KorAP: Find »[drukola/base=scuza & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...33 34 35 ...211 >

5,253 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

despre asta e vorba, îl lămuri Stelian. Directorul îl pofti să ia loc, în timp ce nevasta lui se grăbi să intre în casă, pentru a-i aduce musafirului, pe o tăviță, niște gogoși aburinde și o ceașcă de cafea. Să ne scuzați, că la noi este cam deranj! glăsui doamna Anton, cu un surâs de gazdă amabilă pe buze. Era o femeie încă foarte tânără, cu o figură blândă, nu lipsită de frumusețe. În urma ei din casă se ivi o fetiță de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
pensia, apoi dori să știe dacă se mai gândise la propunerea pe care i-o făcuse în toamna trecută, în legătură cu serviciul de contabil la cooperativa din comună. Stelian vru să răspundă, însă vicepreședintele își aminti ceva și-l întrerupse. Mă scuzați, îi spuse el, scuturându-și scrumul țigării într-o farfurioară plină de chiștoace, cu un zâmbet pe chip. Am auzit că vreți să ne părăsiți... E adevărat? Stelian confirmă, mirat că acum și la sfat se știa despre această intenție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
își mustră soțul că îi ținea pe musafiri la ușă, în loc să-i invite în casă, așa după cum o cerea buna-cuviință, și Mișu Leibovici nu mai termină ce începuse să spună în legătură cu fiul său. Iertați-mă, se grăbi Iorgu să se scuze, are dreptate Amalia. Vă rog să poftiți înăuntru..., îi îndemnă el pe cei doi frați ai săi și le deschise ușa. Din dosul ușii îi întâmpină Amalia, cu un surâs de gazdă primitoare. Bine-ați venit la noi acasă...Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
prostii și bârfe, Grigore, ți-am mai spus și-altă dată! zise Stelian, străduindu-se să zâmbească indulgent. Doar știi bine că eu n-am făcut niciodată politică!... Eu nu spun decât ce-am auzit pe la unii și alții, se scuză Grigore Gospodin, punând la loc pe masă paharul golit. Stelian i-l mai umplu încă o dată. Nu, Grigore, n-am de gând să mă fac membru de partid, îl încredință el, cu glas stăpânit și sigur. Dar vezi tu, continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
dezamăgirea, ba chiar îl lăsă pe socru să-i mai umple o dată paharul, cu aerul că i-ar fi plăcut cu adevărat. L-am lăsat pe Mieluș la cazan și-a ieșit puțin cam moale, găsi de cuviință să se scuze Grigore. Da e bun!... adăugă el vesel, suflând pe nări și pe gură, ca și cum mai avea puțin și lua foc. Bineînțeles, grăi mai departe țăranul, cu mare chef de stat la taifas, că se gândise sa le aducă și lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
dinspre mănăstire și veni cu pași săltați și țanțoși ca să-l întâmpine. Servus, mă Virgile, ce mai faci? îi dădu el binețe de departe. Ai uitat să mai treci pe la mine!... N-am avut timp, că aș fi venit, se scuză Virgil, intrând în curte și îi întinse ardeleanului mâna. Dar ce, te-ai făcut șef de moară sau tată de albine? îi replică glumeț celălalt. Aflând că i se mai născuse încă un fiu, el îi scutură mâna bărbătește și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
grăbi spre el cu mâna întinsă, în timp ce ochelaristul înlemnise în picioare, în spatele biroului său. Aflând ce necaz îl adusese la minister, directorul Uritescu stătu puțin pe gânduri, apoi îl pofti la el în cabinet, ca să vadă ce și cum. Mă scuzați, articulă cu glas umil secretarul, eu nu știam cine e dumnealui... Dacă l-aș fi cunoscut mai dinainte... Ia mai du-te dracului, Costache, că tu nu ești în stare să-l recunoști nici pe taică-tu, dacă ar intra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
trădezi matematica pentru poezie? Surprins de întrebare, Victor rămase o clipă perplex, cu un zâmbet încurcat pe buze. Eram numai în trecere pe-aici, domnule profesor! se apără el revenindu-și din surpriză, fără să lase impresia că s-ar scuza pentru prezența lui în acel loc. Dar profesorul Barbilian nu arătă prea satisfăcut de acest răspuns și i-o reteză scurt și sec: Tinere, ia aminte bine la ce am să-ți spun: orice o să mai auzi, matematica este regina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Din stație, clădirea veche a spitalului se ivea, cu acoperișul ei de țiglă maronie și cu zidurile cenușii, cazone, din mijlocul unor tei și castani cu frunze îngălbenite, pe partea cealaltă a străzii. Eu nu mă pricep la poezie, se scuză Victor, simțind nevoia să spună și el ceva. Nichi e cel mai mare poet! repetă cu obstinație și convingere Bianca, pe un ton vesel și dezinvolt. Traversară strada și intrară în curtea spitalului. Un portar bătrân și binevoitor, care stătea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
și ea capul să-l vadă și privirile li se întâlniră. Ce faci, domnule Einstein?... Te-ai hotărât să mai cobori din sferele celeste printre muritorii de rând?... îl întrebă fata. Ironia din vorbele ei era evidentă. Dacă m-aș scuza, nu m-ai crede, așa că îți dau buchetul ăsta de flori, se pomeni el spunând și îi întinse florile înclinându-se ușor, ca și cum ar fi vrut să-i facă o reverență. Felicia luă florile, le mirosi o clipă, cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
făcut!... se lamentă prietenul lui Victor, luându-se cu mâinile de cap, de parcă cine știe ce nenorocire se abătuse asupra lui. Fără să-l bage în seamă, studenta de la filologie își privi ceasul de mână și se pregăti să plece, cerându-și scuze că nu mai putea rămâne. Te-am lăsat, umbră veche! îi dădu ea de veste. Acum trebuie s-o șterg, că am pedagogia și, dacă întârzii, taica Makarenko e-n stare să nu mă mai primească la oră! Știi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
să intre și să se simtă ca la el acasă. Era un bătrân foarte înalt, uscățiv și cu părul albit complet, cu un aer demn și destul de distins, de fost funcționar în vreun minister interbelic sau ceva asemănător. Să ne scuzi, că la noi e un pic cam deranj, glăsui bătrânul, conducându-i printr-un mic coridor, unde se vedeau înșiruite pe lângă pereți teancuri de ziare îngălbenite și cărți, tablouri și o serie de obiecte de uz casnic. Tata s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

