18,720 matches
-
Claudel și alte figuri proeminente ale artei secolului XX, au rămas neformulate. Schimbul nostru de idei s-a desfășurat cu repeziciune caleidoscopică, marcat de hiatus-uri și suspensii inerente. Înfiripată printr-un joc al hazardului, conversația mea cu Henri Cartier-Bresson seamănă - așa cum veți putea constata - cu un puzzle: pulverizat în unități infinitesimale, întregul pare mai dificil de conturat. Și totuși, pe parcursul celor mai bine de 60 de minute, mi s-a dezvăluit un artist dublat de un om de rară sensibilitate
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
N-am să-l uit niciodată cum și-a smuls parcă o căciulă imaginară, trântind apoi cu palma de masă: Nu mă mai lasă chestia asta de pe capul meu" - îi jucau ochii în lacrimi." Saviana Stănescu afirmă că manuscrisele lui semănau cu "ierbarul unui savant îndrăgostit de natura umană sau al unui puber candid, bântuit de spasme erotice, eretice, nevrotice și, desigur estetice". Și așa mai departe. Acestor evocări li se adaugă lapidarele studii critice semnate de Alexandru Condeescu și Mircea
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
curată nesocotință. Astăzi, dacă ar citi aceste glose ce se vor un necrolog, ar rîde, poate, de toate acestea. Sau n-ar rîde: m-ar privi cu zîmbetul lui ce se închidea treptat, ca anumite flori, seara, pînă la a semăna cu o mască de o indicibilă melancolie și m-ar lăsa la fel de nedumerit ca întotdeauna. După Marian Papahagi, după Ioana și Liviu Petrescu, iată, nici Mircea Zaciu nu mai este. îmbătrînim tot mai singuri și mai triști.
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
destul rău țării însăși. La ora actuală, xenofobia pare - mai degrabă - spațiul invizibil, dureros, în care sunt dresați, ca într-o crescătorie de rinoceri, pachidermele mileniului care se află la doi pași de noi. Într-o asemenea conjuctură, destinul umanității seamănă unui clovn posac, lăudîndu-și în arenă abilitatea, marea pălăvrăgeală, amenințînd mai cu seamă viitorul. Actualele manevre politice datorate lui Jörg Haider vorbesc de la sine despre caracterul maladiv, obsesional, anacronic, ilustrat - cu smile-ul și carisma de rigoare - prin ideile propagate de
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
convexe, cum e cea - celebră - a lui Parmigianino, cel ce ne privește din vitrina de la Kunsthistorisches Museum, ca Meduza de pe scutul lui Perseu. Ne privește pe noi astfel fiindcă s-a privit pe sine astfel și ar vrea să-i semănăm. Sau, poate, chiar crede sincer că sîntem ca el. Oglinzile pot să meduzeze. Ca dovadă, nici Parmigianino, nici noi, ceilalți (dar să nu uităm că sensul franțuzescului nous autres nu este "noi, ceilalți", ci "noi, ăștia" - ceea ce implică o relație
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
dar nu mă mai vede" (Gustul din urmă). Autoarea se teme de vid: "Bandaje aseptice/ ale vidului" (Ecorșaj). Ceea ce o face să-și dorească un adăpost în imagine (nu e o cochetărie speculară, de vreme ce oglindirea e monstruoasă, macabră): Da, iată semăn/ halucinant cu mine/ ca o icoană cum apa se-azvîrle-n/ propria-i oglindă/ ce-ar fi/ să mă vezi/ deodată/ pierind vederii/ Evident, această ființă abia ieșită din sclavia tăcerii (din subordonarea socială a sufletului feminin), dornică de comunicare, e greu
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
a lucrurilor: "Dacă oamenii cred în ea și dacă ea poate să însuflețească armata, atunci cred și eu în ea", zice regina despre Ioana (și regizorul pare să simtă la fel!)... Drept care "viziunile" Ioanei (de pildă spargerea vitraliului, în catedrală) seamănă cu niște decente efecte speciale, lipsite de orice "frison" magic. La fel e și Ioana, la fel sînt și "viziunile" ei celeste, care apar în film ca niște perechi angelice ale personajului (un copil și un tînăr, așezați într-un
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
autenticitate și vorbesc întregii lumi, pentru că ele se adresează cuiva anume, unui anumit public, care poate vibra recunoscându-și emoțiile și necazurile, poate să se plângă pe sine și să râdă de sine însuși. Și dacă, din pornire, portretul schițat seamănă, lumea întreagă se va recunoaște. Pentru că universalitatea unui text de teatru nu constă în locul unde acest text a fost scris, ci în umanitatea care se degajă din el, în acuitatea afirmațiilor sale, în frumusețea structurii sale. Nu ești mai universal
27 martie, Ziua Mondială a Teatrului by Michel Tremblay () [Corola-journal/Journalistic/17232_a_18557]
-
