10,141 matches
-
când În când, becurile din tunel ne pălmuiau fețele prin dreptunghiurile decupate În pereți. Scârțâitul de lagăr neuns al arcușului se strecura printre trupurile scufundate În balansul molcom al alunecării, atârnate de bare ca niște calupuri de brânză puse la scurs. Sub ele, zeci de picioare se odihneau pe podea, așteptând ca posesorii să fabrice din ele diverse tipuri de mers. Vioristul s-a apropiat, proptindu-se În fața mea. — Iggy, am auzit o voce șoptită, printre smiorcăielile viorii. Am ridicat ochii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cei mai mulți inspirau și expirau din răsputeri, cu fețele congestionate și transpirînd din belșug, iar amețeala pe care le-o provoca exercițiul de respirație forțată semăna Îndeajuns de bine cu energia aceea aproape lichidă care ar fi trebuit să li se scurgă prin creștet În trup, adunîndu-se ca Într-un pahar. Singurul risc era ca, acumulînd prea multă energie cosmică, vreuna din doamnele mai corpolente să leșine, lucru care, din fericire, nu se Întîmplă. În schimb, În grupul doamnei Agneta, lucrurile nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
participanților, cu scopul de a alege persoana căreia să-i Încredințeze misiunea cea mai dificilă: aceea de a ține cristalul În mînă, deasupra capului, cu vîrful Îndreptat spre centru Pămîntului, În așa fel Încît energia Întregii Spirale să i se scurgă prin chakras-ul coroană În corp, iar de acolo, traversînd glanda pineală și pe cea pituitară, interacțiunea cărora activează al Treilea Ochi, să ajungă la chakras-ul splenic situat undeva Între zona genitală și ombilic. Mai departe, prin telurgizare, ea urma să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nici un fel, așa că trebui să caute repede altceva, cîtă vreme Încă mai putea conta pe impresia că ar continua o discuție deja Începută. Din păcate, mintea refuza să-l ajute, nefiind atît de sprintenă pe cît o cereau Împrejurările. Se scurse destul timp pînă cînd găsi Întrebarea următoare, suficient banală și pe care ar fi putut-o pune de la bun Început. De această dată, În mod surprinzător, David preluă inițiativa, deși pe un ton destul de acru. — CÎt o fi ora? Întrebă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
România, începe să se gîndească, trăgîndu-și sufletul își dă seama că se află deja pe Calea Griviței la intersecția cu strada Sfinții Voievozi, simțind că pășește într-o lume de care i se face frică. Cîteva firișoare de transpirație i se scurg pe frunte și simte o înțepătură deasupra ochiului drept. După-amiaza este splendidă, păcat că nu se poate bucura de razele soarelui și de cerul albastru. Inima îi bate încă foarte tare, și nu-și poate scoate din minte ultimele momente
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din ultimii mohicani, în Europa a rămas de ani buni singur, iar contactele cu restul lumii îi sînt tot mai peste mînă. O știe și el foarte bine, seamănă cu senzația pe care ți-o dă nisipul care ți se scurge printre degete și este luat de vînt, încearcă domnul Președinte o exprimare cît mai plastică, cu gîndul la Arafat, la Fidel și la vizita din China. — Poate nu-i decît un zvon dintre cele care circulă cu zecile în forfota
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu toate astea fiți convinși că au și ei o mică escrocherie pregătită, un mic căluț troian pe care vor încerca să-l infiltreze la timpul potrivit în mijlocul acțiunii. I se pare că seamănă cu un clovn, căruia i se scurg fardurile de la colțurile gurii. Măcar cu ocazia anumitor evenimente speciale fiecare dintre noi ar trebui să-și asume rolul ăsta, se gîndește, ștergîndu-și cu mîneca halatului ultimele urme de pe bărbie. Trage aer adînc în piept, miros de mentă, îl simte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
