2,090 matches
-
neg faptul că la tine m-am gîndit. Nu neg că mi te-ai strecurat În... Dar asta nu Înseamnă că... Ridică privirea. Mă gîndesc aproape În permanență la tine. Ăsta-i adevărul, mă gîndesc mereu la tine. Lumina de la semafor se aprinde, spunîndu-ne că putem traversa. Acum e momentul să pornesc vijelioasă pe zebră, și el să fugă În urma mea, dar nici unul dintre noi nu face nici o mișcare. Vreau să pornesc vijelioasă, dar cumva corpul nu vrea deloc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
vorbit, a plecat acasă la volanul mașinii Crown Vic. Ca să mă liniștească, mi‑a spus: - E stabilă, e o mașină pe care te poți bizui. E tipul de mașină preferat de poliție și mă simt În siguranță când opresc la semafor. Din cât se pricep răufăcătorii, aș putea fi un polițist În haine civile, cu un pistol În geantă. Chiar și așa, Într‑o seară, fereastra laterală a mașinii a fost făcută țăndări chiar În parcarea din spatele blocului nostru. Un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Observatorul Amiral Urseanu. În seara asta cu ceață poate să plece liniștit acasă, n-are cum să vină nimeni să încerce să privească luna și planetele. Oricum nu vine nimeni niciodată. Și omul se zgribulește așteptând să se schimbe culoarea semaforului de la lupoaica care dă țâță celor doi orfani cu picățele, din cauza ninsorii. Pe individ îl cheamă Pascal Ciortea dar nu-i place s-o recunoască. Căci una din marile lui preocupări e să se întrebe mereu, zi și noapte, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
picățele, din cauza ninsorii. Pe individ îl cheamă Pascal Ciortea dar nu-i place s-o recunoască. Căci una din marile lui preocupări e să se întrebe mereu, zi și noapte, cine sunt eu? Cine? Fie că stă ca acum la semafor, fie că umblă pe stradă, fie că e-n metrou, își căznește într-una mintea cu întrebarea asta care, în timp, l-a scobit pe dinăuntru ca pe un fluieraș de soc. Ce simt acum? își zice. Și cine vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe care le cere starea acelei veșnicii, că e cu neputință să se facă un singur pas cu rost și judecată dacă drumul luat nu e potrivit după adevărul acelui punct care ar trebui să fie țelul nostru ultim. Lumina semaforului se schimbă. Pascal Ciortea trece strada, dă rondul pe la coloane și se îndreaptă spre gura de metrou. Oamenii care mănâncă la tejgheaua din locanta cu firmă verde, chiar și cei care umblă ca el pe strada umedă, chiar și femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
treia. Fâș fâș. Umbra suie pe scaunul din față. Fâș fâș. O roată din dreapta a trecut peste un capac de canal. Fâș fâș. O picătură de apă agățată de parbriz încearcă să ajungă și ea undeva. Fâș fâș. Apoi alta. Semaforul o iluminează violent. Fâș fâș. Apoi alta. ─ Spătarului 29, se aude prin stație. Spătarului 29, în cinci. Spătarului 29, hai care sunteți, în zece. Spătarului 29, donșoară, sunt 241, ajung în șapte minute. Spătarului 29, în șapte minute, doamna Aurora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fi trebuit să-mi dau seama că am stat cam mult pe afară și că n-o s-o mai găsesc aici când mă voi întoarce. Acum a plecat pentru totdeauna. Alexandru se culcă. Ultimele mașini alunecă spre marginile orașului și semafoarele clipesc singure în ceață. În sfârșit lumea a adormit. Televizorul merge în gol. Costache Popa sforăie pe fotoliul său, lumini albastre se plimbă pe pereții camerei jerpelite, sonorul, în lipsa unui ascultător, redevine o materie inertă, indefinit divizibilă, ca piatra sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Mai târziu, după ce va cădea întunericul, vor fi și mai albe, niște hieroglife pe fața unei mări îmghețate. Străbătând orașul cu troleibuzul pe care-l ia de la Universitate, va urmări felul în care se reflectă luminile verzi și roșii ale semafoarelor în albul de pe sprâncenele clădirilor. Va număra stațiile până la Romancierilor. Va căuta blocul, scara, apartamentul. Îl va găsi. Înainte să apuce să bată sau să sune la ușa din PFL vopsită într-o nuanță de maro gălbui destul de neplăcută, aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să spună ceva. Nici nu mai putea să spună ceva, de altfel. Blegit, popa Băncilă își primi servieta. Așteptă ca acela să-i scoată lăcățelul. Îl urmări apoi cum se duce în josul bulevardului. În dreptul cinematografului așteptă până se schimbă culoarea semaforului. Îl văzu apoi cum, traversând, se ridică ușor de pe caldarâm, pășește în aer, ca și cum ar urca un deal, pirezându-se