3,089 matches
-
Iar creierul ardea ca flacăra de soare (Altfel). Catrenul bacovian solicită imaginația receptorului, poetul sugerează geneza și lasă cuvântul să plutească dublând interesul existențial, al lumii de început dar și a lumii literatului săltat de atingerea nervului bolnav, care îi seacă fiindul: Și-nvinețit de gânduri, cu frunte în pământ, / Omul începuse să vorbească singur... Singurătatea în care existentul începe să vorbească singur exprimă sfârșitul, pe care poetul îl sugerează temător, pentru că el conștientizează că aparține cu întregul creat, acestei lumi. Bacovia
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
pănuși de porumb, locul nostru preferat de taifas după-amiază, atingea tulpina nucului din mijlocul curții. Atunci Waldi, câinele rotofei și flocos, lătra scurt, ridicându-se tremurând pe labele din față, iar moșu’ Klesch îl potolea, rostindu-i cu o voce seacă numele: „Waldi!” Cei doi bătrâni purtau invariabil în clipele următoare întâlnirii lor următoarea conversație: „Bună, Sibla!” „Bună, Klesch!” „Mai trăiești, Sibla?” „Mai, Klesch!” Apoi se duceau unul după celălalt, călcând anevoie pe cărăruia pavată cu cărămidă, până sub nucul unde
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
al gândurilor apar necontenit imagini mai mult sau mai puțin incifrate. Forțele creatoare ale poetei forțează invizibilul, aducând în fața cititorului ( într-un moment revelator) - fructul misterios al creației. “ Petale de flori au căzut secerate, / în ochii-mi luceferi izvoare-au secat / și lacrima ta s-a-nfrățit cu abisul”/ .... ( Petale de flori au căzut peste lume...) Iubirea este un “tărâm” care cheamă, freamătă ca un stup de albine... gata oricând a-și lua tributul, lăsând în urmă tristețea florilor. Vaste, inepuizabile sunt posibilitățile
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
iubiți vlăstari ai tinereții. Ce ai făcut de acest blestem ți a devenit menirea? tu domnului cât i-ai greșit, în viata-ti pământeasca? De te-a trimis aici la noi să curmi tu fericirea, Viața din trupuri să o seci că toți să te urască? Tu sigur moarte, suflet n-ai de ești atât de crudă. și nu ți-e teamă de blestem și nu cunoști nici milă. La lacrimi și amarnic plâns, ți-a fost urechea surda. De când ocol
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
iubiți vlăstari ai tineretii.Ce ai facut de acest blestem ți a devenit menirea?tu domnului cât i-ai greșit, în viata-ti pământeasca? De te-a trimis aici la noi să curmi tu fericirea,Viața din trupuri să o seci că toți să te urască?Tu sigur moarte, suflet n-ai de ești atât de cruda.si nu ți-e teamă de blestem și nu cunoști nici mila.La lacrimi și amarnic plâns, ți-a fost urechea surda.De când ocol
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > CERȘESC PÂINE ȘI VIN Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului când m-am născut fluviu izvorul a secat nisipul l-am iertat când m-am născut iederă luceafărul a pălit mucegaiul a învăluit flacăra când mă voi naște aripi mă voi așeza la margine de drum semn că e timpul să scoți masca fii părinte cu fruntea chiciură
CERŞESC PÂINE ŞI VIN de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355210_a_356539]
-
Toate Articolele Autorului ... pe-un piedestal înalt, oh, tu, madonă, în ochii tăi se naște nemurire de voluptate și împătimire, înțelepciune blândă de Junonă. Ți-s mâinile doar gest de așteptare (așa înalt... cât noaptea de-nviere) iubirea ta mă seacă și mă cere în lumile de veșnic neuitare. O, de ar fi să vin încă o dată, prinț zelos ori cerșetor al altei vieți, vei fi același soare în dimineți - noi nu ne-om pierde-n noapte niciodată... Referință Bibliografică: De
DE AR FI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355208_a_356537]
-
Zadarnic să întrebi ghiocul Ce cale trebui' să urmezi Că nici eroarea, nici norocul Nu-i mai salvează pe aezi Și nu e nici un neajuns Mărunt, atunci când nu-l poți trece O taină doar de nepătruns Face izvorul să nu sece Și-n orice lucru câte-un sens Se-ascunde tainic și inert Precum sictirul meu imens Când n-am cu cine să mă cert Minut minutul smulge orei În cavalcada ei sublimă Deschideți geamul aurorei Le lecția de pantomimă Referință
PRICINI, PRICINI de ION UNTARU în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355721_a_357050]
-
Articolele Autorului Lupii din noi ne devorează, Hulpavi ne sfârtecă, ne rup, Ne macină, ne escavează... Și eu în mine am un lup... Hienele din noi ne-nșfacă Și ne strivesc flămânde-n colți, Ne rod și sângele ni-l seacă Prin mușcături de mii de volți... Acvilele din noi ne sfarmă Și lacome ne mărunțesc Cu ghearele și ciocul-armă, Și-n mine sapă, ciugulesc... Și pești de pradă-adânc în cranii Și în organe ne pătrund, Rechini în haite și piranii
