1,137 matches
-
vis. Aș spune, cu o pasiune profundă pentru viață. Am crezut Întotdeauna că va avea zile multe. Fima, dând parcă verdictul final Într-o dispută care nici nu Începuse Încă, declară: —Și chiar a avut zile multe. N-a fost secerat chiar În floarea vârstei. Nina spuse: Am reușit ca prin minune să termin toate aranjamentele. Credeți-mă că a fost o alergătură nebună, contra cronometru, din cauza intrării sâmbetei. Ierusalimul ăsta al nostru a ajuns mai rău ca Teheranul. Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prilejul jubileurilor sărbătorite de firmă. La aceste evenimente se bea vin depozitat în pivniță, în sute de sticle, iar eu - nepotul lui preferat - mă uitam la tabloul din fața mea, mă strecuram prin acea pânză în peisajul respectiv, în care țăranii secerau grâul în fața munților Jura și peste vârfuri pluteau norii înalți de vară. Țăranii făceau căpițe de fân, iar galbenul lor saturat îmi amintea de poveștile pe care ni le spunea mama despre anii petrecuți în România. Evadam în această lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
familiile lor și să așteptăm până când aveau să cadă din nou cuvintele care răneau, deveneau cuțite, și ritualul călcatului în picioare își relua cursul. Dar și aceste litere, cât erau ele de clare și de moderne, povesteau de țărani care secerau grâul, întocmai ca în tabloul de deasupra bufetului din casa bunicului, unde mă refugiam ca să nu fiu prezent. În galbenul acela cald mă simțeam mai aproape de stilul distins al lui tata-mare, care vorbea puțin și încet, îmi scria cărți poștale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de primele semne ale toamnei, parcă În consonanță cu starea lui de spirit elegiacă. Warren Își adusese bicicleta de la Felixstowe și Împreună se hurducară pe potecile prăfoase, pline de șanțuri, care despărțeau ogoarele aurii de grâne care așteptau să fie secerate și livezile grele de mere coapte. Dezbătură avantajele și dezavantajele comitatului Suffolk ca loc de refugiu la țară, căzând de acord că balanța Înclina Împotriva lui, iar Henry rememoră cu jind atracțiile tentante ale lui Lamb House. Două zile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Nu știu de ce, dacă tirul a fost greșit sau obuzele noastre au avut ceva de n-au explodat, așa cum s-a spus după aia, dar cei din Batalionul II, imediat ce-au ieșit din tranșee și au atacat, au fost secerați de rafale de mitralieră și focuri de pușcă. Era omor curat. Nu s-a apropiat nimeni la mai puțin de o sută de metri de liniile germane - erau Împrăștiați peste tot locul, morți, muribunzi sau Încercând să se apere cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fiii ei muriseră în Franța, iar ultimul, de asemenea soldat, fusese răpus de gripă, a murit și bunica, n-a mai vrut să trăiască. Arthur avea doar douăzeci și trei de ani. Paul a căzut la douăzeci și unu. Gripa l-a secerat pe Alfons cu puțin înainte de sfârșitul războiului, când avea nouăsprezece ani. Dar mama mea, născută Helene Knoff, vorbea despre frații ei de parcă încă mai trăiau. Atunci când, într-o zi pe care n-o pot fixa cu precizie în timp - aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vreun foc, căci, abia ce apucaseră cei cinci sau șase oameni să iasă cu bicicletele lor, printre care se găseau și câteva de damă, mai întâi din pivniță și apoi din casă, prin ușa din față, că i-a și secerat în mijlocul străzii focul unor arme automate, despre care n-am știut dacă veneau de pe o parte a străzii sau de pe cealaltă - sau de pe amândouă în același timp. Susțin că am văzut o grămadă care se zvârcolea, apoi în scurtă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
miracol de concizie! - de la baroneasă la lătrat. Aceeași metodologie s-a folosit și În versul de mai sus. Un carnet de Însemnări care se află În mâinile noastre și pe care Îl vom Încredința tiparului de cum va sucomba vigurosul poet, secerat În plină tinerețe și sănătate, ne informează că versul căpcăun sălășluiește folcloric lipsit era la Început mai lung. Fiecare amputare și copilire, una de fiecare vers, a fost necesară În vederea sintezei care ne uimește astăzi. Prima ciornă era sonetistică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
