58,131 matches
-
literatura română, aducînd cu ei primele mărturii majore privind statutul real al românilor exilați. S-a văzut astfel că viața acestora nu a fost întotdeauna o diafană plimbare pe petale de roze, că adaptarea la o nouă cultură și la scrisul într-o limbă străină, departe de mediul familiar de acasă, presupune un șoc existențial, stări de anxietate, nopți de depresie, deziluzii care te pot doborî. în cazul unui scriitor care nu stăpînește limba țării care l-a adoptat de o
Supraviețuirea ca profesie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12888_a_14213]
-
foarte rusesc atmosfera apăsătoare a mediilor sărace. Niciodată Tudor Octavian nu va mai fi atât de realist și de grav ca în acele povestiri, iar cele recuperate în această antologie sunt doar acelea care conțin elementele definitorii mai târziu pentru scrisul prozatorului originar din Brăila. Volumele următoare sunt, cu siguranță, și cele mai bune. Aici se găsesc capodoperele lui Tudor Octavian: Anul de hârtie, The Peas Foundation, Sigismund I, al naivilor, Mățăoanu între oglinzi sau Zid între un bărbat și o
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
cum vor face mult mai tâziu textualiștii optzeciști. Cu excepția povestirilor din volumul de debut nereluate în această antologie, toată proza scurtă a lui Tudor Octavian stă, mai mult sau mai puțin vizibil, sub semnul artefactului, deși nu neapărat în sensul scrisului lui Mircea Horia Simionescu cu care, de altfel, se întâlnește de mai multe ori. Unul scrie despre Leipzig, orașul de carton, celălalt despre o gospodărie de hârtie. Aici este și de căutat diferența fundamentală dintre cei doi. Dacă Mircea Horia
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
își asumă integral tehnica pastișei, a simulacrului, a ficționalizării totale, Tudor Octavian rămâne foarte aproape de verosimil, nu recunoaște construcția textuală împingând povestirile, dincolo de insolit, înspre satira socială cu pretențiile realismului. Dacă Mircea Horia Simionescu se joacă și inventează textul ingenios, scrisul arătându-se până la urmă gol în măsura în care e (auto)referențial, Tudor Octavian iubește să povestească cu orice preț, nucleul epic este nelipsit, iar textul, uneori la fel de fals, deși bine camuflat sub aparențele unei istorisiri clasice, sfârșește într-un tâlc subînțeles. Constantele
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
să le descoperi mecanica secretă. Și, mai ales, să ai indecența să le istorisești. Ele își dezvăluie extraordinarul la povestit.” Publicarea, în 1990, a antologiei de pamflete în două volume, Tratat de înjurături, marchează și momentul unei schimbări semnificative în scrisul lui Tudor Octavian care începe să caute în concizie adevărata poetică. Autorul deplângea în același interviu faptul că ne complacem în a fi o „nație de romancieri”. Probabil și ca efect al unor frustrări, scriitorul renunță la a atrage atenția
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
Ion Simuț l-a și numit „un extremist al prozei scurte” într-o cronică reluată în volumul apărut de curând Reabilitarea ficțiunii (Editura Institutului Cultural Român, 2004), o cronică, de altfel, în care criticul surprinde foarte exact noul mecanism al scrisului lui Tudor Octavian: „Cititorului de la ziar trebuie să-i spui ceva semnificativ și răscolitor despre ceea ce-l doare sau preocupă pe el. Povestirile lui au acest dar al explorărilor sau inciziilor rapide și zguduitoare în mediile sociale imediate. Alterările fizice
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
discuție este Sorin Preda, iar dintre scriitorii tineri ai noului val probabil Sorin Stoica este cel mai apropiat. Proști, dar mulți! este, așadar, antologia povestirilor de început ale lui Tudor Octavian și nici nu e de regretat evoluția ulterioară a scrisului său. Dimpotrivă, căci locul ocupat acum de „scriitorul la ziar” rămâne încă o zonă marginală și practic nefrecventată de prozatorii noștri. Ceea ce va face ca aceste povestiri mai vechi să ascundă multe surprize plăcute pentru noii cititori ai prozatorului. Tudor
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
