7,863 matches
-
Cum, te Înjură când trece pe lângă tine? Interesant. Și cum arată Căreală ăsta? — E scund, un metru cincizeci și ceva, o față de broscoi exoftalmic, slab... ba nu, putred, copt... știi tu. Poate ar trebui să te duci să-i ceri scuze, doar n-ai vrut să-l umilești În public, ți-a ieșit așa, pe nepusă masă. — Da? Și cum să justific faptul că aveam ziarul la mine? — Da’ ce, crezi că se Întreabă el așa ceva? Îl crezi prea deștept. E
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dacă o luăm așa, eu mă las de scris, a protestat poetul Ionescu. — Nu, dom’ne, cum o să faci așa ceva? — Văd că nu Înțelegeți, domnu’ Nistea, a mai Îndrăz nit Ionescu. — Bun. Am vrut doar să dezleg limbile, Îmi cer scuze. Așadar, eu remarc o ameliorare În poezia domnului Ionescu. În ce sens ? Păi, În sensul că, deși laitmotivul e același, mijloacele de expresie s-au mai Îmbunătățit. De pildă, cea mai reușită metaforă mie mi s-a părut . — Nu aburoasă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
e idiot să stea dracului În banca lui, Însă el insista și i-am promis că o să l plesnesc dacă nu Încetează. — Hei, hei, a intervenit ea, ce te-a apucat, ești chiar atât de sălbatic? Omul și-a cerut scuze. Uite, sunteți chit... Nu mă interesează, i-am replicat, fac ceva pe „chitul“ lui, pe mine mă enervează faptul că e prost, ce, eu nu știu să spăl o pereche de pantaloni... și În clipa aceea am privit-o. Surpriza
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
prieteni, Lucian dispunea de ea ori de câte ori avea chef să Îi facă vreun cadou - la urma urmei erau tineri, iar ea Îi iertase brutalitatea de la prima Întâlnire, Îl dojenise astfel Încât să Îi Înmoaie inima și <citation author="unknown">„să-și ceară scuze În genunchi“</unknown>, așa se exprimase... Avea nevoie de acest odgon În lumea sus-pusă a orașului, maică-sa era săracă și nu se știe ce necaz ar fi putut da peste ele. Cu Lucian Își făcea de cap, fiindcă de
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
pută a sudoare și să se tragă de brăcinar cu mitocanii? Asta spera, asta Îi dorea În taină dobitocul ăsta de Costel? Mai vedem noi, dom’ Costel. — Care noi, Costele? Vezi-ți de lungul nasului, haida-de! — Să trăiți, Îmi cer scuze, a Îngăimat nefericitul - și i-a pupat mâna privindu-l În ochi ca un câine vinovat. În casă era liniște, așa cum Îi plăcea lui, iar Lucian stătea cuminte pe un fotoliu și se prefăcea că citește. — Vino Încoace, băiatul tatii
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
nimic, taci și aștepți, sentința e a ta și a nimănui altcuiva, atâta doar că de data asta el Îl sunase pe „Dumnezeu“, și era bine știut În lumea lui Rogoz că tu ești cel ce trebuie să Își ceară scuze pentru deranj. — Tovarășul Carara? Rogoz la telefon... — Știu cine e la telefon, ce vrei? s-a auzit o voce aspră, vădit scârbită, la celălalt capăt al firului. — Tovarășul Carara, am ordin de la tovarășul Paro lică... Avem o problemă de cultură
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
față de oameni. Exact ca Într-o prietenie cu sugestii Îndrăgostite, cum se Întâmpla demult În Antichitate, o prietenie care pășise dincolo de linia roșie a respectului... — De ce ai venit? l-a Întrebat totuși cu reproș. — În primul rând ca să Îmi cer scuze pentru gestul meu laș. Am auzit că ai fost cât pe ce să... — Să ce, Cristiane? Și de unde ai auzit tu asta? Se vorbește În târg, se aude prin aer? — Am zis și eu așa... Am bănuit... — Bineînțeles că ai
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
E deja ridicol. Trece printre oameni care vorbesc și râd și-și ține paharul ridicat sus de tot, ca nu cumva să-l verse pe spatele vreunei doamne îmbrăcate în rochie elegantă, și apoi să fie nevoit să-și ceară scuze toată seara. Încă doi pași. Gata. A ajuns. E în spatele ei. Stă. Ce situație im be cilă. Stă ca un papagal în colivie și nu știe ce să facă mai departe. Poate că ar trebui s-o apuce de fund
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Se gândește că acum nu mai poate să dea înapoi. Ba da. Ar putea. Dar la ce bun. La ce ar ajuta dacă s-ar întoarce chiar în clipa asta și i-ar spune bărbatului care o urmărește băi tipule, scuze, dar n-are nici un rost și e aiurea, mai bine hai s-o lăsăm baltă. La ce ar folosi. La nimic. Simte prezența bărbatului, la cinci pași în spatele ei. Se uită la curul meu. Ce porc. Ce porc superb. Aproape
