966 matches
-
Și nu ți-am restituit-o, întotdeauna, în cea mai bună stare? Ultima dată chiar am spălat-o și am lustruit-o și i-am făcut plinul înainte de a o aduce. Ba am mai și aspirat covorașele și am golit scrumierele. BILL: (Râde) Sigur că ai făcut treabă bună că ai avut grijă de mașina mea și ești binevenită s-o iei și altădată. Dar diseară vreau să ies eu cu ea. (Acceptă adevărul, se destăinuie, apoi urmează tehnica "discului stricat
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
și pe care îi intercalează printre noi, cei cu o vechime de 20-30 de ani în meserie și care astăzi nu mai avem nicio valoare. Trebuie să facem ce spun ei, adică să tragem cu urechea la clienți, să schimbăm scrumiera la masă, bineînțeles că sub scrumieră este un microfon. Dacă vin străini, sunt conduși la mesele speciale, care sunt înzestrate cu microfoane. în permanență suntem persecutați, batjocoriți de către acești agenți ai Securității, puși în posturi de șefi de restaurante sau
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
noi, cei cu o vechime de 20-30 de ani în meserie și care astăzi nu mai avem nicio valoare. Trebuie să facem ce spun ei, adică să tragem cu urechea la clienți, să schimbăm scrumiera la masă, bineînțeles că sub scrumieră este un microfon. Dacă vin străini, sunt conduși la mesele speciale, care sunt înzestrate cu microfoane. în permanență suntem persecutați, batjocoriți de către acești agenți ai Securității, puși în posturi de șefi de restaurante sau hoteluri. Oamenii se feresc să intre
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fiecare frază surprizele poeziei, ale construcției de ultimă fineță, ca aceasta- care disimulează magistral În umbrele dormitorului, cu o clipă Înainte de izbucnirea dimineții, portretul În picioare al unei prezențe umane indescifrabile, bust, cavitate bucală, picioare: „Dulapul gata să se descleieze, scrumiera cariată, scaunele șchioape” (124). În altă parte, o radiografie davinciană a mișcării: „Văzu zvâcnirea cotului, luciul rotulei, pârghiile porneau, forfecând aerul, lumina...” (207). Funcția anulatoare de tragic, a calendarului. În August, tema aceasta domină Întregul text. Acest prim volum al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care o găsim În această perioadă În Jurnalul său. Însingurarea și lipsurile, tensiunea spiritului său mereu de veghe imprimau Întâlnirii cu oamenii, cu casele și cărțile, cu cheiul masiv al numeroaselor canale și cu masa cafenelei, totdeauna acoperită de ziare, scrumiere și cești cu cafea, o particulară expresivitate, decupate, prin forța iradiantă a personalității sale, din apatia morbidă a banalității. Nu doar edițiile succesive ale operelor sale, vizibile azi aici atât În librării, cât și În mai orice locuință de intelectuali
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o canapea din piele. M-am conformat și m-am așezat picior peste picior. Ea a ieșit din cameră pe altă ușă decât cea pe care intraserăm. Nu prea exista mobilă în încăpere. Pe măsuța din fața canapelei se aflau o scrumieră, o brichetă și o tabacheră. Erau din ceramică. Am deschis capacul tabacherei, dar era goală. Nici măcar o țigară. Pereții erau goi și ei: fără tablouri, calendare sau fotografii. Absolut nimic de prisos. Lângă fereastră se afla un birou mare. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a poftit pe canapea, iar el s-a așezat pe scaunul din spatele biroului. Încăperea semăna perfect cu cea în care intrasem prima oară. Culoarea covorului, veioza, tapetul, canapeaua... toate erau la fel. Pe măsuța din fața canapelei, același set cu tabacheră, scrumieră și brichetă. Pe birou, o agendă identică și clame împrăștiate. Aveam senzația că mă învîrtisem cerc și revenisem în camera de la început. Putea foarte bine să fie așa, putea să nu fie. Nu-mi aminteam exact în ce poziție fuseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
atent o vreme. A luat apoi o clamă, a desfăcut-o până a îndreptat-o complet și a început să-și curețe cu ea pielița unei unghii. Era unghia de la arătătorul mâinii stângi. După ce a terminat, a aruncat-o în scrumieră fără să o îndoiască la loc. Tocmai mă gândeam că nu mi-aș dori să fiu clamă dacă ar fi să mă reîncarnez. Nu mi-ar plăcea să fiu supus tratamentului pe care i-l aplicase bătrânul clamei din scrumieră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scrumieră fără să o îndoiască la loc. Tocmai mă gândeam că nu mi-aș dori să fiu clamă dacă ar fi să mă reîncarnez. Nu mi-ar plăcea să fiu supus tratamentului pe care i-l aplicase bătrânul clamei din scrumieră. — După informațiile pe care le am, Întunegrii își cam vâră nasul în treburile Simbolatorilor, zise bătrânul. Nu insinuez că sunt în cârdășie, dar vreau să subliniez că sunt extrem de precauți, iar Simbolatorii se cam pripesc uneori. Nu se poate pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