FESTINUL MONŞTRILOR DIN NOI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346083_a_347412]
-
nespusul. Miroase a iarbă topită de brumă Se scutură toamnă iar noi nu trăim Durerea rodește, ne prinde din urmă În toamna ne naștem în toamna murim. Mă mângâi pe umeri și lacrima zace Acolo de unde nu știi să o seci Și toamnă ne vede, ne lasă în pace Vreau doar să te am dar tu iarăși pleci. Acum este toamnă, pe umeri, pe plete Și trupul și suflul îmi spun c-am să plâng Ce goi sunt copacii, pustie-s
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
de ecoul / clopotelor / adun clipele plecate / împletindu-le cu lumina” (al treilea poem); „aștept noaptea de Înviere / să mă ridic deasupra singurătății” (al patrulea poem) - din poezia „aprind focuri în curțile pustii”. Autoarea reușește să scoată poezie și din piatră seacă, așa cum se spune. Și să o transforme în cântec. Un cântec născător de izvoare: „visez cum rădăcinile pietrelor / nasc izvoare” (trimit pe apă o dorință și mă întorc). Fie și pentru aceste două versuri - Ana Maria Gîbu merită numele de
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
Între noi doi se întâlnesc himerele, Între noi doi se ceartă cuvintele, Între noi doi se sfârșește poteca, Între noi doi se așează crivățul; Între noi doi se-ncoronează răul, Între noi doi se întețește focul iadului, Între noi doi seacă lacul cu nuferi, Între noi doi se aude întristarea lumii; Între noi doi se vede potopul, Între noi doi se simte sfărșitul, Între noi doi sunt doar apusuri de soare, Între noi doi e-o iarnă siberiană... Lucăcești, 07.06
POEZII DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 890 din 08 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346211_a_347540]
-
se zbăteau să procreeze dorul existențial. Ce înseamnă regresivitate a termenului literar și ce poate duce la dureri mai mari ca viața în umbra răutăți profane? Cuvântul, de când și-a marcat existența, a ars umanul dând dureri fără margini, a secat teluricul și s-a întins roditor spre înaltul cerului, coborând cu savoare spre nimicirea entității om. Cuvântul este rodul ideilor noastre și unul dintre cele mai puternice fermentări de distrugere a semenului, cu dureri de neînchipuit. Unii dintre noi îl
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
inimilor bolnave, a alinării durerilor fizice sau sentimentale, alții îl au ca sprijin în a-și declina favoruri sau dorințe pierdute. Cuvântul este instrumentul sensibilizării, al curtoaziei dar și al distrugerii maxime a omului, când este exprimat de o minte secată de vârtejul întunecat al secetei de iubire, cuprinsă de furia neîmplinirilor lui și invers proporțional cu ceea ce gândim. Este regresiv pentru că într-un fel se rostește și într-un alt fel se discern simțirile pornite din străfundul interiorului nostru. Cuvântul
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
pozează-n anticari aș vrea să-mi crească foi de-arțar din pori și galaxii întregi acut să mă citească s-ascut văzduhul și cu mii cocori voltaire-ieni - cari nu știu să bocească degeaba-așteaptă orele să treacă păunii regalează valea seacă și vine-un damf de acre sinucideri dar printre cioclii-i greu să afli lideri... ...eternă noapte fi-va - iar zeul: biet mahmur tobe stelare - mistic - reduse-s la murmùr... ÎN LOC DE PROHOD AL POETULUI vântoase de venin m-adună mă
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
uita și limbă - și păcat aici e iadul - camera de gardă oricâți ne vin - de-aici încep să ardă li se lumìnă-aici nimicnicìa goi vin la noi - nu știu ce-i veșnicia nu-ți mai ascunde capul printre broaște până și stânca seacă stă - aici - să-mproaște: din acest Nil - prin acest mâl - târât te vei alege doar cu un nou rât... ...nu lungiți vizita la vorbitor căci toate-s bune - nădejdile când mor... --------------------- Adrian BOTEZ 15 Iunie 2017 Adjud, Vrancea Referință Bibliografică
SUMBRE ZIDIRI (STIHURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356091_a_357420]
-
Realitatea scrierilor mele este mereu fracturată de fantastic, așa după cum în existența obișnuită simțim de multe ori, nevoia interveției miraculosului. Suntem dependenți de miracol, măcar pentru a ne întreține iluziile, aspirațiile, partea plină a sticlei pe jumătate goale. Cât de seacă poate fi viața în absența magicului... Cât despre Eugen Ionescu, dramaturg excepțional! El a produs combinația perfectă între oglinda realității întoarse și fantastic, farsă tragică, comedie satirică, suferință, exaltare, disperarea de a trăi răsturnată și recitită în cheia absurdului care
