3,463 matches
-
19. Reperaj: în astă viață toți pe toți și de la toți învață, în timp ce ne luptăm cu alții și cu noi, des învățând, însă nimic la față nu se schimbă, supendate de o subțire ață discursuri și politici goale ne sunt scuipate-n gând. 20. Reperaj: nu ne ucide ceea ce-nghițim și în stomac ajunge, ci grăbit ceea ce iese prin urâte vorbe din acesta, cum în sine, nici copacul nu este o amenințare care să ne-alunge, ci doar săgețile din el
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Arghezi, regăsim capacitatea de a realiza descrierea unei gâze în viziunea marelui cosmos: „Marginalizat,/ cânele meu,/ maidanez,/ și-a luat câmpii/ și a șters-o pe ușă,/ adulmecând prin vecini/ invariabila tocană/ interetnică./ În elementul lor,/ miejii sărați ai nisipului/ scuipă coji de scoici/ de safir,/ racul își sună cleștii,/ ademenindu-mă sub patrafir.” („Racul, câinele și caii” ) Deosebirea este că poeta vede lumea, spre deosebire de Arghezi, mai ales sub latura interpretării filozofice. Metaimaginarul scoate această poezie din seria prețioșilor: estetica oglinzii
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
înceapă să cânte Prima pentru ultima oară. (Nu mă privi așa nedumerit ai facut la fel de câte ori te-ai îndrăgostit decât că acum e alt veac și dragostea e o vișina amară, musca din ea cine poate când vrea și scuipa un sâmbure din care nu știu cum se face dar crește mereu altceva). În numele libertății Lebedei mele i-am cumpărat vioară Are concert în fiecare seară Nu mai cânta doar o singură dată Înainte să moară. Referință Bibliografica: Lebedele / Gabriela Ana Bălan
LEBEDELE de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383919_a_385248]
-
chilie, ca lăcaș de rugăciune și candelă a recunoștiinței românilor. Simt atâtea mistere drapate de cuvintele așternute încât, ca un Neica Nimeni ce sunt, complice al cuvintelor și tăcerilor, mă opresc din meditație și neavând bani de timbre, lipesc cu scuipat scrisoarea fără adresă ce v-o trimit public. Încerc să mă prefac că trece timpul în favoarea mea, dar de 24 de ani cam bate vântul. Buletinele de știri se mint și ne mint fără rușine. La televizor când cretinism, când
SCRISOARE DE LA NEICA NIMENI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383930_a_385259]
-
de hoți nenorociți! Băga-i-aș în p.... mamii lor de imbecili, cu ministerul lor cu tot! Tehnocrații lu' pește, lua-i-ar dracu' să-i ia!! Dezamăgit, plecă și el, mototolind ziarul. La primul coș de gunoi, se opri, scuipă cu toată obida pe ziar și înjură mai abitir ca vecinul, când îl aruncă, scârbit de viață și de mai marii țării... Referință Bibliografică: ȘTIRI / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865, Anul VI, 08 februarie 2016. Drepturi
ŞTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384059_a_385388]
-
11 luni și alăptarea de aproape un an. Ajuns la maturitate, animalul mare și puternic are trei caracteristici importante: ține multe femele, de obicei masculul adună șase femele în jurul lui - un adevărat harem - și le protejează, urcă pe stânci și... scuipă când se enervează. Despre strămoșii Lamei de azi se spune că au trăit în sălbăticie pe coastele munților, cu mii de ani în urmă. Mai târziu, această creatură de doi metri înălțime, cu o greutate de aproape o jumătate de
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
care „miroase" pe evrei de la o poștă și are, încadrat pe perete, un fir de păr care ar fi aparținut câinelui lup al Führer-ului. Pentru a nu fi remarcată, se confundă cu mediul înconjurător: vorbește dialect berlinez, folosește expresii vulgare, scuipă, se ferește să amintească ceva ce i-ar putea trăda educația. Locuiește un timp cu un olandez de treabă, dar cu năravul de a o lovi cu cizma. Vânătăile sunt un camuflaj util, spune Marie Jalowicz. Se logodește cu un
MEMORIILE MARIEI JALOWICZ SIMON de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383465_a_384794]
-
ori, nervoasă că nu mai găsea loc și chițăia mereu: “Halal cavaleri! Halal cavaleri!” Odată o văd că sare drept pe pălăria mea de mi-o pleoști până peste urechi. Avea cuconița un cornet plin cu alune și mă pomenii scuipat cu coji, când pe nas, când pe barbă, dar... ce mai conta... O iertai pentru că, din când în când, îmi mătura fața cu codița ei moale și stufoasă. Mai veni o capră, cu două coșuri doldora de legume și fructe
