112,413 matches
-
a rolului ei în contextul epocii: „Politica este o artă a culiselor, dar ceva trebuie să se petreacă și pe scenă pentru a justifica mașinațiile ei. Nu poate fi lăsată scena goală sau plină de actori împietriți în gesturi alegorice. Secolul nostru este chemat să satisfacă foamea de politică a cetățeanului de rînd...”. Înțeleasă la 1865 ca o chestiune „de familie”, joaca intereselor politice are într-adevăr ceva familial, iar surprinderea acestui aspect de mare subtilitate a momentului i-a impus
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
evoluat în perioada postbelică autori neîncadrabili în nici una din direcțiile „acreditate”, lăsați în umbră, marginalizați de critici, dar de la care se vor revendica optzeciștii, astfel încât vor fi recuperați în perioada imediat postdecembristă. Autorul ajunge astfel la discutarea ultimului deceniu al secolului trecut, pe care îl găsește sterp și dezamăgitor, câtă vreme în ceea ce privește proza a spulberat prea ușor mitul existenței unei cantitative literaturi de sertar și nu a consacrat un nou tip de roman. Situația nu e mai încântătoare nici în poezie
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
Constantin Țoiu Realismul socialist, cu cenzurile lui, nu a fost o invenție recentă. Îl precedă, în maniera sa, dramaturgia secolului al XVII-lea a clasicismului francez. Trecem de Molière cu îndemnul „Curții” de a pune, prevăzător, în josul paginii: Aici vorbește un scelerat, aluzie la Tartuffe, a cărui fățărnicie programată, rău pilduitoare, Monarhul nu o tolera. Cenzura totalitară a secolului XX
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
dramaturgia secolului al XVII-lea a clasicismului francez. Trecem de Molière cu îndemnul „Curții” de a pune, prevăzător, în josul paginii: Aici vorbește un scelerat, aluzie la Tartuffe, a cărui fățărnicie programată, rău pilduitoare, Monarhul nu o tolera. Cenzura totalitară a secolului XX se bazează pe această propoziție scurtă, intrată în istorie. De obicei, în locul ei, se adăugau prefețe lămuritoare. Ca și prefața pe care Racine o scrie la Fedra, la vremea sa... Euripide, a cărui piesă autorul francez o ia și
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
modificări la Biografiile contemporane - în sensul „moralei” unui regim totalitar având, în ce privește obsesia cenzurii, aceeași înclinare cu a credinței iezuite)... Prefața la Fedra, Racine o încheie cu o definiție a tragediei, cum era ea văzută în a doua parte a secolului al XVII-lea sub aceeași domnie, luminată, a Regelui Soare. Clericul francez termină astfel, vizionar: „Ar fi un mijloc, poate, de a împăca tragedia cu numărul de persoane celebre prin credința și doctrina lor, ce au fost condamnate în vremurile
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
Domnișoara Pogany (astăzi, din păcate, plecată din țară după o campanie furibundă împotriva ei, susținută de o mînă de semidocți și de impostori), am avea o imagine completă a lui Brâncuși, dar și a ceea ce înseamnă opera sa pentru sculptura secolului XX. Deși toate lucrările enumerate mai sus sînt datate într-un interval scurt care marchează începutul secolului, ele sugerează decisiv două vîrste, două estetici, două forme de angajare a privirii și două filosofii complet diferite. Dacă portretul lui Stănescu, al
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
mînă de semidocți și de impostori), am avea o imagine completă a lui Brâncuși, dar și a ceea ce înseamnă opera sa pentru sculptura secolului XX. Deși toate lucrările enumerate mai sus sînt datate într-un interval scurt care marchează începutul secolului, ele sugerează decisiv două vîrste, două estetici, două forme de angajare a privirii și două filosofii complet diferite. Dacă portretul lui Stănescu, al lui Dărăscu, Orgoliul și portretele de copil se sprijină încă pe vechea paradigmă a sculpturii occidentale (care
Destine europene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13577_a_14902]
-
piesa Una palida felicità - Un anno nella vita di Giovanni Pascoli, scrisă în colaborare cu Luigi Guarnieri, a primit medalia de aur pentru dramaturgie italiană). Romanul distins acum cu Premiul Strega are ca temă emigrația italiană în America, la începutul secolului XX și e povestea bunicului scriitoarei, Diamante Mazzucco, cel care, fugind de sărăcia de acasă, ajunge la New York în 1903, împreună cu verișoara lui, Vita. Mizeria și aventurile emigranților italieni de acum un secol constituie o temă evitată de prozatorii din
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
