7,237 matches
-
egale, un gângurit întrerupt din când în când de câteva hohote, ceva mai puternice ca intensitate, răzlețe. Părea a fi plânsul cuiva care intenționează să-și drămuiască forțele pentru un bocet mai de durată. Alexe se uită la ceas. Fuma scuturând pe parchet scrumul. Se auzi soneria și Nina ieși din bucătărie. Cred că a venit, Nik, ți-am spus eu că vine, anunță ea triumfătoare. Să sperăm că nu-i altcineva. Femeia merse și deschise ușa. Se auzi o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
21. Plecase afară să aducă apă, cișmeaua se afla în apropierea porții, țârâia încet, o lăsau mereu să curgă ca să nu înghețe, își aruncase paltonul pe umeri și își trăsese pe picioarele subțiri, cizmele. La început au strigat-o, au scuturat desimea nopții de jur împrejur. La poartă, sub cișmea au găsit căldarea pe care o luase cu ea când ieșise din cameră. Nu se umpluse încă. După nici zece minute de căutări, tatăl se întorsese în casă, tropăind pe prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nopții de jur împrejur. La poartă, sub cișmea au găsit căldarea pe care o luase cu ea când ieșise din cameră. Nu se umpluse încă. După nici zece minute de căutări, tatăl se întorsese în casă, tropăind pe prag ca să scuture de pe bocanci zăpada. Carmina și mama îl priveau din ușa bucătăriei, cum își leapădă încruntat mesada, cum se apleacă, vinețiu în obraji și-și trage cu răbdare șnururile de la ghete, se descalță, așază încălțămintea lângă perete apoi intră în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fredonând, își înfrâna repede elanul când observa că este supravegheată, mereu aveai impresia că pune la cale cine știe ce surpriză, se metamorfozase cu totul, nici nu mai era ea. Se gândea cu emoție, cu înfrigurare la noua ipostază a Elenei, se scutura adesea copleșită de trăiri puternice, aproape palpabile ale sentimentelor ei din tinerețe, primele zile de femeie măritată, niciodată nu le conștientizase astfel, niciodată nu le rememorase, considerase că trebuie să le lase să zacă acolo, departe, în urmă. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un singur foc, seara, înainte de culcare, cât să se încălzească puțin aerul, să fie respirabil, plapuma părea rece, rece, dușmănoasă, nici nu mai reușea să țină cartea în mână, stingea repede lumina și își încălzea palmele intre coapse, apoi clipea scuturând întunericul: ce era adevărat dintre vorbele ce și le spuneau seara, ce era adevărat și ce era fals? Se încălzea greu și când ațipea se gândea că poate Elena este la spatele ei, adormită de mult, cu figura calmă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plăcut dimineața, strugurii erau reci, aproape brumați, se retezau ușor, târnele se umpleau imediat. Mâinile se dezmorțeau de somn și treptat corpul se umplea de transpirație. Începea să dogorească iar brațele nu mai erau umede ci ardeau. Te înăbușea praful scuturat din butuci, foșnetul uscat aproape metalic al frunzelor, metal prin metal, soarele usca. Degetele păreau calcaroase, străine. Pe limbă gust de cocleală, genele albite de praf, trupuri aplecate. Din când în când îți ștergeai fruntea cu dosul palmei și vedeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pat câteva zile, să i se dea supă de pasăre iar ea, somnolentă, să perceapă din când în când prezența părinților, îngrijorarea lor, neputința și somnul s-o târască de-a lungul mai multor zile. Deja își simțea coloana vertebrală scuturată de frisoane. Să fie febra? Febra comandată, dorită de creier? Nu, astea sunt simple impresii sunt subterfugii puerile și ea nu trebuia să recurgă la ele. Se întoarse din drum și plecă la Elena. Fusese o decizie spontană, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-mi distrugeți iluziile, la fel s-a întâmplat și altora, pe care i-am întâlnit aici în casa voastră, cu toții am încercat același lucru, să descoperim, numele, creatorul total, fără nici un rezultat. Alexe se foi pe scaun enervat. Îți scutură mucul țigării apoi buzele sale se destinseră într-un zâmbet superior, mai mult un rictus. Doar n-ai vrea să accept inepțiile voastre numai de dragul de a face o concesie, mă, așa s-a întâmplat să fie, voi să veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