marilor companii strategice ale țării, a trusturilor de presă și a multe alte bunuri naționale s-au făcut în urma unor licitații deschise, transparente din toate punctele de vedere. Nu s-a pierdut un bănuț, nici o lețcaie nu s-a mai scurs prin tot felul de conturi private cum se întîmpla înainte. Economia nu s a prăbușit odată cu dispariția CAER, s-au găsit noi piețe de desfacere pe întreg globul, șomajul e nesemnificativ, inflație aproape că nici nu există. Dar toate astea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pare ca un miez arctic În trupul tău. Eu o pot simți de aici Bruce și nu-mi place asta. Simți că toată carnea ta caldă de mamifer Îl Înfășoară ca niște pături În straturi, asimilîndu-l, lăsîndu-i bunătatea să se scurgă spre organele din corpul tău. Respirînd. Respirînd. Nu-mi place asta. Ieși din tunel Bruce 000000 00000000000000000000000000000000000000000000000 Tunelul se rotește În jurul nostru, cu conturul vizibil al pietrelor, Începînd să se Învîrtească prin Întunericul schingiuit și jegos. Auzim voci, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și-a luat mânuța ei grăsună de pe noi, și ne-a lăsat de izbeliște sub cerul liber, ciuguliți de păsări sălbatice și ocărâți de oameni fără inimă. -Pentru că suntem niște nimeni, niște haimanale periculoase și josnice, cărora li se scurg ochii numai după lucruri rele, puchinoși care umblă hai-hui prin lume, murdărind bolta Înstelată cu cele mai vulgare cuvinte... -Nici chiar așa! Vorbești despre noi ca despre niște borfași de rând și nu se cade! A trecut și Crăciunul, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
patruzeci și trei de candidați. Am dovedit până acum, o răbdare bovină, deși de felul meu sunt o natură pe cât de histrionică, pe atât de greu de stăpânit. Dar banii...A, am uitat să spun că În lunile care se scurg până la venirea jeep-ului, deși În contractul cu fabrica sunt trecut manechin, fac de toate cu o conștiinciozitate de care mă mir eu Însumi: sunt curier, supraveghetor de secție, mânuitor al rotativelor care scuipă nasturii de alamă ca pe niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lumini și umbre, desăvârșit și minuțios redate. Respirația grea, este singurul lucru care arată că el, Kawabata trăiește Încă, mai are un fir de viață care-l leagă de lumea reală. Antoniu se preface că nu vede cum viața se scurge din trupul acestui derbedeu bătrân cu care a Împărțit cinci ani de cerșit, cinci ani de frig și de foame, cinci ani de povești adevărate și născocite, cinci ani de prietenie la urma-urmei. Aproape că-l invidiază. Aproape că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care ajung la crimă? Eu cerșesc ca să-mi astâmpăr foamea și nu pentru că aștept recunoștință din partea celor care-mi aruncă bănuții din milă și În silă de cele mai multe ori și nu recunosc nici un fel de relație cu cei care se scurg În sus și În jos la gura metroului. A, de ce am ajuns să cerșesc? Mă privește și nu trebuie să fiu psihanalizat de nimeni. Cândva, din prostie și ignoranță blestemam societatea, dar mi-am dat seama că nu am dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aprinde, așteaptând ca ceara fierbinte să picure din ea pe fundul unei farfurii. Șuvița incertă de lumină, se zbate ca suflată de vânt, Înșurubându-se și deșurubându-se grațios În Întunericul Încăperii. Umbra lui Antoniu capătă dimensiuni grotești, agresive, se scurge pe pereți, pare un monstru ce-și hăcuiește victima. Foamea i-a dispărut, nu mai are nici măcar puterea să aprindă surcele În ligheanul de tablă. Cu un ultim efort se descalță, Își scoate scurta și se vâră pe sub mormanul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și Kawabata. Kawabata tușește, o tuse chinuitoare care-i zguduie trupul slăbit de boală. Antoniu Îi așează mai bine perna sub cap și Îi Încălzește din nou apă, pentru picioarele reci ca ghiața, din care sângele pare că s-a scurs. O aruncă din sticle pe cea care s-a răcit și toarnă apă aproape fierbinte. Le strecoară sub pătură, și, după ce e convins că totul e În regulă, se așează pe scaun căutând să deslușească prin Întunericul care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
elită, un politician fără scrupule.... Dar toate astea duc mult mai repede spre moarte, decât sărăcia lucie sau mizeria cumplită. Toți visăm bogății, nimeni nu visează mizeria. Antoniu bâjbâie după o lumânare. O găsește și o aprinde, lăsând să se scurgă câteva picături de ceară pe fundul unei farfurioare, ți lipind lumânarea de el. Curenții de aer mișcă mica flacără ca pe un fir de iarbă bătut de vânt și, În lumina ei, chipul lui Kawabata pare un fragment de pictură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
