5,506 matches
-
cu imaginația, totdeauna dornic de semnele mișcării, ale căutării unui loc de care să se agațe privirea. Nu altfel ne închipuim că se vor fi gândit altădată egiptenii să-și construiască piramidele în vântul împrăfoșat al deșertului, de cum o face sculptorul amintit mai sus, când gândește să câștige, pentru privitorul de aici, o înălțime oarecare, așezată pe traverse lungi de lemn. Locul lor de așezare rămâne câmpul vizual deschis, un fel de așteptare, prin care trebuie să ajungi, fără să crezi
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
fiecare din cele șase fețe este acoperită cu 9 etichete, colorate în una din șase culori (în mod tradițional alb, galben, portocaliu, roșu, albastru și verde). Când a fost creat Cubul Rubik a fost creat la 19 mai 1973, de către sculptorul și arhitectul de origine ungară Erno Rubik. Numele său inițial a fost Cubul Magic. Inițial, inventatorul a obținut patent numai în Ungaria, în anul 1975, fără a căuta și patente internaționale. Doi ani mai târziu, primele prototipuri au fost puse
Cubul Rubik. Află secretul celei mai misterioase jucării din lume by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62226_a_63551]
-
Dan Hăulică Ca și cum și-ar fi elaborat o semnătură obiectuală, supusă unei geometrii care-o încifrează și totodată o expune fără echivoc, în creșteri și coborîșuri care se înșiruie paratactic pe o îngustă lespede, sculptorul GORDUZ nu s-a temut a îngemăna astfel, în aceeași parafă, netezime orizontală și o curbă în balans, ca talpa unui leagăn. Singularitatea artistului e făcută nu din reticențe ingrate, ci din putința de a traversa ferice opozițiile, de a
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
ferice opozițiile, de a le converti într-o fastă continuitate. Aerul dislocat între elementele acestui nume nu le desparte, menține, dimpotrivă, în perpetuu echilibru, premise cu încărcătură expansivă. E ceea ce ni se impune tot mai evident, atunci cînd, după dispariția sculptorului, încercăm a gîndi viitorul și trecutul pe care harul său le-a atras laolaltă, indestructibil. Actualitatea lui se înfățișează peste precare diviziuni de cronologie, căci îl simțim mereu alături, știm că există ca o majoră zestre morală, și dincolo de pragul
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
marchează o reușită și un nivel în arta bronzului, de care puțini contemporani ar fi capabili în Europa. Nudul eroic, scump anticilor, ne răsare în față, inuzabil și franc, printr-o figurație ca aceea îndrăznită de Gorduz; dar, în mîinile sculptorului nostru, idealul clasic și-a dobîndit forța de a purta cu sine, de a înălța emblematic, semnele unei barbare vehemențe. Precum lupoaica în care șuieră furtuni iscate din străfund de milenii, plăsmuirea artistică scurtcircuitează metaforic, în astfel de sinteze, Roma
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
vreo 30 de metri! Imensitatea care-l incită, însă, pe Gorduz e mai degrabă de ordinul himericului astuțios, rostogolind timpul dincolo de istorie, cu indiferența căluțului de lemn al copilăriei, care împinge din cale o roată simbolică. „Grăbită", cum îi spune sculptorul, nu să răspundă performanțelor curente, ci să existe în sine, peste convenții, Himera astfel concepută, avansînd năstrușnic, a ajuns pînă spre mările Septentrionului; atipică, aidoma unui paradox de isteață iraționalitate, făptura ei nu s-a sfiit de prestigiile unui muzeu
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
pe verticală, -o inimă crescînd nedomolit, un soi de arc împungător, ca o pană de scris, iese un bronz compozit și totuși unitar, care stă, fără greș, pe singurul lui picior. Altădată, mersul se face palmiped, parcă unor ființe volatile sculptorul le-a hărăzit să pipăie pe sol, prudent și rodnic, urme din milenii depărtate, egipțiene. Percutant metaforice, unele titluri tresar exploziv din însăși formula plastică strînsă pe care o domină artistul. Dacă a sucit gîtul figural al retoricii precum în
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
din milenii depărtate, egipțiene. Percutant metaforice, unele titluri tresar exploziv din însăși formula plastică strînsă pe care o domină artistul. Dacă a sucit gîtul figural al retoricii precum în injoncțiunea celebră a lui Verlaine -, sburătoarele sale din piatră sau bronz, sculptorul a continuat să le înzestreze cu o linie prelung fluidă, de ibiși care se apleacă înspre un humus bătrîn, la antipodul spumegărilor falacioase. „Pasărea care-și înghite umbra" se ghemuiește în sinele ei adînc, zboruri abolite mallarmean, care nu s-
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
Gorduz se apără de o anume facondă a ascensiunii orgolioase. Ele nu se dau in exemplu, aceste ființe, adunînd în trupul lor, ca rațiune inalterabilă, dimensiunea de gravitate umilă a naturii. Nici o pretenție catehizant didactică nu-i tolerată în demersul sculptorului, și nici inevitabila emfază a etimologiei, derivînd măiastra din magistra, nu intră în condiționările lui latente. „Pasărea sfîntă" - pentru a folosi denominația omagială a lui Blaga, nu așteaptă aici să țîșnească brâncușian în spațiu, vectorial strălucitoare, ea are curajul răbdător
