1,205 matches
-
În urmă. Rudele, prietenii, cunoștințele sau ce mai erau alergau, la rândule, agitându-și mâinile, În semn de rămas-bun, făcându-se din ce În ce mai mici, din ce În ce mai Îndepărtați, din ce În ce mai străini față de toți cei ce plecau, dar și față de ei Înșiși: mici ghemotoace de scrum acoperite de păr mai scurt sau mai lung, de pălării, băscuțe, șepci, evaporându-se după primul cot al trenului și făcând, la fiecare zdrăngănit de roți, În ochii nostalgic deschiși ai călătorilor, loc unui alt peisaj care urma să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
abia aduse de la bar. Atunci, făcând impact Între ele, adevărurile se umflau, acoperindu-se de o spumă albă care urca până la buze și mustăți, iar de aici picura pe masă și de pe masă pe jos, amestecându-se cu chiștoacele și scrumul de țigară căzut din belșug pe mozaic. Conversația le Înfierbânta chipurile, iar tăcerea le răcorea... Vântul cel bun, sosit de nicăieri, strecurându-se pe sub haine, le insufla mereu și idei din cele mai neașteptate. Deși uza de această sintagmă, adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ferm convins că adevărul ultim ascuns În Epistolele lui Pavel Își va arăta În flăcări adevărata sa față, iluminând tot schitul, Însă adevărul ultim se ascunse Înăuntrul focului, iar după ce vâlvătaia se stinse, se târî pe furiș, pitindu-se sub scrum. Zadarnic Oliver trase clopotele și bătu toaca, adevărul ultim rămase neclintit la locul lui, intrând În fiecare slovă veche, În fiecare literă, ca Într-o măsea afectată de carii, unde Își făcu sălaș, pregătindu-se să pătrundă până-n carnea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
plecare lui Bikinski starețul Pafnutie. „Suntem”, răspunse scurt Bikinski. „Chiar suntem...” „Înfloriți așa frumos”, continuă pe același ton inginerul. „Înflorim, chiar Înflorim”, replică Bikinki. „Nu numai sus, ci și jos. Suntem numai stamine...” „Așa, așa”, făcu inginerul, scuturându-și alene scrumul În farfurioara de la ceașca de cafea. „Deci și sus, și jos”, zise el. „Interesant...” „Mă rog”, Îl Îngână Bikinski, „e chiar destul de interesant...” „Eu știam că doar prietenul dumneavoastră Oliver are mania de a Înflori... Acum văd...” „Ce anume vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trupul acoperit de tatuaje. Aceasta fusese doar un vis sau realitate? Statuia „vergină” a lui Noimann iradia o lumină verzuie În Întuneric. Cruciatul luptase cu o armată Întreagă de sticle și pahare, ce zăceau Împrăștiate la picioarele sale. Luptase cu scrumul și mucurile de țigară, cu cărțile de joc și zarurile... Luptase Înaintând prin nămolul propriei sale existențe, până ajunsese la un liman... Un liman confuz, unde timpul și spațiul zăceau sparte În bucăți, amestecându-se cu scrumul și amintirile unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sale. Luptase cu scrumul și mucurile de țigară, cu cărțile de joc și zarurile... Luptase Înaintând prin nămolul propriei sale existențe, până ajunsese la un liman... Un liman confuz, unde timpul și spațiul zăceau sparte În bucăți, amestecându-se cu scrumul și amintirile unor Întâmplări care s-au desfășurat aievea sau În vis. Noimann-cruciatul se prosternase la picioarele unui alt Noimann, Învingătorul. Statuia vergină Îl reprezenta În chip de Napoleon. Un Napoleon tronând peste munți de sticle golite și pahare. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
potoli. Și În locul ei se instaură liniștea. Și apoi liniștea se transformă În compasiune. Cravașa Îngheță În aer. Bobițele de sânge se sparseră În cristale. Și cristalele se risipiră În Încăpere, răspândind un miros de sudoare amestecat cu cel de scrum și iz de alge marine. Schițând un zâmbet abia perceptibil, Noimann-cinicul Își aprinse o țigară de foi. Fumul Îi invadă gâtlejul. Rotocoale de fum ieșiră printre buzele sale moi și nările transparente, Învălmășindu-se printre rămășițele zodiilor, ce străluceau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