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
și adunarea fu intrigată de atâta miorlăială obraznică. Domnul Leo spuse unui dulău să facă ordine. Acesta lătră scurt la ele: - Hei, ia mai terminați cu miorlăitul că în noaptea asta începe festivalul Primăverii! Motanul mire pufni țâfnos și-l scuipă jignit: - Sss! Mersssi, dom'le, merssi, știam și noi! Puteai să fii politicos și să ne oferi niște locuri pe bancă. Până la urmă se împăcară și întreaga nuntă de pisici amână cheful cu miorlăieli, luând loc pe bancă între Grivei
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
de viață.” Însă cea dea doua voce îi spunea: Nu știi ce ți-a făcut a fost amanta lui Viorel nu o crede și acum se întâlnesc pe ascuns te-a făcut de rușine cum poți să ierți tu așa ceva scuip-o în față și pleacă.” În acele momente în Mihai se dădu o luptă și birui cel de-al doilea om cel plin de mândrie și de faptul că el cel puțin fusese cândva cineva și nu putea ierta așa ceva
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
odată un tort al lui, l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot, n-a mai rămas un pahar curat de bragă în toată țara... De cînd îi trece muierii de-albastru prin sticla cu țuică, mai scuipă și zimbrii la pauză cîte-un sîmbure de vișină trasă în ciocolată, dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înflori pe mormîntul făgăduinței. Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje se întorc la vetrele
CHEF ÎN SECŢIA DE NUIELE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383066_a_384395]
-
mi se pare mie acum că îl fac. Era o căldură cumplită, stăteam cu toții în bătaia directă a soarelui, mai puțin taică-miu, care nu știu cum făcea de se ținea tot timpul la umbră. “Mama mă-tii de viață!”, am spus, scuipînd zdravăn în direcția aprozarului, și, mușcînd cu sete din măr, am început să mă îndrept către un lac pe care-l știam eu, în alt cartier, undeva, departe, înspre o pădure. Referință Bibliografică: Acele veri minunate / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare
ACELE VERI MINUNATE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383063_a_384392]
-
pe Nicușor, secretarul organizației de bază din întreprindere, care le degustase și el, după ce se plictisea taurul de ele, le-a refuzat înțelept: - Vedeți-vă, mă, de treabă! Vreți să bag întreprinderea în rahat? Credeți că numai ea va fi scuipată? Hai, liniștiți-vă, că se satură repede și de ea! O să revină totul la normal! A avut grijă, totuși, să-l „scuture” pe tovul tăuraș înfierbântat, ca să prevină scandalul. Tovul „scuturat” s-a trezit din euforie și a rărit-o
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
învârtea el la restaurant și la Bancă. Dacă erau târâți în scandal și „partenerii” lui, trecuți și pe la „Sirena veselă”, dezastrul era asigurat. Nu mai punem la socoteală dacă ar afla și cei de la „Centru”. Bineînțeles că l-ar fi scuipat imediat, nu mai înainte de a vedea și situația Băncii, pe care o conduce cu onoare. Și el știa care era „situația”. De aceea nu avea nevoie ca nătăfleții ăștia să scormonească prin afacerile lui și să dea prilej celor din
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
spus că ai venit s-aduci sabie, și nu pace Iar Cuvântul Tău ar fi, se pare, precum un cuțit de măcelar care tranșează inima și ficații, încheieturile și măduva. Nu mi-au descoperit nici faptul că ai obiceiul să scuipi în ochii omenilor în idea că-și vor recăpăta vederea și că ai pornit cu preconcepția că e musai să fii dușmănit - fiindcă altfel viața n-are valoare. Sigur, mi-au spus că vindeci pe cel cu duhul zdrobit, dar
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
Masrioara și ți-a gătit sau că ți-a făcut nu știu ce. Să-mi spui de-acum în colo c-ai visat, nu că a fost la tine, auzi tu? Doamneee! Și își făcu semnul crucii de trei ori, apoi își scuipă în sân. - Păi nu ți-am zis de la-nceput că visai? - Nuuu, nu mi-ai zis c-ai visat, mi-ai zis numai că a venit Marioara la tine și că ți-a gătit ciorbă de perișoare și sarmale, și
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
ce-au avut, Se împleteau cu șapte muze, Mai săngerau, poate, -n trecut... Cu ochii-nfipți în fluturi vii, Zburau aiurea ca-ntr-o sferă, Venind călare, ca spahii, Parcă din altă emisferă. Întins-acum, pe trandafiri, Acoperea culori și fluturi, Scuipând lumină-n amintiri, În ochi, ca roua ce o scuturi, Pierdută în culori de roșu ... Citește mai mult "De ce ești trist și-ngânduratși stai așa, în neputință,Când gingășie ai săpatPe paturi reci și suferință?" S-a aruncat în trandafiri,Pe