planificării unui poem care avea să fie - vai! - ultimul, căci a murit cu mult Înaintea lui Tulio Herrera, care Încă se mai agață de viață precum caracatițele. Odă integrării a fost cântecul său de lebădă, dedicat diverșilor guvernanți. A murit secerat În plină bătrânețe, nu Înainte de a-și fi reunit Într-un volum producțiile risipite ici-colo. O patetică plaquette, pe care a semnat-o in articulo mortis, sub presiunea noastră prietenească, cu câteva clipe Înainte de a fi dus la capelă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vânzare unei succesiuni de librari, ascundea sub smalțul său narativ un avans genial? Fotografia lui Huergo, montată Într-o ramă ovală, Împodobește coperta. Ori de câte ori o privesc, Îmi fac iluzia că va Începe să tușească, victimă a ftiziei care i-a secerat cariera promițătoare. Într-adevăr, puțin după aceea a murit, fără să-mi confirme primirea scrisorii pe care i-o trimisesem Într-o magnifică demonstrație de generozitate. Citatul cu care Încep această Înțeleaptă lucrare l-am copiat din povestioara cu pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mâinile, ca să-mi deie soluțea: o sinecură În Ezpeleta, plătită pă nume prezuntiv. Ogeacu lu Ramón Bonavena, care mandea l-am vizitat când ieram la Ultima oră, iera făcut muzeu, care să ducă În veci numele și memoria lu romancieru secerat În plină vârstă. Și, ironia sorții, io iera să fiu curatoru. Domnu González Baralt mi-a dat cu Împrumut barba lui falsă; am agrementat-o cu niște biciclete negre și cu uniforma dă irotonisire care cere așa Învestitură și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cîntul gregorian și legea privatizării În peștera Ialomicioara. Pentru acest Leonard mondial, la Început nu a fost cuvîntul, la Început a fost demascarea, cu degetul arătător Îndreptat spre Dumnezeu. Așa cum face ținînd Biblia-n mînă (va muri peste-un an secerat de „trăsnetul lui Dumnezeu”, un accident vascular cerebral, cum zic laicii) unul dintre cei mai prolifici poeți ai momentului, Ion Gheorghe. El scrie cu comuniști În diferite gazete de perete, printre care și Socialistul. Analogii, interferențe, greci. Iată poezia Iocasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
stat. Dacă mi-l dai pe tipul care ți-a vîndut seringa, scapi. Perkins nădușea abundent. Jack continuă: — Chelălăie În fața prietenilor tăi și poți să te cari. Perkins Își linse buzele. — Barney Stinson. Infirmier la „Queen of Angels“. Jack Îi seceră picioarele cu un șut bine plasat. Perkins ateriză cu mecla În gustări. Masa se rupse și căzu la podea. Din rîndurile audienței se auzi un oftat general. Jack ieși din sală. Bisericuțele se spărgeau ca să-i facă loc. Karen tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe gură: SÎnteți arestați! Jones se grăbi să ridice mîinile, imitat de Navarette. Fontaine Își prinse degetele pe după ceafă. Sugar Ray spuse: — Ți-a păpat mîța nenorocita aia de limbă, poponarule? Ed apăsă trăgaciul: o dată, de două ori. Gloanțele Îl secerară pe Coates. Recul. Ed se propti de cadrul ușii și ochi. Fontaine și Navarette se ridicară În picioare, zbierînd. Ed APĂSĂ trăgaciul și Îi doborî cu o singură salvă. Recul foarte puternic: jumătate din peretele din spate căzu. SÎngele țîșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
gîndindu-vă ce veți mînca, nici cu privire la trupul vostru, gîndindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Viața este mai mult decît hrana și trupul este mai mult decît îmbrăcămintea. Uitați-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu semănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grînar; și totuși Dumnezeu îi hrănește. Cu cît mai de preț sînteți voi decît păsările! Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorîndu-se, poate să adauge un cot la lungimea vieții lui? Deci, dacă nu puteți
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
agricultură dublă: una care nu se face prin scrieri, cealaltă care se face prin scrieri. Și într-un caz și în celălalt, lucrătorul Domnului care va fi semănat cel mai bun rod, va face să crească spicele și le va secera, va fi cu adevărat un lucrător divin. "Osteniți-vă, spune Domnul, nu pentru hrana care este trecătoare, ci pentru cea care rămîne în viața veșnică". Hrana provine din mîncare și din cuvînt. Și cu adevărat fericiți sînt făcătorii de pace
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
vie, se zbate încercând să iasă afară din cușca de metal incandescent. Instantaneu, armele partizanilor încep să scuipe foc și moarte. Defileul se transformă intr-un haos infernal. Grenadele zboară, exploziile amplifică panica, nemții aleargă bezmetici, numai pentru a fi secerați fără ca măcar să vadă de unde le vine moartea. În fața mitralierei lui Karel oamenii cad ca popicele. Motocicletele se răstoarnă. Din Opel-ul de transmisiuni distrus, zboară bucăți de tablă ascuțite, la fel de periculoase ca niște proiectile. Camioanele sar în aer unul după altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
