4,125 matches
-
altceva nu a propus vreodată sau nu a cerut. Ca și cum el nu ar fi vrut decât să știe, nu era important pentru el decât acea certitudine și autenticitate a clipei. El doar vroia să afle dacă și ea..., atât. În scriitura lui simplă, dar elocventă, Santiago nu folosea cuvinte absolute, ca dragoste sau iubire..., el vorbea doar de o forță misterioasă de atracție, pe care nu a mai experimentat-o vreodată până atunci, vorbea de ceva special, nemaiîntâlnit, ceva ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
înainte de asta, proscrisă de sisteme incomplete de morale, mode culturale și ideologii. Iat-o acum, singuratică și impozantă, cum sprijină vertical un raft întreg de alte cărți mai mici și nesemnificative. O ediție superbă, îngrijită și cartonată, cu desene inspirate, scriitura largă și generoasă în formate șugubețe, asemenea firii autorului. O recunoști de la distanță cum se distinge printre celelalte cărți, mereu una singură, spre deosebire de colegele ei ce stau ca suratele, mai multe de același fel, spre a nu se epuiza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Sau există cu miile. În număr infinit de personaje și de povești. Dar nu poți scăpa. Mergi mai departe. Încă o pagină și încă o pagină. Toate atât de dense că te apucă disperarea. Realizezi că ai înaintea ochilor o scriitură aparent fără noimă, complet atipică, o construcție romanescă fără construcție, formată parcă din pâraie, râuri și fluvii, care nu-și găsesc un ocean în care să se reverse. Un schelet, totuși, există. Scheletul vieții și al morții, al spațiului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dacă așa văd lucrurile, atunci cu ce anume avem de-a face în ceea ce ne oferă Dan Moldoveanu? Cu foarte multe din toate. Elemente din proza oratorică, pe ici, pe colo, elemente de proză narativă, aforistică, din literatura de frontieră, scriitura fiind profund poetică, suprametaforizată, opunându-se însă versului, dar nicidecum poeziei. Efectul artistic fiind asigurat tocmai din năvala senzorială a imaginilor, elementul forte al autorului, de care acesta abuzează până la sațietate, obligându-te să participi la joc. Această culturalizare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fără să uit numărul. Puteam să mă încred în amintire: nu mă trezise la patru dimineața? Vai, cunoșteam din proprie experiență absurditatea memoriei care furnizează informațiile atunci când nu-ți servesc la nimic și tace atunci când informația este indispensabilă. Nu cunosc scriitura muzicală. Dac-aș fi putut să notez melodia! Am aprins lumina, am luat o bucată de hârtie și un creion. Am notat zece puncte în funcție de înălțimea sunetului și le-am legat ca pe o constelație. E drept că sistemul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Strofa întâi și strofa a doua manifestă unități textuale diferite. Enunțiatorul textului își afirmă «preferința» pentru «ordinea inversată» din strofa a doua, care manifestă moduri verbale ale ipoteticului.“ Sau pe Petre Isachi descriindu-și propriul său studiu critic consacrat romanului: „Scriitura postulează o hologramă spirituală interogativă, care sub visul unității pluraliste și al refuzului exclusivismului întreține și găzduiește o negativitate infinită ce-i asigură un prezent pur și o salvează de riscul dogmatizării.“ Metoda ar putea fi numită „culegerea florilor cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cine este vorba, oare, în aceste rânduri? Despre Shakespeare? Despre Eminescu? Îi rog pe cititori să ghicească numele poetului care se bucură de asemenea aprecieri din partea lui Miron Blaga. Fără îndoială, nu poate fi vorba decât de un mare poet. „Scriitura lui - adaugă apologetul -, orice domeniu ar atinge, captează și încântă, el reușind să se adapteze unor registre diverse - de la relatarea neutră până la analiza pe muchie de cuțit, de la tratarea savantă, strâns argumentată și susținută de o logică impecabilă, până la anecdotic
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în 2006 de Sieben Publishing, București) se prezintă ca o Biblie a condiției umane. Autoarea prefeței, Veronica Anghelescu, intră în joc și o comentează cu evlavie: „Carte este o operă de o rară sensibilitate, atât din punct de vedere al scriiturii, cât și tematic și ca mesaj; mesajul, cu ramificații multiple și oferind posibilități interpretative generoase, va trebui decodificat de fiecare cititor în parte.“ Tocmai aici apare problema: mesajul lui Adrian Georgescu nu poate fi decodificat de nimeni, nici măcar de specialiștii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de terminologie. Autorul se declară însă întru totul mulțumit de studiul său, după cum reiese din prefața pe care a preferat să și-o scrie el însuși. Culmea este că această prefață este redactată în același stil solemn-apodictic ca întregul volum. „Scriitura - afirmă Petre Isachi despre propriul său studiu - postulează o hologramă spirituală interogativă, care sub visul unității pluraliste și al refuzului exclusivismului întreține și găzduiește o negativitate infinită ce-i asigură un prezent pur și o salvează de riscul dogmatizării.“ Același