Jurnalul național ne pune însă pe gînduri: "Cu bustul gol în toiul iernii". Cine își amintește de ziua de 21 decembrie ‘89 știe că a fost neobișnuit de caldă, ca și ziua de 22. Mărturia acestui Dragoșa fost trimisă în scris la redacție. Cîtă încredere poate fi acordată, totuși, unei scrisori care, după opinia Cronicarului nu pare scrisă de un participant, ci mai degrabă de cineva care avea misia de a observa ceea ce se întîmplă. În starea de spirit în care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12920_a_14245]
-
acesta iese la rampă cu prilejul unui amplu interviu acordat lui Ion Popescu-Brădiceni și publicat în revista Columna. Și nu oricum, ci, spre surpriza cititorilor, iritat de imaginea critică ce i s-a acordat: „În general despre mine și despre scrisul meu critic circulă imaginea echilibrului, ponderației, prudenței, tactului și tot astfel pe această linie. Ființa care mă cunoaște cel mai bine în această lume, mai bine, cred, decît mă cunosc eu însumi, citind astfel de lucruri despre mine, îmi spuse
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
Marius Chivu Marian Ilea n-a scris foarte mult, dar a păstrat un anume ritm și o continuitate tematică a scrisului său. După debutul din 1990 cu volumul de proză scurtă Desiștea, au urmat culegerile de povestiri Desiștea II (1996) și Povestiri din Medio Monte (2000), plus un volum de teatru, Ariel (1997), toată apărute la Cartea Românească. Libertatea începe în
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
a început să scrie devreme și a editat în Jalapa, Veracruz, o revistă literară care s-a bucurat de sprijinul poetului Salvador Díaz Mirón. Există o stranie asemănare între poemul fiului meu mort la douăzeci și cinci de ani și un altul scris de unchiul meu mort la douăzeci și unu de ani. Regăsesc în revista Musa Bohemia acel poem scris de unchiul meu, Carlos Fuentes, în 1914: Mi-e teamă de odihnă, detest răgazul... Mă înspăimîntă noaptea. Căci atunci viața-mi devine un reproș
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
Cătălin D. Constantin Un pseudoroman, așa își numește cartea, într-o frîntură de frază, Liliana Corobca. Cuvîntul are două fețe - pseudoroman, pentru că volumul pe care îl scrie e unul teoretic și experimental, pseudoroman, pentru că „subiectul“ cărții e scrisul „la negru“. Dedublare deloc inocentă. Autoarea e basarabeancă - se vede și nu se vede din stilul ei, sînt lucruri care o apropie și lucruri care o depărtează de identitatea, pregnant conturată, a prozei basarabene contemporane. Negrissimo e volumul de debut
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
mare scriitor, renumit, viu, sînt peste tot și atît de inexistent... Scriu totul și nu scriu nimic“. Pentru un ochi avizat, fragmentul acesta, reprodus de pe prima pagină a cărții, e, în esență, un istoric al pozițiilor teoretice referitoare la actul scrisului și al lecturii. A citi, a reciti, îmi vine să spun, gîndindu-mă la titlul cărții lui Matei Călinescu. Prima lectură a cărții e una vizuală: secvențe în principiu scurte, de cîteva rînduri sau paragrafe, rar întinse pe două pagini, separate
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
nici o pagină. Alte Antonii, suave, feminine, erotizate, își fac apariția în pseudoroman. Folosesc epitetele cu o oarecare reținere, autoarea se joacă ironic (uneori mult prea evident autoironic) cu ideea de scriitură feminină. Antonia nu e o metaforă, dar seamănă cu scrisul unui roman. Are mii de chipuri și prin urmare nici unul, e un fel de promisiune dorită cu ardoare carnală, niciodată atinsă, doar schițată în nenumărate, infinite, obsesive portrete. Secvențele care alcătuiesc cartea au uneori aer de jurnal, alteori ritm de
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
să plătesc oricît pe ea.“ Orice operă literară își conține lectura ideală. Cartea Lilianei Corobca trișează inteligent cu această axiomă, în cartea ei conviețuiesc multiple sugestii de lecturi simultane. Toate sînt, într-un anume sens, ideale. E unul dintre privilegiile scrisului „la negru“. Decodarea cărții nu e una hermeneutică, relația dintre secvențele care alcătuiesc sacadat cartea e cea dintre fotografiile unui aceluiași personaj, surprins în aceeași unică postură, de-a lungul unei vieți întregi. Cititorul se află în fața unei cutii cu
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
convine. Era prea aprinsă, am văzut de la început. ș...ț Un robot care se oferă total. ș...ț În felul ei, Antonia era o carte (morala)“. Un debut care nu promite. Un debut care confirmă. Adevăruri vechi și noi despre scris. Liliana Corobca, Negrissimo, Editura Arc, Chișinău, 2003, 72 p.