în înălțimea zării de dincolo de restaurantul „Clodie’s dandy“ (cu club de zi privat), de peste drum. Popa Băncilă privi nedumerit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șefă, nu-și mai aminti de ce ridicase stativul cu cele patrusprezece eprubete goale. Îl privi nedumerită, intrigantă, cu puțină îngrijorare. Apoi îl lăsă la loc, pe marginea mesei, înspre chiuvetă. În zori, mai ales Dacă s-ar fi schimbat culoarea semaforului la timp, mai mult ca sigur că n-ar fi văzut-o. Se aștepta să treacă însă o coloană oficială. Sosise de dimineață importantul oaspete din Sudica și circulația în tot orașul fusese întoarsă pe dos. Era în al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vreau să mai discut cu ea. N-am ce să-i mai spun. Mă strezează de spaima spaimelor! Pufni răutăcioasă. - Ce să-i mai spun... Poate doar să-și pună chiloți pă ea. Că altceva ce să-i mai spun... Semaforul se schimbă pe verde. Gina dădu să pornească spre ei. Bărbatul îi făcu semn să rămână acolo, lângă stop. Îi arătă, rotindu-și degetele pe lângă ureche, că o va suna mai târziu. Ridică neputincios mâinile, agitându-le ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prea fumez), cenaclul are intrare liberă, vedeam mereu alte și alte fețe. La ieșire din matca literară nu eram mai mângâiat, erau și bune, erau și proaste, mai mult proaste decât bune. Ce mi-a venit? Hai acasă. Așteptam la semafor, treceam de Academie, vedeam copacul care a crescut ciudat, un metru jumate în sus și pe urmă a cotit-o la dreapta, strada, ocoleam Academia, o țineam drept în față, depășeam niște fete cu mapă la piept, intram în Moxa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu aspect fals, dar exuberant. —PĂCĂTOASE NENOROCITE! adăugă ea, ca precauție. Ce dracu’, nu-mi vine să cred! zise una dintre fete, suficient de tare s-o pot auzi. Cealaltă nu se putea opri din chicotit. M-am oprit la semafor, iar ele au traversat prin fața mea, prima spunând: —O să folosesc chestia asta cu franțuzu’ data viitoare când o să fie pe punctul să-i dea drumul - am să-i strig tare de tot la ureche: PĂCĂTOS NENOROCIT! Pun pariu că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
prin fața mea, prima spunând: —O să folosesc chestia asta cu franțuzu’ data viitoare când o să fie pe punctul să-i dea drumul - am să-i strig tare de tot la ureche: PĂCĂTOS NENOROCIT! Pun pariu că o să mor de râs... Culoarea semaforului s-a schimbat. Am demarat și am făcut stânga la McDonald’s înspre Brondesbury, un șir lung de străzi înguste, cu căsuțe strâns înghesuite unele într-altele și mașini parcate pe ambele trotuare, astfel că trecerea oricărui vehicul mai lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să-mi permit droguri de firmă și Absolut Vodka în viitorul apropiat. Am achitat nota și am ieșit în stradă. Mașinile treceau în viteză pe lângă noi, mai ales autobuze și camioane care se năpusteau cu viteze periculoase ca să nu prindă semaforul pe roșu la Angel, iar aerul era poluat de dârele lungi și negre de fum care se prelingeau prin țevile de eșapament, așa cum se întâmpla cu fabricile în timpul Revoluției industriale. În mod ciudat, îmi cam plăcea rezultatul. Aveam o teorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vărsați dintr-un imens „Boeing 747“ care alergau disputându-și rarele taxiuri disponibile și găsiră, printr-o minune, loc într-un autobuz arhiplin pe care un negrotei asudat îl conduse cu o viteză de sinucigaș pe șoseaua sinuoasă, până când primul semafor al orașului îi opri avântul și reduse viteza la o lentă înaintare metru cu metru. Când se dădură jos în Piața Independenței, durase tot atâta timp să ajungă acolo cât le trebuise să zboare din selvă până în aeroport. Se lăsară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu văzu pe nimeni. Totuși, senzația aceea continua să-l agaseze, inexplicabil. Înjură și dădu drumul la radio, iar cei de la Eagles începură să cânte Hotel California. 10 Un taxi trecu în viteză maximă pentru a prinde culoarea verde a semaforului, iar el fu stropit din cap până-n picioare, ridică pumnul în aer și slobozi o înjurătură suculentă în urma mașinii. În astfel de zile, șoferii sunt complet dezinteresați de garderoba pietonilor, își spuse în gând, în timp ce doi adolecenți încercau cu mare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