chipul alb ca varul. Aflat lângă telefon, transmisionistul se ridică pe jumătate cu o expresie de totală stupoare pe chip. Nu mai apucă să facă nici un gest. Este lovit puternic de către Nicky cu muchia palmei în beregată. Se prăbușește ca secerat la pământ. În cădere trage după el mica centrală telefonică care aterizează cu zgomot în capul lui. Romulus smulge firele din contacte. Legătura cu celelalte eșaloane este întreruptă și nimeni nu poate da alarma. În timp ce aleargă prin întuneric, un subofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de balustradă, dar sub greutatea lui bara de lemn cedează. Plonjează cu capul înainte până la parter, acolo unde sfârșește într-o baltă de sânge și creieri împrăștiați. Marius se avântă sus, urmat de ceilalți. O pușcă-mitralieră latră sacadat, cu răutate, secerându-i pe cei din primul rând. Cade un soldat, încă unul, chiar din grupa lui, Mihăiță Stamate, un băiat subțirel și timid, cu ochelari. Chiar când ajung la etaj, o rafală scurtă găurește spinarea lui Cârciumaru, un gradat din plutonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
etaj, o rafală scurtă găurește spinarea lui Cârciumaru, un gradat din plutonul lui Nicky. Mai mult instinctiv, Marius ghicește în spatele lui o umbră cu țeava unei arme îndreptată către el. Ridică brațele și cade la pământ ca și cum ar fi fost secerat de gloanțe. Descumpănită, umbra devenită trup iese în fugă din cameră ca să sfârșească cu baioneta lui Marius în vintre. Iovuț țintește mitraliorul care trage din spatele balustradei în cei din hol. Simțindu-se vizat, neamțul aruncă cu un gest reflex o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
armele încep să tragă ca turbate. Gloanțele șuieră și apar primele goluri în linia de atac. Sângele împroașcă, se aud țipete. Cei aflați în spate continuă să înainteze în ciuda rafalelor concentrate, sărind peste cei căzuți la pământ. De pe clădire, mitralierele seceră fără încetare. În fața ripostei furibunde, elanul atacatorilor pare să șovăie. Trântiți la pământ, continuă să tragă dar împușcăturile lor nu au nici un efect. Carol ochește, trage, se ferește. Cei atinși de gloanțele lui se zvârcolesc ca să încremenească apoi acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nu din carte - aievea. Iasă cineva pe uliță sau la câmp și va vedea îndată ce e. Colo unul vinde, altul cumpără, unul croiește, altul coase, un al treilea bate fier[ul] pînă-i cald, la câmp se ară, se samănă, se seceră, colo meliță cînipa, țes, tund oi și numai în zi de sărbătoare stau mînile și lucrează crierul. Atunci se folosește omul de prisosul liber al unei vieți de muncă, merge la biserică, după aceea la horă, în sfârșit săptămâna toată
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ruga, în numele tuturor compatrioților, ca să întrebuințați în folosul lor puterea cea nemărginită care se zice că o aveți asupra pământului. Cunoașteți, Preasfinte Părinte, stârpiciunea patriei voastre, ai căreia locuitori abia pot trăi o jumătate de an din grânele ce le seceră; știți asemenea că cealaltă jumătate trebuie să mănânce castane. Dăruiți dar țării fertilitatea care-i lipsește și faceți, în vederea onorii ce-o are Preasfinția Voastră, ca să secerăm de două ori pe an. {EminescuOpX 393} Papa crezu de cuviință a nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
căreia locuitori abia pot trăi o jumătate de an din grânele ce le seceră; știți asemenea că cealaltă jumătate trebuie să mănânce castane. Dăruiți dar țării fertilitatea care-i lipsește și faceți, în vederea onorii ce-o are Preasfinția Voastră, ca să secerăm de două ori pe an. {EminescuOpX 393} Papa crezu de cuviință a nu le refuza o cerere atât de echitabilă, deci le răspunse: Dragii mei copii, bucuros vă încuviințez, cererea ba încă, spre a vă dovedi și mai mult dragostea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
primi Romeo de la Julieta un mesaj. Acolo era îndreptat ochiul dramaturgului, spre soarta iubirii celor doi. Ciuma nu merita nici o atenție... Bineînțeles... În timp ce războiul peloponeziac sau campaniile lui Napoleon ne fascinează și rareori istoricul spune: Împăratul făcu cale întoarsă, holera secera rândurile armatei sale! Atît! Ce e glorios în a muri de holeră? Totul se dezagregă, solidaritatea umană, curajul, loialitatea, toată lumea fuge și nu domnesc decât cei imuni, care svîrle cadavrele în căruțe și le duc la groapa comună, peste care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]