INDIA CA SPAŢIU SPIRITUAL INTACT ÎNTR-UN DIALOG CU SCRIITOAREA CARMEN FIRAN, AUTOAREA ROMANULUI “INDIA ÎMPOTRIVA CUVINTELOR” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356068_a_357397]
-
mai exact până nu s-a extins și înrădăcinat acea trufie de-a avea care ne macină ca un cancer nația), verbul a omeni era într-atât de românesc (în engleză sau franceză, de pildă, a omeni are doar conotația seacă de a trata), încât capătă vastul înțeles de a-ți face fără alegere semenii să se simtă cu adevărat oameni. Prin urmare, un verb de prim rang pentru sărmana noastră condiție umană, de aceeași importanță existențială cu a raționa, a
NEOMENIA ŞI NERUŞINAREA – DOUĂ DIN REALIZĂRILE DE HARAM ALE POSTDECEMBRISMULUI ROMÂNESC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368886_a_370215]
-
peste amintiri, Nu te-ai mai teme, azi, de anotimpul Ce-adună gheața aprigă-n priviri. În ochii tăi ar crește nori de stele, Toți munții de uitare-ar dispărea, Ar înflori-ntre noi, iar, brumărele, Și lacrimile iernii ar seca. De m-ai iubi, aș cultiva noi vise Pe o câmpie fără de apus, M-aș agăța în dimineți promise Aș inventa un soare nesupus... Referință Bibliografică: DE M-AI IUBI... Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1904, Anul
DE M-AI IUBI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368936_a_370265]
-
aștept, revino-n Țara ta Să fii din nou în viața mea ! Să scap de zilnicul suspin Să nu mă mai simt străin, Printre prieteni și rude Și bunici cu gene ude Că de când tu ai plecat Ale mele au secat... Mamă, știi cât te iubesc, Și-n casă te suplinesc ! Dar nu va fi suplinitor Pentru mamă, suflet, dor... N.B.: Oricine dorește, poate folosi poeziile scrise de mine (menționând numele meu), chiar să le publice, pentru a da Slavă lui
DIN SCRISORILE NETRIMISE ALE UNOR COPII PENTRU MAMELE LOR DIN STRAINATATE... de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368934_a_370263]
-
Lui sunt gemeni, Chiar de unii sunt calici. Nu mai căuta pe drumuri, Pe margini de râu, coline, Locuri în care să murmuri Că ești atașat de Mine. Eu sunt peste tot în lume Și în lemn și-n piatră seacă, Și-n palate și-n cătune, Lasă vorbele să treacă. Smerit poți să fii oriunde Și în orice loc ai sta, Spiritul Meu va pătrunde Numai în inima ta. Acesta este locașul Către care să privești, Mic sau mare cât
LEMN SI SPATIILE MICI de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368942_a_370271]
-
gigantă într-o inverosimilă revărsare de tropi și de ideii ca la ADRIAN PĂUNESCU. Poetul este hugolian, însă nu izbutește atât prin elementul numeric și prin inspirația lui fără răgaz, cât prin acea sforțare necomună de a îmbrățișa umanitatea integral, secând stiluri de idei, într-o modificare continuă, de esență genezică. Nimic stabil la prima ochire, deși totul e spiritualicește sistematic. Îndărătul teribilei erupții lirice, ca de metal rar, necunoscut, temele de înșiruire într-o omogenitate adâncă pe care o detectează
LICEUL TEORETIC TUDOR VLADIMIRESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369023_a_370352]
-
al simțirii poporului român”; precum și crezul, lupta, suferința și jertfa mistică a Conducătorului: „Un mare conducător trebuie să aibă grijă să-și pregătească oamenii nu doar pentru simple <>, ci mai ales <>...Decât să ni se usuce trupurile și să ne sece sângele din vine în închisorile urâte și triste, mai bine să ne terminăm viața murind cu toții în munți, pentru credința noastră [...] Vor trimite să ne prindă și să ne omoare. Vom fugi; ne vom ascunde; vom lupta; iar la urmă
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
de moșii care au trăit odinioară pe aceste locuri,cei care făceau comerț cu bușteni, cu produse din lemn, în jurul anilor 1800. Spuneau că plecând de la Sinaia spre Predeal, la intrarea în Poiana Țapului, prima era „Valea Babii”, apoi „Valea Seacă” urmând „Valea Iepii”, Valea Albă” , „Valea Cerbului” și pe partea dreaptă spre Azuga, „Valea Fetei” . Disputa era despre „Valea Iepii”, denumire care putea fi confirmată și de unii bătrâni ce trăiau și azi. ( Dl. Cristea Ștefan care copilărise cu tatăl
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
apa cea mare Și perle să iau din adâncul ocean. Să duc celor dragi zăplaz în uitare Și eu să-mi hrănesc doinitul alean. La lacrimi nu vreau să pot avea rând. Nădejdea s-a dus la alții-n portiță. Secată de sevă, adânc mă scufund În umbra cea deasă, sub bolta de viță. EU NU SCRIU CU CREIONUL Eu nu scriu cu creionul, Ci cu fugarul suflet Ce într-o zi de toamnă În mine s-a născut. Eu nu
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]