șefului său. Acesta o înștiință că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și instituțiile franceze era, practic, nelimitat. În această conjunctură, a cunoscut și a avut relații cordiale cu personalități franceze din toate mediile, precum și cu strălucite personalități de origine română: scriitorul și dramaturgul Eugen Ionesco, actrița Elvira Popescu, pictorița Magdalena Rădulescu, scriitoarea Martha Bibescu, sculptorița Irène Codreanu (eleva lui Constantin Brâncuși), scriitorul Virgil Gheorghiu, soții Istrate, artiști plastici, legatarii testamentari ai lui Constantin Brâncuși. La sfârșitul anului 1969, a fost numit Ambasador în Austria, precum și Reprezentant Permanent al României la Agenția Internațională
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
ai nimic avînd totul". "Tu n-ai idee, Iordana, cum e să trăiești la bloc: neliniștea și etajul, zgomotul și etajul, furia și etajul". Treci pe la mine? Acuma! Discuția cu ea este un exemplu de dialog. Fără orgolii imbecile de scriitoare și fără să păstrăm aparențele, ca mîțele în strat. Eu și Magda U. nu sîntem nici milostive, nici smerite, nici maternele, nici pudibonde cînd stăm de vorbă. Îi datorez partide demențiale de rîs. Cu ea pot vorbi despre bătrînețe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scrie literatură în sensul de facere, de elaborare ghidată de căutarea ineditului stilistic pentru el însuși, pentru scontarea unor efecte de ingeniozitate verbală sau pentru încercarea unor cât mai nebănuite posibilități ale limbii. Realizate într-un limbaj eminamente modern, prozele scriitoarei nu și l-au asumat pentru modernitatea lui, sau din vreun alt calcul estetic, ci el s-a impus de către natura sufletului inclus, de către specificul sensibilității exprimate. Pentru prozatoare scrisul este autoproiecție. Act artistic, bineînțeles, dar, implicit, și act existențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
miraculosului în cotidian e tema povestirii sub formă de reportaj Împărăția veșmintelor albe, în care o persoană reală, Joao Teixeira de Faria, zis Joao de Deus, vindecă boli, asemenea lui Jorges A. Jorges, eroul ce poate deveni "Îngerul exterminator" citat. Scriitoare pe deplin formată, sunt sigur că Roxana Pavnotescu va deveni un nume de rezonanță în literatura română. Dumitru Micu Scurtă dare de seamă (Prolog) Cu spatele la audiență, Charlot pășește lateral, frenetic, vioi și împiedicat pe un drum fără început și sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a‑i achita vreun onorariu. Între timp Dostoievski Începuse să scrie romanul Crimă și pedeapsă, pentru care Își primise avansul de rigoare de la alt editor. Așa că (după cum consemnează Într‑o scrisoare din 17 iunie 1866, către Anna Korvin‑Krukovkaia, o scriitoare prietenă), ia o hotărîre surprinzătoare : „Vreau să fac un lucru nemaipomenit și excentric : să scriu În 4 luni 30 de coli de tipar, la două romane diferite, dintre care unul Îl voi scrie dimineața, iar pe celălalt seara, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
Eugène Jansson Riddarfjärden pe celălalt mal al apei îl poți vedea deslușit pe August Strindberg. Este îmbrăcat într-o haină de ploaie lucioasă și are pe cap o căciuliță nostimă. E în trecere. Sperase s-o poată întâlni pe tânăra scriitoare Marika Stiernstedt, poate chiar să se culce cu ea. Dar n-a fost așa. Capul ei îl întrezărești la o fereastră, lângă piața Kornhamn. VIGNETĂ Tocmai în felul acesta priveam eu nodul de pe capacul băncii din fața mea în acea primă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Deseori mă gândesc la asta: că eu, aici, pe muntele Ava, locuiesc de fapt pe o mină. Acolo jos, adânc, adânc, sub mine, oamenii sapă și scot afară aurul. Acum era o conferință în casa parohială din Norsjö, cu o scriitoare bătrână. Și era cu adevărat bătrână. Ședea într-un fotoliu pe rotile, iar o fată din asociația Tineretul Bisericii, care mesteca gumă, a împins-o în sală. Nici conferința nu era o conferință propriu-zisă, ci mai curând o relatare simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
frigul arctic și bogăția zăpezii au curățat-o de ceea ce era de prisos. întreaga întâmplare nu era de fapt ieșită din comun, ci mai curând trivială sau de o banalitate nesfârșită. Hotărâtoare a fost, poate, chiar lipsa ei de ciudățenie. Scriitoarea simțea o recunoștință fără margini pentru ținutul din Norsjö, pentru întreg Västerbottenul. Acum venise să le mulțumească împrejurimilor sterpe, pline de măreție, precum și populației. în ultimele decenii nu făcuse altceva decât să mediteze în singurătate și tăcere asupra acestui lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]