necunoscută. Cinicul răsuflă adânc. „Minți”, făcu el cu o voce moale. Trabucul Îi alunecă dintre degete, rostogolindu-se pe dușumea. Penitentul Îl culese și-l băgă În gură cu capătul aprins. Limba sa Îl roti printre gingii, umplându-se de scrum, apoi Îl Întoarse, așezându-l Între dinți. Fața penitentului căpătă o expresie sfidătoare. Privindu-l, Noimann-cinicul fu cuprins din nou de furie. Piciorul i se ridică de la sine putere, lovind mai Întâi plexul și apoi fața târâtorului. „Așa, așa” făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trupul lui va putea distinge acum diferența dintre soț și amant. Noimann desprinse din cuiul nevăzut cravașa de aer și Își biciui trupul aerian care, stând nemișcat În fața oglinzii, suporta cu stoicism loviturile. De pe fruntea penitentului, triunghiul conjugal, Încrustat cu scrum, se lipi de fruntea albă a cinicului. Transferul fusese efectuat. Clepsidra fusese Întoarsă. Ceea ce se numea eu devenise el. Iar el se transformase-n eu. Configurația zodiilor se schimbase și ea. Vărsătorul luase locul Scorpionului și Scorpionul Vărsătorului. Fruntea cinicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pătrundea În creier. Valetul așezat lângă valet Îl punea În gardă. Noimann arăta cu degetul spre un alt Noimann, Îngenuncheat În fața sa, pe care inginerul, desfăcând cărțile pe masă, Îl Îmbrăca În rochie de seară. Satanovski Își savura cafeaua, scuturând scrumul de țigară peste dama de treflă, și Noimann-cinicul Își lipea trabucul de fruntea penitentului. Ce fel de joc mai era și acesta, În care alături de cărți intrau În combinații Înseși zodiile? Era oare posibil ca un simplu om, călăuzindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Curaj, hai, priviți Încă o dată În jur. În prag, stau oameni-mâini și oameni-degete, cu fața suptă și privirea dusă. Șușotesc. Fumează. Suflă fum și vorbe În urechile lui Noimann, năpădite de păienjeniș.... Soarele ce s-a Înălțat pe cer varsă scrum pe nări. Caldarâmul e plin de mucuri de țigară. Bucăți de ziare putrezesc În coșurile de gunoi. Rigolele sunt căscate ca niște guri, dedesubtul lor sunt canale. Labirinturi ce străbat În cercuri mari și mici orașul. Înăuntrul lor sunt fetuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Cum ne asigurăm protecția pe timpul călătoriei astrale”. utilizăm mantra KRIM și mentalizăm că acea entitate grotească este o extensie a unui defect, atașament al nostru. Vizualizăm pronunțând mantra KRIM că acea entitate, acel defect al nostru arde, se transformă în scrum și dispare; 33. Pătrundem într-un tărâm astral care prezintă o frecvență de vibrație foarte înaltă REZOLVARE: utilizăm o mantra (Ex: KLIM) care să ne ridice nivelul vibrației personale; urmărim să ne detașăm de absolut orice gând legat de corpul
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
treaz. Tema muzicală era una a baladelor, iar tapiseria în dungi ca de zebră, un tapet ieftin, al cărui impact era ameliorat de torțele cu flăcările înălțate până la tavan - alt risc de incendiu, iar un incendiu aici ar fi făcut scrum întreaga clădire, cu toate cluburile. Cafeaua era neagră și tare, retezând flăcările alcoolului. Ritmul era blând: perechile din separeuri se mângâiau, îndrăgostiții se țineau de mână și sorbeau cocteiluri cu rom. Întreaga atmosferă îl făcu să se gândească la San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apucă să vorbească în șoaptă. Dudley Smith fuma țigară de la țigară și părea să-i guste din plin perorația. Ellis Loew se uita mereu la ceasul de la mână și la Dudley - probabil temându-se ca nu cumva să-i scape scrum pe covorul nou-nouț din camera de zi. Dr. Saul Lesnick, psihiatru și vechi informator al FBI, stătea cât mai departe posibil de Vânătorul Roșiilor, rămânând totuși în aceeași încăpere. Era un bătrân micuț și pirpiriu, cu niște ochi albaștri, strălucitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care-i pusese piedică pe scări. Au mai fost angajați și alții, dar nici unul n-a rezistat mai mult de câteva luni. După cel cu piciorul rupt, a venit întâi un fost sergent, care a cedat nervos, văzându-și arse scrum niște scrisori de dragoste pe care le ascunsese cu grijă și la care ținea mult. Acestuia i-au urmat un bengal sașiu, un hindus din Sindhi, alcoolic și pasionat de Keats, apoi doi sau trei studenți speriați și chiar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de ceară, bate Sha, la dor de ducă... un nebun de plin amor zburdă-n cercul stării albe căzând pradă vorbelor, din prea dus spre zări deșarte și, ... s-au speriat Jugarii, curgând vise-n chip de șoapte, iar în scrum de clipe moarte, adormirii se dezic, trec târâș pe cruci purtate printr-un ochi de cer mai mic. Vai, cât mie! Vai, cât vouă! Ne-au plâns tălpile-n căușe și zidind o lume nouă, stăm cu umbrele-n cătușe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să-mi spânzuri tălpile uscate de păcatul nevăzutei lumi, până la apusuri blestemate, unde nici un gând nu mai sugrumi. Printre oaze sparte de-ntunerici, să mă cauți și să nu mă știi, ca un val de umbre-ntre biserici, să gonești prin scrum de stări pustii. Poți să mă condamni la Adevăr și să-ți duci minciuna mai departe. Că din tot ce-a fost închis în Măr, doar o liniște cunosc: E una; Moarte! în avânt de vânturi ... dedicată mamei Vin să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