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de stil și de perspectivă prezentă deja în actul traducerii celor șaptezeci? C.B.: Traducerea stilului e cea mai dificilă problemă. Uite, ajunge să luăm din raftul unei biblioteci românești un roman de Balzac și unul de Flaubert. În franceză, între scriitura celor doi autori există o deosebire netă, care-ți sare pur și simplu în ochi. Foarte puține din traducerile românești redau însă această deosebire, conaturală, aș spune. În românește, Balzac sună aproape ca Flaubert și invers. Din vina traducătorilor, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
curgea molcom pe lângă sat. Mereu, pe la ora zece seara, broaștele își începeau concertul direct, fără vocalize. Stăteam în pat, cu fereastra deschisă, acoperit și pe cap cu un cearșaf și ascultam minunea de concert. Așteptam cu nerăbdare să intre pe scriitura partiturii cei pe care mai târziu aveam să descopăr că sunt bașii, pe care mi-i imaginam că erau niște broscoi minunați îmbrăcați în superbe fracuri verzi. Când concertul lua sfârșit, îmi luam notițe în memorie, îngânam uneori acordurile, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
împrumutând o metaforă tocită din Istoria ieroglifică, o struțocămilă. La rigoare, ea nu intră nici în sfera literaturii artistice, nici în cea a literaturii științifice. Pentru a fi cât mai fideli obscurului și întortocheatului modus vivendi japonez, am preferat o scriitură ambiguă și implicată emoțional uneia clare și reci. De asemenea, ori de câte ori ne-a permis spațiul, am încercat o punere în abis a temei tratate prin apelul ferm la exemple cunoscute din spațiul apusean. Mai mult, veți observa că două stiluri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din castelul înalt, celebrul roman SF de istorie alternativă al lui Philip K. Dick, scriitorul american ne pune în fața unei lumi paralele, în care naziștii și aliații lor au câștigat războiul. Considerată de mulți o adevărată capodoperă care prefigurează postmodernismul, scriitura dickiană incită cititorul să se confrunte, pe lângă subiectul central al meditației filosofice asupra relativismului istoriei, cu alte două teme problematice ale secolului al XX-lea: fascismul și rasismul. Într-o Americă divizată și intrată sub controlul Axei, japonezii dețin conducerea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ore de scris, cânt, așa cum mă pricep, la harpă. Este, totodată, un mod cum nu se poate mai potrivit de a-mi liniști sufletul și mintea. Când copiez un text, mă gândesc doar la literă, evitând ca firul epic al scriiturii să mă atingă; atenția mea distributivă funcționează necontenit și sigur, stare atinsă printr-un suprem act de voință, impus și respectat încă din tinerețe. Perseverând, am reușit să mă desprind complet de tot ceea ce se petrece în preajmă; nici un eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
drept o preocupare maniacală, apreciere oarecum justificată, avându-se în vedere că eu sunt, în același timp, creatorul, exegetul și, nu mai puțin, apologetul acestui insolit sistem de a desena litera, cuvântul, fraza. Dar, în caz de nereușită, va rămâne scriitura, povestea vieții mele în alb-negru, necolorată, nepictată, mâzgălită, dacă vreți. Pentru că, după cum a fost și este, așa ar trebui așternută pe hârtie. Sunt orgolios însă: în locul hârtiei obișnuite, folosesc pergamentul, pielea câtorva viței și aceasta numai pentru a prezenta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
între taclale, diverse cumpărături, o vizită la WC și un incident cu niște cîini ce erau gata să-l muște, s-a "magnetizat strașnic", "regăsim parfumul mahalalei bucureștene din O noapte furtunoasă" . Naturalețea ușor retractilă, lipsa de emfază a acestei scriituri e astfel compensată de micul fabulos al glumei care cu eleganță dezumflă enormitățile, reduce pretențiile iraționale la sîmburele lor de vid. Colaborarea criticului Tudorel Urian reprezintă, una din cele mai prețioase achiziții ale României literare din ultimii ani.
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
psihologiei femeii, după cum susțin specialiștii de câteva secole, nu mai poate rămâne principala explicație. Totuși, genul preferat rămâne literatura de ficțiune, mai exact romanul, fapt care se explică, spune McEwan, prin compatibilitatea perfectă dintre latura pronunțat emoțională a femeii și scriitura romanescă, „cea mai feminină formă epică".