caragialesc: "Mergeți șcuvinteleț/ Și spuneți-i că o ador" (p.35). Dar un ludic discret trece prin unele poezii de dragoste coborîndu-le spre "deșertăciune": "Îmi ceri să fiu bărbat/ Dar sunt!/ Mă bat cu cei de dinafară/ Și cred că semăn cu o fiară/ Sunt blînd cu tine/ Și mai pierd/ O lacrimă/ Din cînd în cînd/ Dar ce frumos să vezi/ Bărbat/ Plîngînd!" (p.50) - poezia aceasta amintește de ritmul vioi al idilelor coșbuciene, aproape ca într-un remake. Avem
Poezia și deșertăciunea by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17229_a_18554]
-
Impetuozitatea lui se asociază, în mod curios, cu o desăvârșită politețe. Dacă printr-un miracol și-ar face apariția în mijlocul nostru, al celor de azi, ar produce încurcături nedorite. în comparație cu el, mulți scriitori ar părea anemici și mulți ziariști ar semăna a mahalagii. Scriitorii l-ar acuza de amatorism, ziariștii l-ar ataca în haită, iar SRI-ul l-ar urmări. Publicarea acestei cărți provocatoare la Editura Albatros nu reprezintă un accident. Directoarea editurii, Geta Dimisianu, se străduiește de mai multă
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
ca și cum autoritățile comuniste nu ar exista: " Anumiți comuniști din conducere s-au depărtat de realitate, nu mai fac mișcare, umblă numai cu autoșmobilulț sau avionșulț și s-au îngrășat neverosimil. Au o grăsime specială, parcă ar fi umflați cu țeava. Seamănă cu egumenii. Egumenii ortodocși ca și egumenii birocrați au o grăsime puhavă, albă-feminină, extrasă din mâncări fine și arhiabundente, din sedentaritate și aer confinat."; "I.V.Stalin avea o mână mai lungă decât cealaltă, puțină cocoașă, privea ca un lup încolțit
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
cum să zic - niște mitocani magnifici - în sensul în care vorbea de ei tot Churchill... * ** În anul 1976, partiul - petrecerea - la care mă găseam eu prins cu trabuce de contrabandă era, după calculele unora mai avizați, un parti parcimonios... Nu semăna deloc cu cel la care aveam să participăm peste vreo trei săptămîni, și care fusese unul - un parti - greu de 150 de dolari. oricum nu se uită... Am spus mai înainte că nu știam că în SUA era interzis să
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
seamă că România are de terminat un buget de care atîrnă chestiuni mai importante decît scuzele cuiva sau înfrîngerea altcuiva. Și nici problema Strategiei n-a mai fost luată în serios, de presă, măcar de ea, cîtă vreme această problemă seamănă cu povestea girofarului privit de un milițian conștiincios - funcționează, nu funcționează!
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17273_a_18598]
-
care vecinătatea privilegiată cu personalitatea le oferă, portretele tind să se repete. Un portret al unui critic din Preludiu (1977, una dintre cele mai frumoase cărți ale lui Alex. Ștefănescu, în care stilul voit popular al scrisului nu era absolutizat) seamănă cu un alt portret al aceluiași din Prim-plan (1987) - asta ar fi logic avînd în vedere că e vorba de aceeași persoană, nu înțeleg însă rațiunea transferului de fraze întregi care apar după zece ani ca ciudate insule de
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
portret al aceluiași din Prim-plan (1987) - asta ar fi logic avînd în vedere că e vorba de aceeași persoană, nu înțeleg însă rațiunea transferului de fraze întregi care apar după zece ani ca ciudate insule de criptomnezie - și care seamănă cu portretul lui... Nichita Stănescu. Ambii își invită cititorii în camera de lucru, ambii strălucesc de mondenitate etc. Cea care pierde din transferul nemodificat și neactualizat în antologie este partea de analiză propriu-zisă a operei poetului. Înșirarea componentelor poeziei lui
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
de a scrie, de-a lungul deceniilor. însă și-a schimbat atitudinea față de poezie. în volumul de debut din 1966 este evidentă convingerea poetului că poezia poate eterniza clipa, că îl poate salva. Starea sa de spirit din această perioadă seamănă cu aceea a unui căruțaș care doarme fără grijă în căruță, dus de caii "veșnic vii": "caii se mișcă din ce în ce mai încet/ roata din dreapta cât o planetă/ cea din stânga lunecă/ și celelalte pe rând/ caii se mișcă tot mai încet/ legați
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
italiană pe care scria, evident, Penitenziario, cu z, altă poveste. Virgil mă obliga să vorbesc spaniola; îi atrăsesem atenția, că nu mă descurcam, dar el voia la spanioli din cauza lui Don Quihote - spusese - și îi explicasem preotului spaniol pîntecos ce semăna cu un popă de-al nostru din ăia care îți pun patrafirul în cap, ca să te spovedești, și unde, de mic copil, știam că era poziția din care se vedea ce fel de pantofi ori ghete poartă popa și dacă