niște permutări. Am pus ceasul înapoi pe masă și am privit în jur. Nu mi se părea nimic schimbat prin cameră. Lampa roșie de la sistemul de alarmă era aprinsă. Pe colțul mesei se afla o ceașcă goală de cafea. În scrumieră stătea înfipt mucul ultimei țigări stinse de bibliotecară. Marlboro Light. Fără urme de ruj. Dacă-mi aminteam bine, nu fusese deloc fardată. Mi-am verificat creioanele și carnețelul. Din cele cinci creioane pe care le ascuțisem frumos, două aveau vârfurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
că trăiesc un coșmar pus la cale de niște minți bolnave. El își învârtea bricheta între două degete de parcă era scamator și eu l-am poftit să vină să mă distreze la domiciliu. Am căutat pe frigider și am găsit scrumiera cu eticheta „Budweiser“, pe care am primit-o cadou de la magazinul de băuturi. Am șters-o de praf cu mâna și am pus-o în fața lui Pitic. A scăpărat bricheta, a tras un fum, a mijit ochii și a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Jean-Luc Godard. Nu știu dacă din fericire sau nu, dar asemenea filme nu mai sunt la modă. Când s-a adunat suficient de mult scrum în capătul țigării, l-a scuturat direct pe masă. Nici măcar o privire n-a aruncat scrumierei. — Cât despre ușă, începu el cu o voce pițigăiată, a trebuit să procedăm așa cum am procedat. De aceea am spart-o. Am fi putut s-o deschidem frumos cu cheia, dar n-am vrut. Sper că nu ți-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
da întrebări! zise Pitic întorcându-se spre Matahală de parcă voia să fie aprobat. Matahală dădu din cap și apoi își fixă iar privirile asupra mea. Mergi direct la țintă, nu-ți irosești nici un pic timpul. Pitic își scutură țigara în scrumieră de data asta. — Te rog să judeci lucrurile în felul următor. Am venit aici să te ajutăm. Deocamdată nu te interesează cărui sistem îi aparținem. Apoi trebuie să iei în considerare faptul că suntem stăpâni pe situație. Știm o mulțime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
imperfect cum eram. Dacă stau și mă gândesc bine, am locuit opt ani în apartamentul acesta. M-am mutat aici împreună cu soția și pisica. Mai întâi a plecat soția, apoi pisica. Venise și rândul meu. Am luat o farfurioară în loc de scrumieră și mi-am aprins o țigară. Am băut un pahar cu apă. Opt ani! Nici nu-mi vine să cred că am rezistat atât de mult. Nu găsesc motive pentru care am rămas aici atâta vreme: apartamentul nu era grozav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prinse cu o clamă. În afară de mărunțiș, se mai aflau acolo o carte de credit American Expres și una Visa, precum și două carduri pentru retragere de numerar. Pe acestea din urmă le-am împăturat în patru și le-am aruncat în scrumieră. Nu mai aveam nevoie de ele. De aceeași soartă au avut parte și abonamentul de la bazinul de înot, precum și legitimația cu care împrumutam casete video. Am pus deoparte permisul de conducere și am aruncat două cărți de vizită vechi. Scrumiera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scrumieră. Nu mai aveam nevoie de ele. De aceeași soartă au avut parte și abonamentul de la bazinul de înot, precum și legitimația cu care împrumutam casete video. Am pus deoparte permisul de conducere și am aruncat două cărți de vizită vechi. Scrumiera era plină de rămășițe ale vieții mele. Deci, nu-mi rămăseseră decât cele două cărți de credit și permisul de conducere. S-a făcut trei și jumătate, așa că m-am ridicat, mi-am plătit consumația și-am plecat. Ploaia se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
n-am găsit altceva. Erau toate închiriate. A studiat-o cu atenție, ca și când voia să o estimeze. A ocolit-o, i-am deschis portiera și s-a așezat pe scaunul din stânga. A studiat-o amănunțit și pe dinăuntru, a tras scrumiera, a deschis torpedoul. — Brandenburg, nu? — Îți place? — Da, foarte mult. Îl ascult deseori. Sub bagheta lui Karl Richter mi se pare cel mai bun. Asta pare a fi o înregistrare mai nouă. Cine cântă? mă întrebă ea. — Trevor Pinnock. — Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