De ce femeile citesc mai mult decât bărbații () [Corola-journal/Journalistic/80713_a_82038]
-
lectura. A parcurge volume plicticoase, rizibile capodopere, cărți literalmente toxice, intră în obligațiile lui curente, în fișa postului. Uneori, lectura este agreabilă. Dar nici în aceste cazuri fericite ea nu e una, sută la sută, de plăcere. Fiindcă dincolo de cursivitatea scriiturii și relevanța artistică a cărții, e nevoie de o sensibilitate și o conștiință critică trează, care să le înregistreze și să le jaloneze. Ca și un arbitru la fotbal, cronicarul nu-și permite să contemple visător, de la zeci de metri
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
Sibiu, la Teatrul Odeon din București și Festivalul Internațional de Film Transilvania - TIFF. Piesa Savianei Stănescu, scrisă pentru actorul de teatru Grant Neale, va fi prezentată în festivalul newyorkez cu sprijinul Institutului Cultural Român din New York, informează site-ul instituției. "Scriitura este uimitoare. Cu o remarcabilă și captivantă interpretare a lui Grant Neal și o regie adesea surprinzătoare de Tamilla Woodard. Interpretarea lui Grant Neal este extraordinară în profunzimea și corporalitatea ei", potrivit unei cronici pe nytheatre.com. Spectacolul îl prezintă
"Polanski, Polanski", o nouă piesă de Saviana Stănescu, la soloNova Art Festival din New York () [Corola-journal/Journalistic/70141_a_71466]
-
ei. Rediscutarea acestor trei probleme ținând de punctuație, poziția apostrofului și statutul ediției princeps - iată chestiuni care pot merge spre închegarea operei poetice eminesciene. Termenii relației se configurează, astfel, de la sine în formula medievală: disolve et coagula. Dizolvarea operei în scriitură este una - adunarea ei sub un nume ca voință auctorială este alta. Din păcate, relația acționează în câmpuri diferite, în zona postumelor și în cea a antumelor. Câmpurile pot fi, însă, judecate fiecare în parte în consistența lui. Astfel, în
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
neputînd fi decît un spectator al pieselor lui Nenea Iancu. Gata a aplauda din sală, a se entuziasma, dar la o igienică distanță ireductibilă. Admirator înmănușat al lui Caragiale, pretinsul său emul e incapabil de cinism, nu numai prin ținuta scriiturii, ci și printr-un vector de "naivitate", de candoare ce-i nutrește pînă și cele mai ample gesturi polemice. Balcanismul pe care-l exaltă e teoretizant, nicidecum trăit. E un snobism inversat. Structura sa psihică robustă, mai curînd olimpiană decît
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
Volumul a fost interzis în Irlanda, când a apărut pentru prima dată, în 1932. Romanul distopic a fost cartea care a avut cele mai multe plângeri din partea cititorilor, în Statele Unite ale Americii, aceștia remarcând scenele de sex explicit, limbajul ofensator și "insensibilitatea" scriiturii. The American Library Association (ALA) a publicat lista primelor zece cărți pe care americanii au încercat să le interzică, anul trecut. Pe primul loc s-a clasat "And Tango Makes Three" de Justin Richardson și Peter Parnell - povestea unui pui
Ce CĂRŢI au vrut americanii să INTERZICĂ anul trecut () [Corola-journal/Journalistic/70348_a_71673]
-
secretă" mult lăudată? O operă valoroasă nu poate trăi doar prin țipetele emise spre desfătarea galeriei. Or, rareori am citit o carte mai lipsită de idei, de stil și de substanță. Ce mă irită cu adevărat e nivelul deplorabil al scriiturii. Nu există pasaj în care să nu dau peste construcții care să mă zgârie prin inepția formulării și prin lipsa de suplețe a narării. Autorul sare de la o stare la alta, dintr-un timp verbal în altul precum un țânțar
Care e cea mai proastă carte românească? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7033_a_8358]
-
nu v-am plictisit. în urmă cu câteva zile, făcându-mi ordine în bibliotecă, am găsit volumul de proză scurtă Proasta de Claudia, publicat de Podaru în 2004, la Editura Limes din Cluj. La data apariției cărții, mi-a plăcut scriitura directă, pe alocuri frustă și poate de aceea extrem de credibilă. Chiar i-am spus lui Podaru părerea mea. Ca să-mi verific impresiile de lectură, să văd dacă rămân neschimbate după trecerea a 5 ani, am recitit textele. Numai că în
Un caz de plagiat by Alexandru PETRIA () [Corola-journal/Journalistic/7038_a_8363]
-
și strofa a doua manifestă unități textuale diferite. Enunțiatorul textului își afirmă Ťpreferințať pentru Ťordinea inversatăť din strofa a doua, care manifestă moduri verbale ale ipoteticului." Sau iată-l pe Petre Isachi descriindu-și propriul său studiu critic consacrat romanului: "Scriitura postulează o hologramă spirituală interogativă, care sub visul unității pluraliste și al refuzului exclusivismului întreține și găzduiește o negativitate infinită ce-i asigură un prezent pur și o salvează de riscul dogmatizării." Metoda ar putea fi numită "culegerea florilor cu
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]