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
și al iertării și al îngăduinței, cînd numele Domnului este luat în deșert. La un moment dat, nici n-am mai tradus. Violența lui V. atingea cote satanice. Preotul spaniol dădea blajin din cap, binecuvîntîndu-l, și mă speriasem, fiindcă româna seamănă cîteodată cu spaniola sau cu portugheza, iar fața bisericească slujind în cabina grea de nuc aruncînd reflexe în bătaia luminii electrice putea să înțeleagă cîte ceva... Las-o mai moale! - i-am șoptit la un moment dat zîmbindu-i preotului, - că
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
lui Thomas Mann există un personaj - secundar, dar de neuitat -, Peeperkorn, care farmecă asistența numind pur și simplu situațiile cunoscute de toată lumea. Enunțurile sale creează parcă acele situații, care altfel s-ar fi reflectat difuz în conștiința martorilor. Petre Țuțea seamănă cu Peeperkorn, cu deosebirea că gândirea sa este exclamativă, nu enunțiativă. Filosoful nu analizează, nu interpretează, nu demonstrează, ci exclamă. Exclamațiile lui crează pentru câte o clipă iluzia că existența are un sens. 322 de vorbe memorabile ale lui Petre
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
mai adînc/ ca Basarab la Posada cînd l-a dus de nas pe Karol Robert/ iar mai tîrziu Țepeș pe turci îmbrăcîndu-se în șalvari și Ștefan/ cu vuiet de tobe și trîmbițe în ceață și mlaștină/ sau Mihai la Călugăreni/ semănînd spaimă de moarte între bacterofagi/ "au căzut virusul Q de pe tine/ ca Sinan Pașa de pe pod în apă"/ o, Escherichia coli, o, Escherichia coli/ prin pădurea Albiori" (ibidem). Pe bună dreptate, Nicolae Balotă, semnatar al unei postfețe, remarcă o apropiere
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
Tot mai multe texte jurnalistice renunță însă, cu o ușurință discutabilă, la mijloacele transpunerii: se produc astfel texte ambigue, care nu marchează clar diferența dintre stilul direct și cel indirect, nu înlocuiesc intonația cu alte mijloace de subliniere - ajungînd să semene în mod dezolant cu stilul cunoscut al scrisorilor redactate de inși cu un nivel de instrucție limitat. Un exemplu semnificativ îl oferă un interviu (rubrica " Viața mea e un roman", în "Evenimentul zilei", 2317, 2000, 5), în care interlocutoarea, o
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
-i inhibă nici un fel de cenzură, dar nici nu-i mobilizează intelectual eventuala exigență a eventualului cititor. Ei scriu, pur și simplu, tot ce le trece prin minte. Această libertate este, din nefericire, neproductivă din punct de vedere literar. Ea seamănă mai mult cu delăsarea și neglijența decât cu sfidarea restricțiilor de către cineva care vrea să-și afirme identitatea. Și reprezintă o formă de manifestare a entropiei, în opoziție cu sensul esențial al literaturii, care este antientropic. înțelegerea libertății ca o
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
o "direcție nouă" în critica literară, împotriva curentului călinescian la modă, cît și pentru "autonomia eseului", idee, în schimb, în plină vogă în partea a doua a deceniului cu pricina. Autorul nu aparținea generației de tineri critici. Biografiile noastre nu semănau. Născut la 26 ianuarie 1925, Nicolae Balotă, aflat astăzi la 75 de ani, nu avea încă, la data debutului său editorial, 45 de ani, se numărase printre studenții lui Blaga, în vremea refugiului la Sibiu al Universității clujene, și apoi
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
înfricoșătoare. Șerpi, păianjeni, mlaștini, jar, dar mai ales nebuni cu dinți de oțel și gheare de fier, care te sfârtecă dacă pici în mijlocul lor. Le fou de l'abime. Acesta este un tablou al lui Paul Klee, marele pictor care seamănă fizic uluitor de bine cu un alt mare nesupus, Julius Evola, le visionnaire foudroyant, a cărei urnă cu cenușă a fost dusă sus în Alpi, unde nu mai crește fir de iarbă și nu mai e colț de piatră, ci
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
forțe proprii, viitorul (cuvînt magic și atotcuprinzător). Este ușor, la urma urmei, să vorbești despre orizont ca despre o linie de care te apropii pe măsură ce înaintezi oricît de puțin, pas cu pas, însă orizontul nu-i altceva decît materializarea viitorului semănînd cu un pumn de orez pus la fiert doar în imaginația unui copil flămînd, pînă cînd Moș Ene îi închide pleoapele diafane, lăsîndu-l înfometat... Mai există pe glob și o altă "mare problemă" - aceea a apei curate. Să nu uităm
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]