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
inerției cantitative. La marginea mării, lîngă vuietul valurilor, îi dădea un ritm regular, ca și cum acolo, fără întrerupere, luni întregi, asculta de o chemare comandîndu-i să se lepede, cu orice risc, de trupeșa nesimțire, de acel abandon satisfăcut de sine, al sculptorului care chelfăne senzual materia. Recolta pietrelor cu care se întorcea din aceste campanii putea să pară puțină, celor cu vedere scurtă. De fiecare dată, se adăoga, totuși, în zestrea lui inefabilă, un nu știu ce care intrigă și pironește, cu atît mai
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
smulsă împrejurimii, ca în piesele mai vechi, nervos, aproape filiform înălțate: Moschoforul său, pe care îmi permit să-l apropii, în cheie gracil austeră, de figura mai scundă, pe aceeași temă, de izbînda, larg cunoscută, a lui Picasso. Îi ajunge sculptorului nostru să-și încrucișeze elementele, să le aplece ori să le ghemuiască, înțelesul lăuntric rămîne acela al unei afirmări verticale, vibrantă la nivelul oricărui fragment. Cînd alătură un creștet retezat și o talpă de bronz, cînd le numește aproape sarcastic
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
un creștet retezat și o talpă de bronz, cînd le numește aproape sarcastic „Conversînd cu iarba", Gorduz închipuie un aparat emoțional a cărui forță de impact e formidabilă. Nici un balast, nici un accent rătăcit în enunțul situației tragice. Nuditatea ei extremă, sculptorul o prezintă contrasă, chiasmatic elocventă, exploziv acuzatoare față de o crimă ce a îndoliat pentru veacuri istoria și ființa românească. Nu-i un secret, impulsul care a declanșat nevoia interioară a acestei plăsmuiri, aproape insuportabilă în invenția ei crîncenă, se rezema
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
mult ca artiști, sortiți să-i alcătuim sîmburele de sensibilitate. „ Un artist există, poate, dinainte de a se naște", îi spunea Vasile Gorduz unui martor mai tînăr, regretatul Theodor Redlow. Poate, de aceea, tot mai mult, în anii din urmă, antenele sculptorului îl orientează către filiații colectiv durabile, către „suma de voievozi" - cum ar fi spus unul din modelele sale, Petre Țuțea, gîndindu-se la poeții care ne rezumă și ilustrează. Ioan Alexandru e dintre aceștia, sărbătorit prin bustul pe care Vasile Gorduz
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
cu urechi barbare" -așa se designa el însuși în Viața deocamdată - devine, în zămislirea artistică semnată de Gorduz, o massă care, cotropitor, aproape la limita informului, fierbe de visare, și stîngace, și sublimă. Dar portretul care-l bîntuie acum pe sculptor este acela al poeziei însăși. Pornind de la masca lui Eminescu, efigia realizată de Gorduz întipărește atît de adînc freamătul de absolut al marii lirici, încît în jurul ei am putut organiza la UNESCO, în anul 2000, expoziția și Festivalul ce lansau
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
alte trei spectacole din București, două dintre ele ale Teatrului de Animație Țăndărică: Albă ca zăpada, dedicat celor mici, de la orele 10.00 și Golem, dedicat adulților, de la orele 18.00. Tot pentru adulți este și spectacolul nonverbal Măiastra, dedicat sculptorului Constantin Brâncuși, un proiect independent-Ilona Hrestic ce va începe de la orele 19.30. Ziua de sâmbătă,16 noiembrie va începe cu frumoasa poveste Inimă Rece, o producție a Teatrului Pentru Copii Ciufulici din Ploiești care se va juca în Sala
Mica Sirenă deschide Festivalul Internaţional al Teatrului de Animație by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62421_a_63746]
-
operei lui Constantin Brâncuși, deoarece Brâncuși. Pravila de la Craiova este doar un eseu, în timp ce exegeza brâncușiană a intrat de mult sub zodia cercetării academice. Numai că, eseist de clasă, Petre Pandrea nu se limitează la a scrie despre Brâncuși. Marele sculptor nu este, până la urmă, decât exponentul artistic cel mai înalt al unui spirit, în jurul căruia autorul a mai teoretizat și în alte lucrări ale sale: spiritulpanduresc al Olteniei. Pravila de la Craiova ar fi, deci, evanghelia nescrisă a acestui spirit, un
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
Cronicar Monumentele lui Bolborea In revista 22 din 20-26 iulie, Magda Câmeci semnează un editorial demn de remarcat despre felul cum sunt atribuite și plătite monumentele care „desfigurează" România. Prilejul îi este oferit autoarei de „cazul" Ioan Bolborea, un sculptor care, conform propriului site (www.bolborea.ro), a primit în ultimii 20 ani, în București, ca și în întreaga țară, cele mai multe comenzi de stat. De ce, cum etc., nu se știe. Valoarea operei monumentale a lui Ioan Bolborea e contestabilă. Academismul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6145_a_7470]
-
amplasată pe un deal, la o înălțime de 710 metri și a fost inaugurată în 1931. Aceasta va fi renovată luna viitoare, cu doar câteva luni înaintea începerii CM de fotbal din Brazilia. Mai puțin știut este faptul că un sculptor român a realizat capul statuii. Este vorba despre Gheorghe Leonida, un artist român care a lucrat la Paris.