explodă Alexe și o privi cu aerul cel mai nevinovat de pe lume. Și țața Floarea citește câte un romanț din când în când dar vezi că ea are atâta bun simț ca să nu pretindă că-i cultă! Pufni în râs scuturându-și umerii, un râs mut care se potoli de la sine, ca la comandă. Nu e suficient să citești, mă, și sutele de pagini să se risipească în vânt de îndată ce-ai închis coperta, trebuie să încerci să întrevezi esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
alertat Ovidiu, privindu-le cu îngăduință superioară în timp ce-și rotea cheile mașinii pe deget. Nu, nici vorbă, i-a răspuns Carmina și au început să coboare scările. Mama ta este foarte îngrijorată în privința Fanei, asta-i. Ei, a scuturat mâna a plictiseală Ovidiu, fleacuri de-ale mamei. Fana se simte foarte bine, ca în rai. Maman nu face decât să dramatizeze. Probabil că-i place grozav să complice lucrurile mai mult decât e cazul. Nu-l prea agreează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stejar masiv. Carmina s-a așezat într-un fotoliu, Ovidiu pe canapea. Biblioteca aflată între uși era înaltă până în tavan, plină de cărți polițiste. Pe masa mică, scundă, trona o vază încărcată cu flori de câmp. Pe luciul ei se scuturaseră câteva petale mici, movulii. Am să-i spun Sidoniei, gândi Carmina, despre aerul prea sever din holul de primire, despre florile de câmp și despre funda lucioasă ce ține trasă într-o parte draperia de pluș albastru, despre părul blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cuplu. Fana vorbea mai departe cu vocea ei cântată, atât de plăcută auzului, din când în când gesticula punându-și în evidență unghiile îngrijite, lăcuite cu mov. Carmina nu se mai concentra, obosise, își aminti de trecuta răzvrătire când se scuturase din vraja acelui monolog ispititor al Fanei, pentru că avusese credința că timpul trece pe lângă ele inutil, că vor îmbătrâni acolo, una vorbind, cealaltă ascultând, că alături, se pot petrece lucruri importante, neștiute de ele, care vor rămâne să debiteze aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stabilești ziua și-ți spui: azi voi avea un sentiment sublim de duioșie. Dar dincolo de sarcasmele ei, observă că Fana era un noian de impresii, un receptacul mereu treaz spre care se îndreptau fel de fel de nuanțe, erau alese, scuturate de praf și catalogate după importanța lor. Avea un spirit de observație ascuțit, păcat că și-l irosea doar în vorbe, îl cheltuia fără nici un folos, nu era conștientă de marea calitate cu care era înzestrat creierul său, se risipea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de altul în hol. Știam că vii, știam că vii, exclamă ea. Sărut mâna, Carmina, rostește el protocolar și-i sărută de câteva ori degetele reci, subțirele. Ți-i frig? Întreabă și-i ia mâinile între palmele sale. Ea neagă scuturând veselă capul, ce știe el, ce știe el! Ești mereu rece, îl aude, ai mâinile înghețate vreau să spun. Să fii singură aici și să nu aibă nimeni grijă de tine. Clătină din cap îngrijorat. Sunt obosit, Carmina, aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
anostă, un timp pierdut definitiv? Cât oare va mai dura tâmpenia asta, Ovidiu? Cât timp o să ne mai tocim unul altuia nervii? Cât? Toată viața, îi spuse și o apucă de mână brutal, o săltă spre el cu violență, o scutură. N-ai înțeles asta? Ea se crispă străbătută de o teroare ce-i paraliza respirația. Tu nu înțelegi că nimic nu este mai important decât momentul acesta? Te iubesc și altceva nu mă mai interesează. De câte ori să-ți mai explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-un alt corp de clădire decât birourile contabilității. Era foarte posibil să nu se întâlnească luni de zile cu Emilia. De altfel bănuia că femeia ar fi evitat-o. Dacă s-ar fi văzut întâmplător, Emilia și-ar fi scuturat coama și i-ar fi explicat: Fii sigură că la mijloc nu a fost nici o rea intenție. Dar Carmina prefera ea însăși s-o ocolească pe Emilia. Multe zile nici la cantină nu s-a mai dus. Curând, interesul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
