1,460 matches
-
dar după aceea, toată lumea să fie atentă... Noaptea a fost la fel de lungă și la fel de încordată, sub o lună ce încă lumina cu putere pustiul, iar zorii i-au găsit învinși de somn și de oboseală, cu ochii înroșiți de cât scrutaseră întunericul și nervii distruși din cauza tensiunii. Când se apropiară din nou de salină, îl văzură iarăși; în același loc, în aceeași poziție, fără să fi făcut, aparent, nici o mișcare. Glasul locotenentului răsună nervos prin microfon: — Ce părere aveți? Că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de glasuri omenești, iar soarele, foarte sus, căzând vertical, îi arătă că era ceasul de gaila, când puțini oameni rezistă moleșelii și nevoii de-a trage un pui de somn. își înălță capul, aproape fără să-și miște corpul, și scrută împrejurimile dincolo de stânci. La mai puțin de un kilometru, spre sud, chiar la marginea salinei, zări un vehicul ce slujea de suport pentru o foaie de cort, care cădea înclinată și întinsă, legată cu sfori lungi de două pietre, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai aveau și cât mai trebuia să rabde acea tortură; la amiază îl trezi un zumzăit îndepărtat. Deschise ochii și prima imagine pe care o văzu silueta lui Gacel ce se profila la intrarea în cort, în genunchi pe nisip, scrutând cerul. — Avioane, spuse targuí-ul fără să se întoarcă. Se târî lângă el și reuși să distingă o mică avionetă de recunoaștere, ce trasa cercuri la vreo cinci kilometri distanță și se apropia fără grabă. — Ne pot vedea? Gacel tăgădui, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai puternic om al imperiului și pentru a-i expune lacrimile și plângerile În fața lui. Doar acolo străjile și cămărașii fac cerc Împrejurul lui Nizam, Îi chestionează pe vizitatori, Îi Îndepărtează pe neaveniți. Omar s-a oprit În pragul ușii. Scrutează Încăperea, pereții dezgoliți, grosimea celor trei covoare. Cu un gest șovăielnic, salută asistența, o mulțime pestriță, dar liniștită, care-l Înconjoară pe vizir, aflat pentru moment Într-o discuție cu un ofițer turc. Cu colțul ochiului, Nizam l-a descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să le răspundă. Hotărârea sa e luată, În mod irevocabil. O legendă trece din carte-n carte. Ea vorbește despre trei prieteni, despre trei persani care au marcat, fiecare În felul său, Începuturile mileniului al doilea: Omar Khayyam, care a scrutat lumea, Nizam al-Mulk, care a guvernat-o, Hasan Sabbah, care a terorizat-o. Se spune că ar fi studiat Împreună, la Nishapur. Ceea ce nu poate fi adevărat, Nizam avea cu treizeci de ani mai mult decât Omar, iar Hasan și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
putem Încrede În ochi, Începem să clipim, să-i Închidem pe jumătate, ca și cum am vrea să-i imităm pe eroii din far west sau pe navigatorii de odinioară, călare pe cal sau la prora caravelei, cu mâna streașină la ochi, scrutând orizonturile Îndepărtate. Femeia e Îmbrăcată Într-un stil diferit, cu pantaloni și jachetă de piele, e cu siguranță altă persoană, asta Îi spune violoncelistul inimii, dar aceasta, care are ochi mai buni, Îți spune să deschizi ochii, că e ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
caut pe medic. Acum aș fi fost fericită să aud până și pașii asistentei, dar se părea că ne abandonaseră cu toții, ca pe niște copii care fuseseră lăsați de capul lor, fără nici un adult prin preajmă, mă apropii de ghișeu, scrutez pustietatea în care este cufundat, în camera vecină se sparge un sunet surd, sfârâitul cafelei proaspete și un zvon de bârfe, mă apropii de ușa aproape închisă, ca să nu se spună că nu-și îndeplinesc obligațiile au lăsat-o un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dat curs și nici copilul înapoi, și atunci a încercat să se sinucidă, însă nici asta nu-i reușise, iar acum, iat-o aici, după o nouă tentativă, torturându-mă, blestemele sale uitate prind din nou viață. Iar plângi, mă scrutează Udi cu un ochi plin de ostilitate, dar mie nu îmi pasă, ți-o amintești pe Gheula, cea căreia i-am luat copilul cu forța, tocmai au adus-o la camera de gardă, cu siguranță a încercat să se sinucidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mi-e indiferent, se trezește și el să fie responsabil, și îi spun, exact la asta mă gândeam, dar tresar din pricina unui strigăt neașteptat și sălbatic, tati! Mă uit spre prizonier, însă gura lui este închisă, doar ochii săi aurii scrutează fără liniște tot ce se întâmplă în jurul său, apoi