jumătate din carosabil. Un alt șofer îi transmise prin intermediul farurilor că ar fi timpul să se grăbească. Ștergătoarele se mișcau dintr-o parte în alta și nu avu timp să vadă prin parbriz decât un chip difuz. Culoarea verde a semaforului începuse să pâlpâie. Pe partea cealaltă a străzii, un bătrânel cu o umbrelă imensă, de culoare neagră, se apropie de el și încercă să-l consoleze: - Nu mai există bun simț, domnule, toți gonesc ca disperații. Către ce s-or
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu scaunele, cu lanțul, de țigările cu ierburi blestemate, la care Thomas renunțase, de fapt, repede, și l-ar fi omorît cu mîna lui, ar fi fost În stare, avea uneori crize de nervi incontrolabile. Se enervase teribil la un semafor, călcase, la pornire, accelerația la refuz, izbindu-se de un camion; a stat În moarte clinică aproape o săptămînă, mama lui Thomas, aflată pe scaunul din spate, a povestit mai tîrziu. Peste un an, cei doi sfîrșiseră pentru totdeauna. Rămăsese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să îndulcească practicarea ei. S-au dat legi. S-a hotărât ceea ce se poate face și ceea ce nu se poate face. Au pus stăpânire pe indicatoarele stradale de pe autostrada iubirii: atenție! Pericol! E galben: prudență. Roșu: stop! Există, desigur, și semaforul verde. Avem de-a face cu o pedagogie prea simplistă. E ca și cum ceilalți nu ar fi capabili să înțeleagă normele și condițiile castității pe care vor să o trăiască. Toți aceștia vor reuși doar dacă au o idee nobilă despre
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
picăturile de fiere, firele de tutun și chiar și la acesta, ce se lăudase a nu consuma, firimituri de eugenie. 65 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Un fluier cu bilă al unui caraliu șef șuieră, dând semnalul ridicării blocajului. Semaforul clipi. Iar lumina verde expulză coaja de nucă a taximetrului în uriașul bol al intersecției bucureștene, șters pe dinăuntru de postavul gros, gri-albăstrui, al uniformelor sutelor de milițieni, printre care Genel slalomă cu talent, mieros, cu laba la un chipiu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ei. Femeia ascultase trapul cailor pe caldarâmul Griviței. Calea Negustorilor era pustie la ora aceea. Lămpile cu gaz aruncau lumina lor pe trotuarele pustii. - Încotro, cucoană? întrebase birjarul. - La Cuțarida! răspunsese Lina, și privise cerul de vară. La podul Basarab, semafoarele verzi și roșii clipeau deasupra liniilor ferate. În dreptul Grantului o cotiră spre mahalaua lor. Simți de departe aerul rece și tăios, plin de miresme, al gropii. - Dii! îndemna iepele vizitiul somnoros. De aici se vedea câmpul acoperit de curți până la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ci pe bucăți mici, creierul reconstituind apoi întregul. Însă nu este totul perfect și există omisiuni. De exemplu, mărturiile oculare sunt lacunare sau false, iar anumite afișe ne întorc savant privirea, cu riscul de a nu vedea lumina roșie a semaforului... Cercetările despre explorarea oculară la copii arată că aceasta e foarte aproximativă și nu devine sistematică decât de-a lungul mai multor ani de învățare. Imagine În centru: Obiectivul camerei Tehnică de studiere a explorării oculare la copii (adaptare după
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
taste a calculatorului, în funcție de un anumit semn care anunța pericolul. Pe ecranul calculatorului apăreau diferite imagini: biciclete, ambulanțe, indicatoare „Sens interzis” etc., iar subiectul trebuia să apese cât mai rapid posibil imediat ce apărea semnul „Pericol” (ambulanță sau lumină roșie la semafor, după caz). Totuși, acest timp de reacție pentru sarcina considerată principală era măsurat în funcție de diferite sarcini concurente. Întrucât era vorba despre simularea efectelor ascultării radioului în timpul șofatului, o bandă sonoră difuza, în funcție de condiții, mesaje cu patru niveluri de dificultate lingvistică
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
public, adaptări tehnice, arhitectonice, organizatorice etc., care să permită o autonomie mai mare. Acest nivel este și cel mai ușor de asigurat, deși implică o serie de cheltuieli suplimentare pentru amenajări, precum construirea unor rampe de acces, dotarea intersecțiilor cu semafoare vizual-acustice, adaptarea mijloacelor de transport În comun, a instrumentelor de comunicare (telefoane, calculatoare etc.), a grupurilor sanitare. Acest prim nivel are rolul de a reduce cât mai mult posibil recluziunea persoanei În dificultate și dependența acesteia de ceilalți. De asemenea
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]