se transformă într-o sanie în formă de rădvan scund și lat în care se urcă cu sprinteneală un bărbat și o femeie. Victor și Alindora ? Dragoș și Dora ? Un cântec de zurgălăi e pe cale să se înfiripe... Doamna Dora, scuzați-mă că vă trezesc, dar Atanasie vă așteaptă ca să vă ducă la Solca, la Ciprian, să căutați ceea ce vă interesează. Dragoș a plecat de dimineață călare pe la treburile lui și desigur că a trecut pe la frate-su ca să îl prevină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
periculos, să mă mai gândesc " ne-a spus Axel. Era un om cumsecade, îi era milă de noi și îndrăgea mult copiii. Detalii, iar detalii și amintiri, nu pot scăpa de ele. Pentru mine ele fac parte din esențial, se scuză iar Teodora înainte de a continua cu intenția, care știe că nu o poate întotdeauna respecta, de a fi cât mai telegrafică. Timpul presează. E joi și mai sunt doar trei zile până trebuie să vină Atanasie. Mai avem timp, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

a acceptat să-mi vorbească... Desigur, voi afla pentru mine însumi, dar și pentru alții, lucruri interesante. Ție îți voi relata câte ceva înainte de a le așterne pe hârtie... În ce mă privește, voi încerca să fiu la înălțimea subiectului. Așa că scuză graba, rămâi cu bine și urează-mi succes și bună sănătate pentru amicul 512. În deplasarea mea precipitată către Lalelelor 14, am mai evitat două tentative ale altor cunoștințe de a mă abate către o terasă, cărora le-am motivat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
care nici măcar manualul nu-l citesc satisfăcător, darmite cu subtilitățile de limbă cum se vor descurca ei oare? Râsul-plânsul de pe lume! A mai zis. Noaptea minții și nimic mai mult! În lipsă de altceva, este bine și așa! S-a scuzat șeful comisiei față de unicul reprezentant al instituției solicitante, care părea chiar mulțumit de a fi primit cadre calificate pe niște posturi disponibile de mai multă vreme. Cu sesiunea de examene pierdută, cu examenul de stat pierdut, studentul Petrescu a rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

a făcut rost de preoți de-ai dumneavoastră, de cioplitori în piatră, de tot felul de albume pentru înfloriturile acelea ciudate săpate în lespede, despre care se zice că sunt ca pe la lady acasă... Omul ăsta, mister, repet și mă scuzați, dacă sunteți cine cred eu, fostul soț chiar a iubit-o cu adevărat pe lady... Și iar au început să se perinde, ca-ntr-un suprarealist scenariu cinematografic, pasaje din epistolele lui A... Când mă gândesc numai la tine, Z