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
zicea el avea o greutate mai mare decât rezoluția unui minister, în înrâurire rivaliza cu un guvern, cu președinți de stat, putea întoarce în bine o situație împotmolită și salva de la persecuții confrați sau alte victime nevinovate. Puțini profesioniști ai scrisului au mai deținut atâta autoritate, constituindu-se în instanțe morale. Îi includ în această suită extrem de scurtă de candidați pentru titlul de călăuze ale veacului pe Malraux, pe Böll sau pe Soljenițîn. La fiecare, pe un făgaș diferit, frapează și
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
Două linguri hulpave pescuiră cu o obstinație asiatică buchetiera de legume amplasată în mijlocul unei tăvi, nici una dispusă să cedeze. Două palete traseră orbește de aceeași omletă.” (pp. 130-131) Experiența de traducător din literatura engleză contemporană se simte din plin în scrisul autorului. Radu Paraschivescu este unul dintre puținii prozatori de azi, perfect adaptat la literatura europeană a momentului. Atenția pe care o acordă contemporaneității sub toate aspectele ei, spiritul ironic, umorul academic, dublat de o formidabilă luciditate lingvistică și textuală, intertextualitatea
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
a spus că nu poate fi înțeleasă decît în contextul societății românești de la 1900. Dar posteritatea este o altă poveste. Deocamdată îi dorim lui Radu Paraschivescu succesul în contemporanitate pe care îl merită. Radu Paraschivescu, Bazar bizar, Ed. Mașina de scris, București 2004, 190 pag.
O plimbare prin România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12973_a_14298]
-
și nu e exclus că poemele să nu fi fost scrise special pentru acest amical proiect timișorean. Oricum, cele două voci în ușoară antinomie de ton surprind și inventează fermecător orașul încoronat imediat drept supra-personajul cărții. Iar dacă într-adevăr „scrisul e o plăcere împărtășită”, cum spune Florin Iaru, aproape toate poemele sunt dedicate prietenilor, strecurați și ei, astfel, pe furiș în această tonifianta carte. Export de lux În septembrie anul trecut, revista franceză Poésie a dedicat un numar întreg poeziei
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
citez pe acesta din urmă pentru savoarea lui torențială: „Dan C. Mihăilescu e, structural, un regățean prodigios, dual, robit de teatralism ironic și de locvacitate în foiletonistică, tumultuos și plastic în verb și percepție și-n volutele spectaculare ale unui scris senzual, spumos și neconvențional, disciplinat însă, în cărți, de vocația sintezei culturale temeinice și a studiului istorico-literar de tip intensiv, concentrat pe o temă unică. ș...ț e, în esență un călinescian senzual, histrionic, sarcastic ca demonie lăuntrică, atras magnetic
Reverențele criticii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12972_a_14297]
-
de estetism liturgic, printr-o expresie căutată pînă la manieră, compunînd un idiom distinct, răspînditor de bună mireasmă duhovnicească. Țesătura stilistică “frumoasă”, bine bătătorită, funcționează ca un canon, așadar ca un instrument lustral, îndreptățind vorba lui Brice Parain, potrivit căreia scrisul frumos e sfințenie.
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
dezbateri de idei prin intermediul articolelor scrise pentru marile cotidiene și cele mai importante reviste literare. Pe scurt, a devenit o prezență activă, un scriitor perfect integrat în peisajul literar și cultural românesc. Dubla experiență română și americană este determinantă pentru scrisul lui Dumitru Radu Popa. Toate prozele sale, fie că este vorba de povestiri sau roman, sunt niște produse de laborator. Asemenea unui cercetător chimist, autorul combină, cu răbdare și curiozitate substanțele aflate în diverse eprubete, rezultatul fiind cel mai adesea
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
o și face. Sunt scriitori importanți, într-un fel sau altul, sunt mari scriitori ai ultimei jumătăți de veac, fie uitați fie minimalizați, din motive diverse, pe care Ileana Mălăncioiu îi aduce acum în atenție, act recuperator legitim și nobil. “Scrisul reprezintă o modalitate de a lupta cu moartea, nu cu morții”, scrie Ileana Mălăncioiu, referindu-se, printre altele, la șirul de atacuri nedrepte, multe dintre ele, la care au fost supuși Noica, Eliade, Cioran, ei nemaiavând cum să se apere
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
Țoiu Un caiet de școală foarte vechi, mai 1944, pe eticheta căruia scrie abia citeț Psihologie, logică (anul IV Litere și Filosofie) care este doar un sârguincios exercițiu de note luate la cursuri. Cu o caligrafie tânără, dar ștearsă, citesc scrisul sigur, energic : W. Koehler. Vârsta face să scadă plasticitatea țesuturilor, puterea de regenerare... Un bătrân își amintește mai ușor amintirile din copilărie când scoarța cerebrală era intactă, activă, ca un motoraș cu benzină berechet... Creierul este un organ motor și
Catren uitat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13025_a_14350]