i se strecură în sânge. Se simți săltată din fotoliu. Spune-mi, dacă nu mi-ai fi văzut mașina în fața blocului ai fi venit cu el sus? O întrebă cu gura lipită de obrazul ei. Spune-mi, repetă și o scutură. Inutil să te încăpățânezi ești în mâinile mele. Deci l-ai fi adus aici? Nu, ne despărțisem în fața complexului. De ce acolo? Din cauza bătrânei de la etajul întâi. Care bătrână? Una care stă toată ziua la fereastră și iscodește. Popândarul. Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acolo cu adevărat. Tatăl continua să citească și să memoreze cifre, mama se ocupa cu tricotatul. Într-o zi o observă, era așezată în fața ferestrei, își masa visătoare urechea, apoi introduse degetul în ureche, îl roti de câteva ori, îl scutură, cu ochii lăsați, cu figura pătrunsă de plăcere, scoase din buzunar o clamă, ținută cu siguranță special acolo și începu să-și scormonească urechea din ce în ce mai excitată, o plăcere ce-i schimonosea trăsăturile, o făcea să se aplece în scaun. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că niciodată nu avusese suficientă tărie ca să nu observe pe ce teren nesigur se afla. Totul era o mare și odioasă înșelăciune. Acum ai stricat tot, tot, înțelegi? o zgudui el de mâini. În clipa asta. Nu pot, spuse ea scuturând capul, nu pot să nu observ că m-ai distribuit într-un rol ingrat. Carmina, tu n-ai înțeles niciodată nimic din ce se întâmplă între noi, nimic! Oho, a fost o vreme când mă înșelam pe mine însămi, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spusese niciodată "te iubesc". Biet orgoliu! O întâlnise pe Emilia în curtea uzinei, aproape de poartă. Era la finalul programului și nu avea cum să se ocolească. Carmina crezuse că femeia se va arăta încurcată, dar, în loc de orice stinghereală, ea își scutură coama neagră și încâlcită și-i spuse direct: Recunosc, atunci, la concertul acela simfonic, ți-am dat un bilet cu suflet. Și, așezând o mână molatică și albă pe încheietura sânului stâng atât de frumos și de viu, atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
viermele de mătase își țese în jurul său, cu migală, firul subțire, sclipitor de alb. Tot ceea ce crezuse până atunci a fi imbatabil se dovedea a fi iluzoriu, ceva ce nu se susținea pe nimic, absolut pe nimic! Trebuia să se scuture cât încă nu era prea târziu, în ultima vreme echilibrul său sufletesc se deteriorase în mod evident, ea vedea bine, era conștientă încă de tot ce se petrecea. Atâta vreme cât Ovidiu menținuse o oarecare constanță în ritmul întâlnirilor lor, ea avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
umeri, vă urăsc pe toți! Vă urăsc! Fuck you all! Fucking shit! Fuck you all! Vă urăsc pe toți! Prea multe povești în capul meu, prea mulți vampiri de la distanță înfipți în carnea mea, îi arunc cu înjurături și îi scutur din mers, pe drumul pietruit, printre clădiri, în lift, în broasca ușii, nu mai pot, nu mai pot, cu Dumnezeu ascuns în cearceaf, la nivelul gurii, nu mai pot, nici Dumnezeu nu mai știe ce trebuie să înțeleg, ce Dumnezeu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
momeală? îl întreba Eleanor. — Știu, știu... Dar nu mi-a trecut nici o clipă prin minte că o persoană care-i capabilă să spună lucruri atât de inteligente despre opera mea e-n stare să scrie ceva atat de... și Șam scutură din cap, arătând că nu-i vine să creadă cât de perfida poate fi Fanny Tarrant. I-am oferit și-un prânz. Gătit de mine însumi: supă de măcriș, rasol rece de somon cu maioneza - maioneza adevărată, nu chimicale de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Mi se pare de-a dreptul nerecunoscătoare, spuse Adrian. După maioneza și toate celelalte... Îmi închipui că povestea ți se pare nostima, zise Șam. — Ba nu, deloc! se împotrivi Adrian în timp ce Șam, suspicios, îl țintuia cu privirea. Deloc! repeta el, scuturând din cap viguros, insă buzele păreau să i se arcuiască într-un zâmbet. — Mă duc să pun ceva pe mine, spuse Eleanor. Mai rămâi un pic, Șam? Cam o jumatate de oră. — Perfect. Mă-ntorc într-o clipă. Hai, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nu? — Adică să fac pe pedofilul drogat, care-și rupe nevasta-n bătăi? Iar ea să fie-ntr-atât de fraiera încât să publice chestiile astea? — Ei, nu trebuie să născocești o poveste chiar atat de scabroasa, spuse Șam. Adrian scutură din cap. Femeia asta nu-i un reporter de provincie cu cas la gură, Șam. N-o să țină. — Mda, s-ar putea să ai dreptate, recunoscu Șam cu părere de rău. Se încrunta și făcu o grimasa, cufundându-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]