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
bate pe coșmar pe umăr și îi face un semn discret cameramanului. Ca și cum i-ar spune filmează în continuare. Nici nu vreau s aud că s-a terminat pelicula sau că s-a blocat aparatul sau mai știu eu ce scuză penibilă. Asta e secvența cea mai formidabilă din tot filmul meu. Uite. Publicul e paralizat de groază. Publicul. Publicul unic. Singurul spectator. Spectatorul care e și actor principal. Cel căruia i se întâmplă toate astea. Acum. Publicul care nu prea
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
fie independentă de politică și drepturile omului garantate oricare ar fi ismul, comunism, capitalism, pol potism etc. și oricine laudă sistemul comunism să fie supus oprobiului public că cei care aprobă holocaustul că Șova, declarat antisemit și obligat să ceară scuze. La fel si nostalgii, să ceară scuze, să-și pună cenușă pe cap și să sădească un copac în monumentul victimelor comunismului și celor care au luptat contra lui, sau au ajutat victimele să scape, să fugă, să trăiască. Pricepe
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
garantate oricare ar fi ismul, comunism, capitalism, pol potism etc. și oricine laudă sistemul comunism să fie supus oprobiului public că cei care aprobă holocaustul că Șova, declarat antisemit și obligat să ceară scuze. La fel si nostalgii, să ceară scuze, să-și pună cenușă pe cap și să sădească un copac în monumentul victimelor comunismului și celor care au luptat contra lui, sau au ajutat victimele să scape, să fugă, să trăiască. Pricepe soarta unui burghezo-moșier în comunism a fost
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
așa se spune în româna contemporană: putoff). Și atunci, ce rămâne? Păi rămâne lăbărțarea candidă. Perfidele, calculatele nu vor ști să se crăcească natural, cu uleiurile lor esențiale și bețișoarele lor parfumate cu tot. Vor avea întotdeauna fie fraze de scuză, fie tehnici de subliniere: uite cum mă lăbărțez. EU: Sibylle, te părăsesc, nu ne potrivim deloc. EA: Nu te opri, nu te opri. EU: Sibylle, m-am oprit acum ceva vreme. Ești cră cită și ai umor, așa e, dar
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
dreptate, iar respectivii turiști vor fi luați de vreo viitură. Turistul înghițise și ultimul dumicat de pâine, apoi se ridicase și-și pusese rucsacul în spate. Și eu vreau să plec. Intenționez să trec dincolo și să cobor în oraș. Scuze, dar bat munții de multă vreme și am învățat când trebuie să stau potolit, la adăpostul cabanei, cu o ceașcă fierbinte între palme. Ghidul îl privise cu indiferență. Fiecare doarme așa cum își așterne. Când ți-o fi mai greu, să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de a forma, și pe cel de a conserva. O parte din discuțiile despre lipsa efectelor sociale ale anumitor forme de învățământ este datorată exacerbării pragmatismului. Nu cunoaștem îndeajuns consecințele acestor "gesturi didactice" pentru a da sentințe absolute. E o scuză? Poate! Dar dacă nu e? Tendința actuală a Occidentului în domeniul învățământului și a cercetării este orientarea spre interdisciplinaritate. Dar interdisciplinaritatea înseamnă de fapt filozofie. Bucuria pe care o trăim când descoperim un mod de gândire care corespunde felului nostru
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
am găsit zeul (sau surogatul de zeu), ceea ce ne eliberează întrucâtva de povara existenței. Ne constituim viața ca o serie de promisiuni neonorate: promisiunile pe care ni le facem. Pentru a nu ne considera oameni lipsiți de cuvânt ne construim scuze. Sistemul scuzelor care ne justifică nereușitele necesită mai multă muncă decât ar fi necesară pentru împlinirea promisiunilor. Bocetul joacă un rol de marker ontologic: în funcție de intensitatea lui (și de mulțimea bocitoarelor) se descoperă valoarea existenței mortului, demnitatea sa ontologică. Ceea ce
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