până și mese și scaune... o varietate de lucruri greu de imaginat. Nu înțelegeam cum de ajungeau la mal. Probabil purtate de valuri, dar pentru că-mi plăcea să cotrobăi prin ele, așteptam cu nerăbdare următorul taifun. Am stins țigara în scrumieră și am pus paharul gol pe masă. — Sunt ciudat de curate lucrurile aduse de valuri, chiar dacă nu neapărat folositoare. N-am găsit nici măcar o dată vreunul murdar, pe care să nu-l pot atinge. Marea e extraordinară! Când privesc în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tras pătura până peste sâni. A luat o gură de vin. Mi-am turnat și eu niște bere în pahar și-am rămas cu privirile ațintite asupra sclipirilor palide emanate de craniu. Se reflectau necontenit în sticla de bere, în scrumieră, în cutia de chibrituri... Fata și-a rezemat capul de umărul meu. — Te-am studiat adineauri când ai venit din bucătărie, i-am zis eu fetei. — Și? — Ai picioare foarte frumoase. — Îți plac? — Mult de tot. A pus paharul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai practice pentru că nu mai aveam la dispoziție decât o oră. M-am ridicat și am dus cutiile goale la lada de gunoi. Mi-am scos cărțile de credit din portofel, am aprins un chibrit și le-am ars în scrumieră. Plasticul s-a strâns, a pocnit și s-a înnegrit. Mămica cea tânără mi-a aruncat iar o privire. Nu cred că i se părea normal ceea ce făceam eu. Mă îndoiesc că a mai văzut în viața ei un individ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Copyright (1979) dezvăluie un autor preocupat de capacitatea textelor de a produce Text, ilustrând o fază sentimental-trubadurescă și ironic-livrescă a poeziei sale: „Ah, după-masa ceea,-n care obosisem tu și eu, să/transformăm o farfurioară, albă cu dungă conabie, -ntr-o scrumieră;/ căci aveam oaspeți, peste noapte; o prietenă și-un flirt al ei, -și cătasem prin vecini, care-ncotro, o/ somieră” (Despre nimic). Retorica amoroasă se oglindește în parafraze, parfumul cuvintelor fiind mereu altul, tot mai nebănuit. Areal (1983) duce cu
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
tocmai într-o vineri, a revenit la Centru..., de data aceasta însoțit și de puterea fermă de argumentație a unui baston, a năvălit în biroul lui Virgil Tănase și a prins a lovi gospodărește în dreapta și în stînga, a prăvăli scrumiere, pixuri, bibliorafturi și alte piese de birotică. Întrebat, cu acea timiditate specifică oricărui director agresat în propriul său habitat cultural, cam ce înseamnă toate acestea și unde ar trebui ele situate exact, în vecinătatea poliției sau în aceea a balamucului
Cu bîta la Centrul cultural din Paris by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15595_a_16920]
-
tinerețe făcea caricatură, în țară le scăpa pe sub chiloțeii animatoarelor de la Hustler, iar la Paris le-a dat un sens mai înalt, de o bărbăție vecină cu eroismul, punîndu-le să anime dibaci un baston devenit prompt dușmanul de moarte al scrumierelor. Ceea ce se arată, însă, mult mai greu de înțeles este miracolul prin care Ion Iliescu, ditamai președintele țării, a fost determinat să-l sune pe Virgil Tănase și să-i ceară acestuia, așa, ca un prieten cu mai multă experiență
Cu bîta la Centrul cultural din Paris by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15595_a_16920]
-
2008. e) prin serviciile societății informaționale; ... f) prin folosirea mărcilor de produse din tutun pe alte produse decât cele din tutun sau pe servicii care nu au legătură cu comerțul cu produse din tutun, cu excepția acelor produse necesare fumatului, precum scrumiere, brichete, chibrituri și altele asemenea; ... ----------- Litera f) a alin. (1) al art. 3 a fost modificată de pct. 3 al articolului unic din LEGEA nr. 225 din 28 octombrie 2008 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 739 din 31 octombrie 2008
LEGE nr. 457 din 1 noiembrie 2004 (*actualizată*) privind publicitatea şi sponsorizarea pentru produsele din tutun. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/162644_a_163973]
-
Întreprinderea de Vata pentru pentru vata sos. croitorie și preindustrializare croitorie și și lavete Băilești- lavete pentru Dolj lavete pentru Craiova șters. șters. ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Consiliul popular al județului Galați - Întreprinderea județeană de industrie locală Galați ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── - Formațiile Galați, SDV-uri pentru Întreprinderea Scrumiere de lucru: str. bunuri de uz "11 Iunie" Galați autoturisme; nr. 1 Mihail casnic și gospo- flori din (sculărie, Kogălniceanu daresc, din metal material matrițerie); nr. 16 și mase plastice; plastic; nr. 2 articole de uz dopuri; (tinichigerie); casnic; scrumiere
DECRET nr. 220 din 14 iulie 1977 privind trecerea unităţilor cu activitate de producţie industrială din subordinea consiliilor populare judeţene şi al municipiului Bucureşti în subordinea unor întreprinderi, centrale industriale şi unităţi asimilate acestora, de sub îndrumarea şi controlul unor ministere şi altor organe centrale de stat. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/158354_a_159683]