el avea să devină soțul meu, și i-am păstrat un loc în inima mea chiar și după ce m-a abandonat. — O tragedie prevestește norocul, îți spun eu, Orhideea. Fann Sora cea Mare își scoate pipa dintre buze și scutură scrumul pe masă. Și asta se aplică întocmai la ceea ce s-a întâmplat mai departe. În umbrele aruncate de flacăra lumânării, povestea viitorului meu soț se deapănă în continuare. Era toamnă și vârstnicul împărat Tao Kuang era pregătit să aleagă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nou. — Nu, nu vreau, însă nu-mi pot permite să nu continui. — Există un alt mod de a atrage bărbații. Patroana se ridică de pe scaun. Își scoate pipa din gură și o lovește de talpă ca s-o golească de scrum. Vrei s-o auzi? Clatin din cap în semn că da. Fetele vin și îmi dau un prosop fierbinte. Mă dau jos din pat și mă șterg la fund. Nu te pot învăța să-ți învingi soarta. Patroana își reumple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cîrn și maxilare pătrate, degaja un miros plăcut de cremă. Cu o expresie ageră și vie, se uita pe lîngă umărul celor cu care vorbea, țintindu-ne pe rînd, pe fiecare. Ochii femeii deveneau sclipitori cînd ne susțineau privirile. Scutură scrumul pe jos și declară: - Eu nu sînt c... de cinci lei. Vreau să put frumos și asta nu-mi vine decît de la Rexona. Deși, pentru băieți, dragostea cu ea era cam așa cum ai fi mers la cantină, feminitatea stranie a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
situată într-o zonă care avusese, cândva, cel mai pitoresc peisaj, dar nimeni nu mai putea aprecia acum acel peisaj. De când Nobunaga dăduse ordin ca Muntele Hiei să fie ars, din mânăstiri și temple nu mai rămăseseră decât movile de scrum. Casele țărănești de la poalele muntelui nu începuseră să fie reconstruite decât recent. Ruinele castelului de pe Muntele Usa, unde își găsise sfârșitul tatăl lui Mori Ranmaru, era, de asemenea, în apropiere, cum era și câmpul de luptă unde clanurile Asai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
golită de orice convingere, încât nu părea mai mult decât simplă frenezie. Conform unei povestiri care circula prin acea perioadă, Mitsuhide încercase să se sinucidă imediat ce murise Nobunaga. Vasalii săi îl opriseră cu forța. În clipa când Nobunaga se făcuse scrum, ura care înghețase inima lui Mitsuhide se dizolvase ca zăpada topită. Cei zece mii de soldați care-l serveau, însă, nu-i împărtășeau sentimentele. Dimpotrivă, sperau că adevărata lor răsplată abia urma. — De azi înainte, Seniorul Mitsuhide este conducătorul țării, anunțau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și ei ochii, și chiar și comandanții de grupă se rezemară de trunchiuri, adormind. Peste tot domnea liniștea, dar era acea tăcere care urmează după o luptă intensă. Tabăra inamicilor - care fusese învăluită în visuri până înaintea zorilor - era făcută scrum și din toți soldații nu mai rămăseseră decât leșuri părăsite printre smocurile de iarbă. Sforăiturile sonore ale comandantului suprem, Genba, răzbăteau bucuroase prin pânza cortului. Deodată, undeva, se opriră cinci sau șase cai și un grup de oameni cu armuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ET CÉTERA Magma translucidå a norului tåiat de-a dreptul de fulgerul izgonit înspre talgerele orizontului Greierul s-a trezit dis-de-primåvarå cu firul de iarbå ce-l acoperea scrum și a început så-și scuture melodios picioarele cri-criticând situația indecentå a ieșirii timpurii din cri-cripta în care-și odihnea portativul și cetera Sintagma ei de viațå ... De ce så te speli pe fațå când nu ai motivul? Planetele lichide se spårgeau
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1633]
-
sune, Îl opresc. Când ies din nou În balcon, Încă mai tremur de șoc. Nu-mi vine să cred că totul s-a terminat În felul ăsta. Într-o singură zi, superba mea poveste de dragoste s-a prefăcut În scrum. — Ești OK ? zice Lissy Îngrijorată. — Cred că da. Mă las să cad Într-un scaun. Zgâlțâită bine. — Emma, spune Jemima, cu ochii la pielița unei unghii. Nu vreau să te presez. Dar știi, nu, ce trebuie să faci ? — Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]