Statuia lui Iisus din Rio de Janeiro, deteriorată de un fulger () [Corola-journal/Journalistic/62713_a_64038]
-
Dan Hăulică Între Mircea Spătaru și al său Bălcescu - imaginea care i-a însoțit vizionar, obsesiv, anii cei mai vrednici dintr-o exigentă carieră de sculptor -, se instalase un raport interșanjabil, o legitimă potrivire, operînd în rostul adînc al tiparelor ce hotărăsc identitatea. Fără poze romantice, făurarul de efigii fulgurante, demn să ne asalteze pentru totdeauna memoria, părea să nu recuze, în propria lui figură, fraterne
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
la Mircea Spătaru, ca o eleganță dreaptă, pe măsura resorturilor morale mereu prezente în ideația sa. Dar elansarea nu se lăsa redusă la o plată mensurabilitate materială, căci comporta o dimensiune lăuntrică izbăvitoare. Sveltă, precum siluetele de gravură patruzecioptistă, ținuta sculptorului întipărea, în elevația ei, cerbicia unui dinamism vertical. Oricît de matur stăpînă pe sine, ființa lui trepidà de înțelesuri ce consumă tenace, aidoma cu o flacără de nestins. Te gîndeai la un tînăr prinț printre borfași - cum îl închipuia o
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
ar veghea, fără non sens, imensitatea nudă a deșertului... * Istoria, ca energie morală, se lipsește de auxiliul convențiilor celebrative, monumentele spre care ne îndreaptă ea, să nu rămînă epigonic confortabile, prea lesnicios legate de lucrurile omenești! Un asemenea legămînt din partea sculptorului, apt să răsfrîngă crezul auster al lui Vasile Pârvan, știe să coincidă cu opțiunea definind major cugetarea istoricului: „Nu biruința e frumoasă, nu biruința e sublimă, ci drumul pînă la dînsa”. Numai așa ritmul creator iluminează coerent mărginirea episoadelor răzlețe
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
Zoe Dumitrescu-Bușulenga, își spațializa dezbaterea în jurul acestor neîntinate verticale ale memoriei istorice, pe care i le datoram lui Mircea Spătaru. Onoarea creatorilor de impalpabil zenit, prezenți în expoziție, - un Ion Nicodim, un Virgil Almășanu - fu atunci decisiv apărată. El, totuși, sculptorul extraordinar, purtînd sensibilitatea dureroasă a unui jupuit de viu, nu înregistră fără consecințe penibilul acestei reiterate încercări de intimidare, de reducere la tăcere. Pînă la Revoluție, Spătaru nu mai acceptă să figureze în vreo expunere bucureșteană, retras în secretul atelierului
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
marginală. * Am avut altădată prilejul să zăbovesc pe îndelete, în „Secolul 20”, asupra rezonanței încrezătoare, de tonică rezurecție, cu care evenimentele din decembrie ’89 au dăruit creativitatea lui Mircea Spătaru. Răbdarea silențioasă a făcut loc solicitărilor expansive, din exilul său sculptorul se găsi chemat triumfal de către studenți, să le fie profesor, rector si reformator al Academiei de Artă din Capitală. Ceea ce acumulase statornic atelierul său, sustras privirilor vreme de aproape două decenii, constitui materia primului mare eveniment de după Revoluție, expoziția personală
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
concentrarea noastră de eforturi, Prim-Ministrul de atunci, Petre Roman, și prietenul Andrei Pleșu, Ministru al Culturii, dădeau gir instituțional acestei luminoase reparații. „Fiecare e răspunzător de nefericirea tuturora”, scria Andrei Pleșu, în acel răstimp de speranță, - tocmai analizînd lecția sculptorului. * Acum, cînd Spătaru nu mai este, plecat de curînd dintre noi, ne simțim parcă despărțiți de o incandescentă vatră de imaginar și de tumult al ideilor. În epilogul unui roman celebru, de Max Broch, „Moartea lui Vergilius”, cînd sclavii ridică
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
în fața geniului antic, și să ștergem din dicționare cuvântul perfectibilitate ?” (p. 26) Frumuseții naturale, Théophile Gautier îi preferă frumusețea operelor de artă, singura eternă. Această idee va fi intens reluată în romanul în discuție. „ Am față de femei o privire de sculptor și nu de amant. M-a pasionat întotdeauna forma unui flacon, niciodată calitatea con- ținutului. Dacă aș fi avut în mână cutia Pandorei, cred că n-aș fi deschis-o” ( p.191). Supremația formei revine obsesiv în toată creația lui
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]