temă emigrația italiană în America, la începutul secolului XX și e povestea bunicului scriitoarei, Diamante Mazzucco, cel care, fugind de sărăcia de acasă, ajunge la New York în 1903, împreună cu verișoara lui, Vita. Mizeria și aventurile emigranților italieni de acum un secol constituie o temă evitată de prozatorii din Italia, fiindcă memoria colectivă a resimțit emigrația ca o rușine. „Ceea ce frapează în Vita - scrie „Corriere della Sera” - este amploarea documentării nu doar asupra celor zece ani petrecuți de Diamante la New York, ci
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
multe premii prestigioase pentru romanele și nuvelele lui (e considerat mai ales un maestru al prozei scurte), William Trevor a publicat anul trecut un nou roman, The Story of Lucy Gault, a cărui acțiune se petrece în Irlanda începutului de secol XX aflată în război civil, fundal pe care se dezvoltă dramele și tulburările psihice ale personajelor - dolii, regrete, remușcări, iubiri destrămate, rușine, aspirații neîmplinite. Cel pe care „The New Yorker” nu ezită să îl numească „cel mai mare autor în
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
Seix Barral, Volpi se amuză să îl culce pe Fidel Castro pe divanul unui psihanalist. Săptămînalul literar mexican „Letras libres” se arată entuziasmat de tonul burlesc și curajul politic al celui de al doilea volum al unei proiectate Trilogii a secolului XX. Călătoria numită dragoste Deși e fondatoarea feminismului italian, prin autobiografia publicată în 1906, O femeie, a cărei sinceritate șocantă a stîrnit scandal, Sibilla Aleramo (1876-1960) își datorează posteritatea unui bărbat: Dino Campana, poet de valoare universală, autor al unui
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
spectatorilor, scurtează din speech-urile sale, din ce în ce mai concise. Primul invitat a fost și cel mai în vîrstă, un domn din Chile care a trăit încă vremurile democrației în acea țară, a fost ambasadorul ei, și s-a exilat cîndva, în secolul trecut, o personalitate al cărei nume ar trebui să-l știu pentru a nu mă descalifica din punct de vedere profesional. Dar în memorie îmi reapare doar ca un bătrîn stabilit la Berlin, care vorbește destul de convingător despre dragostea fizică
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
publicații sînt consacrate imaginarului; nu pomenesc aici decît Caietele Gaston Bachelard și Buletinul Centrelor de Cercetare a Imaginarului, pe care le coordonați. Ce ați putea să ne spuneți despre această înflorire a cercetării asupra imaginarului în a doua jumătate a secolului al XX-lea, a stării sale actuale a viitorului ei în secolul al XXI-lea? limitează problematica imaginarului și ridică un anumit număr de dificultăți de traducere linvistică și de transpunere culturală a acestui cuvînt și a acestui cîmp de
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
Buletinul Centrelor de Cercetare a Imaginarului, pe care le coordonați. Ce ați putea să ne spuneți despre această înflorire a cercetării asupra imaginarului în a doua jumătate a secolului al XX-lea, a stării sale actuale a viitorului ei în secolul al XXI-lea? limitează problematica imaginarului și ridică un anumit număr de dificultăți de traducere linvistică și de transpunere culturală a acestui cuvînt și a acestui cîmp de investigație a artelor și științelor umane. Și totuși în producția universitară franceză
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
a altceva decît raționalul și de aceea este important să-i cunoaștem mai ales conținuturile, formele, funcțiile și consecințele asupra vieții umane. „Raporturile între filosofie și imaginar” M. C. - Credeți că termenul „imaginar” (care ca substantiv datează doar de la sfîrșitul secolului al XIX-lea) este uneori folosit în mod abuziv în limbajul curent, cu un sens vag, neclar, în care fantezie, imaginație și evaziune se confundă? Această folosire abuzivă dăunează teoriei și teoretizării imaginarului sau, dimpotrivă, creează un teren favorabil pentru
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
mentală fantezistă. Totuși, și dumneavoastră ați subliniat-o, această permeabilitate a termenului, această plasticitate a lui și această receptare oarecum supradeterminată astăzi a fost ceva favorabil, a suscitat condiții oportune pentru a permite tuturor acestor lucrări care au dominat mijlocul secolului al XX-lea, fie ale lui Bachelard, Eliade, sau ale unor mitologi ca Lévi-Strauss, să fie mai bine înțelese și să producă noi instrumente și noi rezultate. Așa cum se întîmplă adesea, moda are o parte bună și una rea. M.