zeul (sau surogatul de zeu), ceea ce ne eliberează întrucâtva de povara existenței. Ne constituim viața ca o serie de promisiuni neonorate: promisiunile pe care ni le facem. Pentru a nu ne considera oameni lipsiți de cuvânt ne construim scuze. Sistemul scuzelor care ne justifică nereușitele necesită mai multă muncă decât ar fi necesară pentru împlinirea promisiunilor. Bocetul joacă un rol de marker ontologic: în funcție de intensitatea lui (și de mulțimea bocitoarelor) se descoperă valoarea existenței mortului, demnitatea sa ontologică. Ceea ce arată că
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de grămada de lemne arse. Osaki, Hangița, și-a făcut apariția la poarta din grădină. — Ce s-a întâmplat? Mi-au ajuns niște vorbe la urechi. Îi sclipeau ochii în lacrimi. Îmi pare rău, am murmurat eu în chip de scuză. — Nu aveți de ce să vă cereți scuze. Ce-a zis poliția? Nimic. — Atunci e bine, spuse ea, fericită. Am discutat cu Osaki despre modalitatea de a-mi exprima mulțumirile și a-mi cere scuze sătenilor. A fost de părere că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
și-a făcut apariția la poarta din grădină. — Ce s-a întâmplat? Mi-au ajuns niște vorbe la urechi. Îi sclipeau ochii în lacrimi. Îmi pare rău, am murmurat eu în chip de scuză. — Nu aveți de ce să vă cereți scuze. Ce-a zis poliția? Nimic. — Atunci e bine, spuse ea, fericită. Am discutat cu Osaki despre modalitatea de a-mi exprima mulțumirile și a-mi cere scuze sătenilor. A fost de părere că banii ar fi cel mai potrivit lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am murmurat eu în chip de scuză. — Nu aveți de ce să vă cereți scuze. Ce-a zis poliția? Nimic. — Atunci e bine, spuse ea, fericită. Am discutat cu Osaki despre modalitatea de a-mi exprima mulțumirile și a-mi cere scuze sătenilor. A fost de părere că banii ar fi cel mai potrivit lucru și mi-a spus cam pe la ce uși ar fi bine să bat. Dacă nu vreți să mergeți singură, adăugă ea, merg și eu cu dumneavoastră. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
întâi pe la primărie. Primarul Fujita era plecat, așa că am dat pachețelul secretarei, spunându-i: — Îmi pare tare rău pentru ce s-a întâmplat aseară, dar de-acum încolo o să fiu mai atentă. Vă rog să mă iertați și să transmiteți scuzele mele domnului primar. Am trecut apoi pe la pompier. Mi-a deschis chiar domnul Ōuchi. Mi-a zâmbit, trist, dar nu mi-a reproșat nimic. Am izbucnit în plâns. — Vă rog să mă iertați pentru aseară. Am plecat agitată și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
au venit în minte cuvintele lui Isus: „înțelepți ca șerpii și inofensivi ca porumbeii“. Cuprinsă de un curaj subit, m-am apucat să scriu o scrisoare. (rând liberă Sunt sora lui Naoji. Sper că nu m-ați uitat. Îmi cer scuze că Naoji este iar o pacoste pentru dumneavoastră și că v-a dat bătăi de cap. (De fapt, n-ar trebui să mă amestec în afacerile lui Naoji, așa că nu văd ce rost are să-mi cer scuze.Ă Astăzi vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
uitat. Îmi cer scuze că Naoji este iar o pacoste pentru dumneavoastră și că v-a dat bătăi de cap. (De fapt, n-ar trebui să mă amestec în afacerile lui Naoji, așa că nu văd ce rost are să-mi cer scuze.Ă Astăzi vă scriu să vă cer o favoare, nu pentru Naoji, ci pentru mine. Fratele meu mi-a spus că vechea dumneavoastră casă din Kyobashi a fost distrusă în timpul războiului și că de-atunci stați în actuala locuință. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
din Jurnalul Sarashinei. Aia nu e în stare să deschidă gura niciodată. Este imposibil să se vorbească cu tine. Prietena mea a plecat după ce mi-a adresat asemenea cuvinte. Tocmai îi înapoiasem, necitită, o carte de Lenin. — Ai citit-o? — Scuză-mă. Nu. Ne aflam pe un pod de unde se vedea Catedrala Nikolai din Tokyo. — De ce? Ce s-a întâmplat? Prietena mea era doar cu câțiva centimetri mai înaltă decât mine și foarte talentată la limbi străine. Îi venea foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Ea a bombănit ceva și apoi a recitat repede niște versuri în engleză: „Cu bine, dacă ne despărțim definitiv de data asta. Adio pentru totdeauna. Byron.“ M-a strâns ușor la piept. M-am simțit rușinată și am bolborosit o scuză. Am pornit spre stația Ochanomizu. Am mai privit o dată în urmă, peste umăr, și am văzut-o pe prietena mea stând nemișcată pe pod. Se uita după mine. A fost ultima oară când am văzut-o. Aveam același profesor, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]