știi,, se aude dincolo de peretele de tablă. -Guvern?, ce e ăla guvern? o șicanează Antoniu, În timp ce mâna lui se Închide ca o meduză ce-a aspirat prada. Strecoară În buzunarul pantalonului bancnota și privește mai departe, indiferent, mulțimea care se scurge ca un șuvoi imens de apă, pe marele bulevard. Se gândește că bătrânul Kawabata a avut ceva noroc, măcar În aceste ultime clipe ale vieții lui de vagabond. A murit totuși Într-un pat și nu În vreun canal, mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mișcare rapidă spre el scaunul, după care l-a ridicat, izbindu-l În moalele capului pe criminal. Știa că acest lucru Îl poate costa sfârșitul, dar n-a avut Încotro. S-a lăsat o liniște mormântală, și bruta s-a scurs pur și simplu de pe trupul lui Antoniu, cum se scurge o materie moale, gelatinoasă de pe o suprafață denivelată. S-a ridicat cu greu și, năucit de loviturile primite, a mai avut puterea să găsească cartea cu Psalmi și caietele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
izbindu-l În moalele capului pe criminal. Știa că acest lucru Îl poate costa sfârșitul, dar n-a avut Încotro. S-a lăsat o liniște mormântală, și bruta s-a scurs pur și simplu de pe trupul lui Antoniu, cum se scurge o materie moale, gelatinoasă de pe o suprafață denivelată. S-a ridicat cu greu și, năucit de loviturile primite, a mai avut puterea să găsească cartea cu Psalmi și caietele În care Își scria istoriile. Le -a pus Într-o sacoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Traversează acum, bulevardul Mareșal Averescu, și merge În lungul lui, până ajunge la un bloc cu zece etaje. Intră la parterul blocului, Într-un centru de pâine, de unde Își cumpără o chiflă. Mușcă din ea cu lăcomie. Un tramvai se scurge leneș pe șine, și se apropie de stație. Strada pe care o caută e vizavi. Traversează orbește prin fața tramvaiului, care tocmai a plecat din stație. E izbit din plin, se aud țipete, și tramvaiul oprește. Antoniu moare sub privirile neputincioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
foarte mult timp. 24 Dragostea pătimașă se hrănește din orice. Așa se face că, după ce am trecut peste durerea și șocul provocate de hotărârea lui Georgie, aceasta mi-a deschis un fel de canal prin care dorințele mele s-au scurs, cu o violență sporită, spre Honor. Parcă totul fusese plănuit; și, în această lumină, gestul lui Georgie, deși nespus de dureros și de răscolitor, a căpătat semnificația unui sfârșit de capitol. Se pare că nu aveam să mă bucur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pentru mai mult timp; și, la fel ca atunci, am încercat să mă alin spunându-mi: într-o oră, în două ore, ea va fi aici, totul se va lămuri, totul va fi ca deobicei. Dar între timp minutele se scurgeau în tăcere unul după altul, fără să se întâmple nimic. Firește că era adevărat - iar ceea ce se întâmpla acum era cea mai bună dovadă - că mariajul nostru era încă, în multe privințe, viu. Ceea ce spun acum poate suna oribil, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trecut? Păi cum să nu, domnule Knisch, se poate? Cu un zâmbet fără cusur, Wickert Întoarse fotografia și scrise un număr pe spate. Împinse fotografia pe masă. — Să sperăm că veți găsi o soluție. Pentru binele amândorura. Dar timpul se scurge repede. Fiecare clipă În care această femeie se scaldă În lichidele memoriei dumneavoastră ne poate costa scump. De asemenea, s-ar putea ca acea colegă de la omucideri să vrea să vă interogheze. Ar fi bine să mă contactați imediat ce ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am reușit să mă adun, mi-am șters lacrimile. Durerea păru să cedeze, astfel că am reușit să mă târăsc până la chiuvetă. M-am spălat cum am putut, având În vedere starea În care eram. Saliva amestecată cu sânge se scurse În vasul emailat, desenând niște modele ciudate, ca niște nervuri. La sfârșit am aruncat o privire În oglinda de deasupra ușii. Cu excepția buzei umflate și ochii umflați, arătam mai bine decât era de așteptat. E drept, nu eram o aparență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu greață. Îmi vine să plâng. Nu în pălărie, măi, șvanț, că pe urmă o să-ți pui chestia aia pe cap. Acuș’, trebuie să ți-o pui pe cap și să te plimbi prin centrul Newark-ului, cu șuvițe de clei scurgându-ți-se la vale pe frunte. Cum o să iei prânzul cu pălăria aia pe cap?! Ce jale se pogoară în sufletul meu când mi se prelinge în mănușă ultima picătură. Deprimarea e copleșitoare: până și pula mi se rușinează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]