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
mă număr și eu, cred că termenul „imaginal” nu are decît de cîștigat dacă este exportat și ar fi oarecum eliberat de această ancorare istorică pentru a încerca să întărească anumite proprietăți ale imaginarului, proprietăți pe care lucrările de peste un secol de cercetare au permis să fie descrise și fundamentate și care ne permit să vedem tocmai că imaginile pe care le punem în acțiune în viața mentală, pe care le proiectăm în operă sau care animă mari mișcări colective, aceste
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
utiliza în mod fantezist. M. C. - Care sînt, după dumneavoastă, raporturile între filozofie și imaginar, între literatură și imaginar? J. J. W. - O primă constatare se impune astăzi, și anume, raporturile între filozofie și literatură s-au schimbat mult în secolul al XX-lea, pentru că filozofia, mai mult ca înainte, a considerat că operele literare, textele romanești în special, erau o altă modalitate de a spune totodată adevărul, de a produce sens și, poate chiar de a problematiza chestiuni fundamentale ca
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
subiect al unei exegeze elogioase semnate de un universitar șters, Valeriu Filimon, de care probabil n-ați auzit, fiindcă nici nu aveați de ce (doar foștii studenți de la filologia bucureșteană poate mai păstrează amintirea unor seminarii soporifice). Doctrinarul semănătoristo-gîndirist de la începutul secolului XXI ține să-și facă publică idiosincrazia față de E. Lovinescu și începe cu o anamneză a bolii: „Un scriitor a cărui operă îmi provoacă doar o reacție de categorică respingere este Eugen Lovinescu. Reacția mea de respingere totală a cărților
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13584_a_14909]
-
gândirii, și (marile excepții punându-le de-o parte) rămâne lesne compatibilă cu un anumit conformism. O a treia soluție poate fi oferită cititorului: folosirea unei limbi inodore, abstractă aproape, și grijulie și precisă, limbă care, în Franța, vreme de secole, a fost întrebuințată de predicatori și de moraliști, uneori chiar și de romancierii epocii clasice, pentru a trata despre ceea ce se numea pe atunci „rătăcirile simțurilor”... Interesant este că acea limbă... (de lemn și ea, însă de un lemn franțuzesc
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
lemn franțuzesc, totuși, o esență durabilă, am putea spune, forțând, cu gândul la Racine) avea aceeași capacitate de a susține literatura oficioasă a vremii precum și pe cea licențioasă ca Legăturile periculoase a lui Choderlos de Laclos... În România începutului de secol 21, tendința spre trivialitate este din ce în ce mai evidentă, ca un fel de răzbunare sau defulare după cei 50 de ani de gândire și scriere dogmatică, insipidă... Cum spunea Marguerite Yourcenar: totul e ca trivialitatea, obscenitatea să nu mascheze cumva sărăcia de
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
poezie vizuală. Un peisaj cu atmosferă complexă, însă, grea de melancolii și monotonii, de izbucniri și înlemniri pe viața din afară, dar de un patetic virulent al vieții interioare. Operă de geologie sufletească a unui poet profund angrenat în drama secolului său. După multe apropieri și diferențieri, a fost taxat de critică drept expresionist. Interesant este când sunt observate punțile care îl leagă de expresionism cu alți poeți contemporani. Prin opera lui, să fie o contribuție la spiritul expresionismului, nu doar
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
uneori particularitățile dialectale și cenzurează aproape întotdeauna zona populară a vulgarității. Norme variabile în timp au acționat pretutindeni, stabilind ceea ce este sau nu interesant, ceea ce se poate sau nu publica. În cazul particular al culturii române, a doua jumătate a secolului al XX-lea a teoretizat interesul științific pentru autenticitate, dar a exclus din domeniul publicabilului, din motive de cenzură ideologică, zone largi ale producției folclorice. De multe ori, culegerile de la sfîrșitul secolului al XIX-lea erau mai bogate și mai
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
particular al culturii române, a doua jumătate a secolului al XX-lea a teoretizat interesul științific pentru autenticitate, dar a exclus din domeniul publicabilului, din motive de cenzură ideologică, zone largi ale producției folclorice. De multe ori, culegerile de la sfîrșitul secolului al XIX-lea erau mai bogate și mai complexe decît cele care, peste un secol, urmau să sufere de varii restricții politice, privind deopotrivă tematica și limbajul. Ca în multe alte domenii ale cercetării, în perioada totalitară problemele strict estetice
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]
-
științific pentru autenticitate, dar a exclus din domeniul publicabilului, din motive de cenzură ideologică, zone largi ale producției folclorice. De multe ori, culegerile de la sfîrșitul secolului al XIX-lea erau mai bogate și mai complexe decît cele care, peste un secol, urmau să sufere de varii restricții politice, privind deopotrivă tematica și limbajul. Ca în multe alte domenii ale cercetării, în perioada totalitară problemele strict estetice - atemporale, abstracte, inocente - au fost privilegiate, în vreme ce aspectele sociolingvistice erau ocolite, pentru că se dovedeau mult
Ghicitori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13598_a_14923]