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

alegeam companiile persoane mai mult indiferente față de persoana mea și care își purtau singure de grijă. Și mă țineam la distanță de tipii prea drăguți, ca de pildă Emilian. După ce dansasem o melodie, ne întorsesem la grup, însă eu mă scuzai și plecai să vorbesc cu o prietenă pe care o zărisem în salon. Emilie! Ah, Irin, ce plăcere să te văd aici. Adi, Mireille, Michel, ea este Irin. Încântați. Ți-am remarcat frumusețea când dansai, spuse Adi, însă privită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
îmi făcu semn o doamnă pe care o cunoșteam, așa încât trebui să plec într-acolo. Bună seara. Ce mai faci, Irin? Uite, te-am chemat pentru a-ți face cunoștință cu domnii Richard și Vallois. Încântată, plec ochii. Ei, mă scuzi, eu sunt Camille Pilli, îl cunosc pe Angi, tatăl tău. Ne-am întâlnit aici și mi-a spus de balul pe care îl organizezi. Eu și domnii suntem invitați, dacă te rugăm? Eu sunt cea care vă roagă să veniți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
să întrețină musafiri și în alte colțuri ale încăperii. Astfel încât eu și Amélie rămăsesem singure. În ciuda faptului că acela era prilejul de a afla mai multe despre Amélie și Angi, simții că nu vreau încă să știu nimic și mă scuzai, mergând la toaletă să-mi pudrez nasul. La întoarcere intrai în vorbă cu mama unei colege. Aceasta mă prezentă persoanelor cu care vorbea, iar eu rămasei acolo, întreținând conversație. Trasei o privire cu coada ochiului și îl văzui pe Angi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
întors, întrebă Alice, ce planuri ai? Aș vrea să recuperez timpul pierdut. Ei, cu toții am vrea asta, spuse Angi cu un ton de reproș. Îți urez succes, spuse Alice. Mulțumesc. Și eu îți urez toate cele bune, pe mine mă scuzați, trebuie să mă retrag, zisei și plecai în fugă. Iar Angi mă petrecu cu privirea până dădui colțul străzii. Și rămase cu Alice, în continuare, la masă. Vrui să-i las timp de gândire, deși cred că iar era hotărât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
trebui. Două simple sandvișuri și cafea e bine?  Perfect. Mă împrospătai un pic la baie, apoi revin. Locul de luat masa era intim, pe terasa închisă, lângă bucătăria-bar. După ce m-am așezat la masă, m-am ridicat rapid să plec:  Scuză-mă, însă cred că e mai bine să... Pe hol, în fața mea era chiar sabia din vis. O fracțiune de secundă, văzui sânge, sângele meu, el tăindu-mi gâtul. Mă speriai atât de tare încât, mânioasă, întinsei mâna spre sabie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
din cap, în semn că nu, dar îndrăznii o privire scurtă de vinovați, căință și șmecherie, la care el se încruntă. Și pentru că erau mulți cunoscuți de față, adoptai un aer profesional care i-ar fi făcut pe mulți invidioși. Scuză-mă, voi reveni mâine. Trebuie să plec. După ce închisei ușa, o luai practic la fugă în mintea mea. Ajungând jos, la petrecere, mă integrai în mulțime. Îl observai însă socializând cu mulți. Se descurca și distra de minune. După câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
Ceva ieșit din comun. Să fie ce cred eu? Mă uit în ochii lui și văd: Vine și mă mușcă de gât. Nici n-am timp să știu ce-i cu mine. Și cum văd asta în timp real, plec: Scuză-mă acum. Pe urmă îmi dau seama: dacă vreau să trăiesc... Îl găsesc la club în seara următoare. Aș vrea să vorbim. Vino. Și mergem cu mașina la marginea orașului. Vreau să te transform. Cu un preț: faci dragoste cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
el. Și am văzut în ce birou a intrat. Și când toate birourile s-au închis și el a rămas acolo, am intrat, încuiat ușa și aruncat cheia de la etaj înainte să-și vină în fire. Vezi ce faci! Hei! Scuză-mă că te întrerup. Sunt Olimpia. O.K. Olimpia, ce fu asta? Și ai face bine să-mi explici cât mai repede. Deci, eu vreau să stăm puțin aici amândoi. Nu vom putea ieși până dimineață. Ei, poți oricând suna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]