aud zgomotul unor pași grăbiți, oprindu-se la fiecare salon în parte, pe cine cauți, fetițo, întreabă cineva, iar ea strigă, pe tatăl meu, și iată-i căpșorul în cadrul ușii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu sunt cel care se află în preajma ei. Pe măsură ce înaintam în iarnă, privirile lui Naoko mi se păreau tot mai limpezi. Era o limpezime transparentă, greu de explicat. Uneori Naoko își fixa privirile asupra mea, aparent fără nici un motiv. Mă scruta până în străfunduri, lăsând impresia că e în căutare de ceva și în asemenea momente mă simțeam trist și aveam o senzație foarte ciudată. Ajunsesem să mă întreb dacă nu voia să-mi transmită ceva, ceva ce nu putea rosti în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în hol, lângă telefon și așteptam să mă sune Naoko. Cum cei mai mulți studenți erau plecați sâmbătă seara, holul era de obicei aproape gol. Obișnuiam să privesc la firicelele de lumină care pluteau în locul acela liniștit, făcând eforturi deosebite să-mi scrutez inima. Ce voiam de fapt? Și ce voiau alții de la mine? Nu am găsit nici un răspuns rezonabil. Uneori întindeam mâna încercând să prind firicelele de lumină, dar degetele mele nu se loveau de nimic. * Citeam și citesc mult, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
plouase și în seara respectivă. În iarna aceea m-am plimbat cu Naoko, îmbrăcată în haina din păr de cămilă. Își purta părul strâns cu o agrafă mare și o pipăia mereu să vadă dacă stă bine. Naoko ce mă scruta cercetător cu ochii ei limpezi, era îmbrăcată în cămașă albastră de noapte și ședea, cu genunchii la bărbie, pe canapea. Toate aceste imagini mă izbeau cu violență, una după alta, asemenea unor valuri puternice care voiau parcă să mă poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fost mirarea să dau peste un ocean de lume. Nu puteai arunca un ac. Sicriul Seniorului era depus în fața Muzeului Național de Artă, chiar în mijlocul valurilor umane. De la o fereastră a fostului palat regal, fantoma lui Carol al II-lea scruta mulțimea smulgându-și mustața cu un aer aferat. Cu perseverență și șerpuire insistentă, am reușit să ajung mai aproape de catafalc. De fapt cel mai de folos mi-au fost diverși indivizi în salopete muncitorești, dotați cu serviete jerpelite și șepci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
becul electric și trăgând pudic ușița cu zăvoraș, după el. În actul prodigios, spumant, al unei micțiuni torențiale îndelung reprimate (pișă-te, că trece trenu', pișă-te, că trece trenu', se îngână singur, pentru a se putea goli complet), acesta scrutează curios pereții latrinei. Înregistrând frontal existența unui afiș maroniu, cu chenar alb, care decreta ritos: Nu servim băuturi alcoolice minorilor!" Cineva, neidentificat desigur, o persoană întreprinzătoare, înzestrată și cu niște concepții politice democrat-liberale încercase să înlăture particula inițială a negației
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
spaimă, care cu mânie și toți cu priviri întrebătoare, ca și când de răspunsul lui ar fi atârnat soarta tuturor. Ignat Cercel vorbi mai jalnic: ― Acu ce-i de făcut, Petrică?... Învață-ne tu, să știm cum să ne purtăm fiecare! Petre scrută cu ochii lui aprinși mulțimea care-l înconjura. Pe fața-i osoasă, mușchii jucau sub pielea oacheșă întinsă și lucitoare. Și deodată gura i se strâmbă într-un râs larg și plin de dispreț: ― Apoi dacă vi-e frică de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
grinzi, care susțineau superstructura superioară a lui Nostromo, formau o încâlceală de metal împrejur. Ceva de nedescris. Descurajat, înfrânt de oboseală și de zădărnicia acestei căutări, tocmai se hotărâse să plece când un alt miorlăit familiar îi ajunse la urechi. Scrută întunericul dindărătul unui pilon masiv și zări două pupile galbene lucind în negură. Șovăi o clipă... Jones era cam de mărimea bestiei care țâșnise din pieptul sărmanului Kane. Dar când auzi un alt miorlăit, al treilea, se simți mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Nu sunt de acord. Pierdeau timpul. Iar creatura putea fi departe acum. Dallas se săturase de palavre. ― Ajunge. Am luat o hotărâre, este irevocabilă. Îi întoarse spatele, se ridică până la conductă, apoi își luă arma. ― Așa n-o să meargă, mormăi scrutând în umbră. Nu e loc destul. Trebuie să mergi opri aplecat, ori să te târăști. Se aplecă și intră. Țeava era mai strâmtă decât nădăjduise. Cum reușise monstrul pe care-l