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
ce-au avut,Se împleteau cu șapte muze,Mai săngerau, poate, -n trecut...Cu ochii-nfipți în fluturi vii,Zburau aiurea ca-ntr-o sferă,Venind călare, ca spahii,Parcă din altă emisferă.Întins-acum, pe trandafiri,Acoperea culori și fluturi,Scuipând lumină-n amintiri,În ochi, ca roua ce o scuturi,Pierdută în culori de roșu... IV. DECLIN OPALIN, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2312 din 30 aprilie 2017. Mă-ntrebi deseori cine sunt, Te-ntreb deseori cine
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Odată erai pitit sub lumină Acum te descoperi ca umbra din geam Nu am cum să-ntreb dacă sunt o păpușă Cu ochii de lut și care așteaptă O zi ce mă leagă de măinile tale Un an ce mă scuipă în ochi cu noroi Un veac care trece cu tămplele goale Privind înainte, privind înapoi. Citește mai mult Îmi procesează găndirea intenții obscureAș ști că așa sunt mult mai intensăîn somn mă întorc și zămbesc în suspectPrefer să m-arunc
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
mai mult aștept suc de zeuOdată erai pitit sub luminăAcum te descoperi ca umbra din geamNu am cum să-ntreb dacă sunt o păpușăCu ochii de lut și care așteaptăO zi ce mă leagă de măinile taleUn an ce mă scuipă în ochi cu noroiUn veac care trece cu tămplele goalePrivind înainte, privind înapoi.... XVII. GENE DE SMOALĂ, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016. În crângul meu aspru de-atâtea sălcii Se-așază o
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
ce, cum și când îți vine rândul. Ca orice adolescent care se respectă, am chichițe și capricii, mă zbucium și-mi place să-mi dau fumuri când mă stârnește careva. În mine clocotește un vulcan. Mă-nfierbânt repede, ba chiar scuip dacă nu mi-e bine. Așa că aveți grijă pe unde pășiți, să nu mă nimeriți cumva pe bombeu. Zona mea sensibilă, cu forme care-au tăiat respirația multor aventurieri, se cheamă Timanfaya, sau pur și simplu Muntele de Foc. Gurile
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
Yalla ! Câh oto im smoneesre adoni, rac smoneesre. Nu se roagă, nu se umilesc, nu te trag de mânecă, nu-ți taie calea. O ofertă demnă, făcută cu moderație, decenți. Nu se aude o înjurătură, nici un cuvânt urât, nimeni nu scuipă pe jos, nici hârtii ori chiștoace aproape că nu se văd aruncate. Nici un bețiv pe străzi; niciunul. Ascult zgomotul lumii, zumzetul acela înfundat conținând în surdină clocotul unei lumi străvechi. Miros de pește proaspăt. O tejghea aranjată cu simț estetic
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
ochii resemnați ai oamenilor, siliți mulți, îndeosebi tinerii, să-și ia lumea în cap în căutarea altor surse de câștig. În numai câțiva ani populația Umilenilor s-a înjumătățit, majoritatea ei alcătuită fiind acum din pensionari ce blestemă noul regim scuipând cu indignare în țărână. N-am mai trecut de mult pe la Umileni. Asta mi-a reproșat de curând un fost elev din primii mei ani de învățământ petrecuți acolo. Îl întâlnisem întâmplător în piață, unde se străduia să vândă niște
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
omul și cât e de nenorocit! Nu poate duce în tăcere nimic din ce-ai îngăduit Și se îngrijorează-ntr-una și nu-i o dată mulțumit! Mă iartă Doamne! La Golgota, nu în zadar Tu Te-ai jerfit, Ai îndurat tăcut ocara, scuipat fiind și biciuit, Ai luat asupra-Ți toată vina ce am avut-o-n dreptul meu, Ca să ajung cândva Acasă, în sân preasfânt de Dumnezeu. Ce să mai spun iubit Isuse, decât că-s slab? Te rog să ierți! Mărește
UN ULTIM ZBOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383210_a_384539]
-
odată un tort al lui, l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot, n-a mai rămas un pahar curat de bragă în toată țara... De cînd îi trece muierii de-albastru prin sticla cu țuică, mai scuipă și zimbrii la pauză cîte-un sîmbure de vișină trasă în ciocolată, dar nimic din ce-a mai rămas bun în voi nu va înflori pe mormîntul făgăduinței. Și poate vom striga cu toții: “Iată, fluturi în cîrje ... Citește mai mult V-
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]