descriseseră Parker și Ripley să se fofileze înăuntru, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o stranie nervozitate : eram șocat, desigur, dar infernala zi nu ajunsese la finișul său ! în această stare m-am grăbit să plec pentru a vedea dacă nu găsesc pe cineva dispus să-i dea o mână de ajutor birjarului. Am scrutat mai întâi cerul cu atenție, jucăriile ucigașe dispăruseră, și am pornit, șontâcăind, spre ulicioarele mahalalei, dar, odată ajuns acolo, mi-am dat seama că era inutil : cu mic, cu mare, bătrâni, copii și femei alergau spre depozitul de lemne, unde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că suntem năpădiți de spioni și trădători, i-am mărturisit. Privindu-le alături, trăiam o acută neliniște, ce aproape îmi dădea crampe : și totuși, mai mult ca sigur, nu riscam nimic. O teamă obscură, născută de firea mea convențională, pentru că, scrutându-mi altminteri sufletul, am fost conștient că nu-mi resimt în niciun fel vinovăția. De fapt, răul exista în alăturarea celor două doamne, pe care doar eu o știam exact ce înseamnă. Brusc, mi-am amintit o neplăcută întâmplare a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spitalului, În acest tablou cald de iarnă umedă și rece, În care coșurile caselor fumegă și luminile incerte ale cartierului conspiră cu evadarea mea. O clipă scurtă pe gard e, de fapt, un mileniu pe culmea unui munte numit Aventură, scrutînd viitorul În timp ce vîntul Îmi flutură pletele. Se vede de pe această culme cum mă furișez spre gară prin Înserarea umedă și rece, Într-un trening roz-neon și bocanci miltari de parașutist, cu șireturi, toate asortate cu o căciulă cu moț, pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
luminoase, probleme aparent total disparate care fuzionau în una și aceeași chestiune, subit și cu o ușurință ca de vis și, totuși, în clipa când marea sinteză părea în sfârșit aproape, extrem de aproape, se dispersa în serii și aforisme găunoase. Scruta, scruta cu uimire ceea ce părea a fi obișnuitul, ceea ce-i era cel mai aproape, scruta până când lumina uimirii se estompa, lăsându-l în întuneric, fără indicii, fără cheie. Filozofia ar putea fi definită drept o sublimă abilitate de a expune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
probleme aparent total disparate care fuzionau în una și aceeași chestiune, subit și cu o ușurință ca de vis și, totuși, în clipa când marea sinteză părea în sfârșit aproape, extrem de aproape, se dispersa în serii și aforisme găunoase. Scruta, scruta cu uimire ceea ce părea a fi obișnuitul, ceea ce-i era cel mai aproape, scruta până când lumina uimirii se estompa, lăsându-l în întuneric, fără indicii, fără cheie. Filozofia ar putea fi definită drept o sublimă abilitate de a expune evidentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o ușurință ca de vis și, totuși, în clipa când marea sinteză părea în sfârșit aproape, extrem de aproape, se dispersa în serii și aforisme găunoase. Scruta, scruta cu uimire ceea ce părea a fi obișnuitul, ceea ce-i era cel mai aproape, scruta până când lumina uimirii se estompa, lăsându-l în întuneric, fără indicii, fără cheie. Filozofia ar putea fi definită drept o sublimă abilitate de a expune evidentul, de a înfățișa lucrurile cele mai apropiate. Dar ceea ce pare a fi cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Robert își aduse aminte, cu amabilitate, că preotul uitase să-și facă vizita parohială la Blanch Cottages. Părintele Bernard, rușinat, se întoarse să facă o vizită lipsită de noimă domnișoarei Dunbury, lăsând-o apoi pe această neprihănită făptură total nedumerită, scrutându-și conștiința. Acum ajunseseră aproape de Victoria Park și înaintau în ritmul mai ponderat pe care preotul i-l impusese cu hotărâre filozofului. — De exemplu, te consideri mântuit? Ce vrea să însemne asta? replică părintele Bernard. — Întâi răspunde-mi. Nu, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
peste marginea buzunarului. După ce-și roti un timp privirile cu un aer critic, alert, își pironi ochii pe Robin Osmore, fixându-l pe omul legii cu intensitate și cu o expresie de uimită curiozitate ironică. Osmore, conștient că e scrutat, începu să se simtă stânjenit, derutat, se foi pe bancă, privi în altă parte, apoi își întoarse iar privirea pentru a constata că micul animal continua să-l fixeze, expresia lui șmecheră, hazoasă, creînd o extraordinară impresie de inteligență care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]