1,145 matches
-
cât a durat zborul, în vis timpul nu e orizontal. Le vedea pe argintul dagherotipului figurile încremenite și translucide, ca și cum deasupra fotografiilor ar fi curs o apă subțire. Tataia, pe jilțul lui, privind într-o parte și, pentru prima oară, semeț precum Moise, apoi Filip, așezat pe trepte și scriind, rezemându-și capul în cotul celălalt deasupra colii de hârtie, precum un elev al Școlii din Atena. Pantelimon, explicând lecția de anatomie, Efrem, țanțoș, cu mâinile în șolduri și bereta într-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ziua aceea, portretele erau mai tinere decât se arătau în realitate. Zadarnic căută pictorul cutele săpate în obraji. Fețele le erau netede ca o frunte de copil. Degeaba căută umerii căzuți și grumazul ușor gârbovit. În desen, gâturile se alungeau semețe și zvelte. Asta însemna că, în clipa morții, aceștia fuseseră mai tineri decât acum. Cu alte cuvinte, deși ochii lor îl priveau în față și capul li se înclina cât să-i mulțumească, erau deja morți. Iar paloarea obrajilor nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu aveau nimic de ascuns, mergeau la culcare, băiatul acesta cu privirea ațintită niciunde, cu mersul obosit și cu umerii puțin curbați, își punea hainele de gală, apăsa pe butonul secret și, lăsând în urmă deghizajul inaparenței, intra cu pas semeț în palatul lui, în peștera lui cu comori. Toată ființa lui fusese retrasă strategic din lume în vederea scrisului. Senzația pe care ți-o lăsa, când mâna cu mișcări ușoare venea să-și ia revanșa pedepsitoare asupra încăpățînării buzelor, era de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
răzășii de moșia Umbrărești nu numai că s-au împotrivit cu rele și neiertate răspunsuri și bătaia jandarmilor rânduiți, dar și pe noi ne-au bătut încât acum abia am scăpat”. A fost făcut un izvod (notă) de „cei foarte semeți și obraznici oameni răzăși”, în fruntea listei fiind chiar vornicul satului, un anume Anghel, posibil descendent din neamul Perjeru, din satul Salcia de azi. Împlinirea, de care vorbesc mătcașii, consta în luarea forțată a unor capete de vite, ale lor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
o lecție ce nu va fi uitată ușor (VIII. 4). Este cazul Piccardiei, ce îl pedepsește pe un canonic, descris într-o lumină mai mult decât defavorabilă („Era canonicul acesta cam bătrâior de ani, dar tare tânăr la simțire, cutezător, semeț și foarte plin de sine, cu un fel de a fi dezgustător și cu apucături grețoase, într-un cuvânt așa scârbos și urâcios de felul lui, că nimeni nu-l putea înghiți”550), bărbatul crezând că orice femeie este supusă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deosebite: „Văzui atunci printre acele/ Preaminunate demoazele/ Pe una neasemuită;/ și am credință nendoită/ Că precum soarele de vară/ Mai viu și mai frumos dogoară/ Decât oricare astru-n noapte -/ Lună sau stele, cele șapte -/ și ea pe cele mai semețe/ Le întrecea în frumusețe,/ Purtare și drăgălășie,/ și drămuită voioșie,/ Iar gingășia ei - minune.../ [...] Chip hotărât și vitejesc/ Vădea, și port și mers crăiesc.”649 Desăvârșirea fizică este de netăgăduit: „și ce grumaz de nea curată/ Avea, fără de nod sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
natura îți prezintă platouri arse de soare, unde iepurii și alte rozătoare dormitează alene. Astfel, de la miazănoapte la miazăzi, trăiesc într-acest ținut, alături unul de altul și armonizând cadrul natural împreună, stejarii, brazii și fagii trufași care își înalță semeț capul spre cer. Alături, te afunzi într-o mare de grâu, de floarea- soarelui și porumb, din care nu se mai zăreau calul și călărețul, cu peste șaizeci de ani în urmă. Această zonă colinară conferă valențe strategice intuite și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
o lecție ce nu va fi uitată ușor (VIII. 4). Este cazul Piccardiei, ce îl pedepsește pe un canonic, descris într-o lumină mai mult decât defavorabilă („Era canonicul acesta cam bătrâior de ani, dar tare tânăr la simțire, cutezător, semeț și foarte plin de sine, cu un fel de a fi dezgustător și cu apucături grețoase, într-un cuvânt așa scârbos și urâcios de felul lui, că nimeni nu-l putea înghiți”550), bărbatul crezând că orice femeie este supusă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
deosebite: „Văzui atunci printre acele/ Preaminunate demoazele/ Pe una neasemuită;/ și am credință nendoită/ Că precum soarele de vară/ Mai viu și mai frumos dogoară/ Decât oricare astru-n noapte -/ Lună sau stele, cele șapte -/ și ea pe cele mai semețe/ Le întrecea în frumusețe,/ Purtare și drăgălășie,/ și drămuită voioșie,/ Iar gingășia ei - minune.../ [...] Chip hotărât și vitejesc/ Vădea, și port și mers crăiesc.”649 Desăvârșirea fizică este de netăgăduit: „și ce grumaz de nea curată/ Avea, fără de nod sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
pe care îl "sacrifică": Era atunci simțirea să și-o piardă,/ Căzând unei dureri cumplite pradă./ Să credeți celui care-a fost să ardă:/ Așa dureri n-aveau să se mai vadă!/ Căzu bărbia-n piept cum cade-o bardă,/ Semeața frunte îndrăzni să capă.../ Și, năpădit de zbucium, glasu-ntrânsul,/ n-avea jelire și nici lacrimi plânsul...". "Chinurile dragostei" nu se opresc aici, ele capătă proporții universale. Spațiul unde trage spre a înnopta Orlando, deși din prezentul narativ, conține amintirea actului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
adevăr, iar pe deasupra și cu acces la diferite biblioteci și spectacole, iată-ne zic, sosiți îmbrăcați în costume naționale și cu cușme ca re m ai de care mai deocheate, în curtea unei clădiri școală care ni se pare deosebit de semeață., așteptând să intrăm - la ce? - la examene, să fim ascultați, notați, selecționați și poate desprinși pentru o vreme de cei de care, de fiecare dată, ne despărțeam atât de greu - frații și surorile, părinții noștri... de acasă . Și costumați în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nu doar în gabarit. Dormea? Gânditor apăsă receptorul pe furcă, învârti manivela inductorului. Crengi drepte, lucii, de un verde crud, îl înconjurau din toate părțile. Cât putea cuprinde cu ochii, aceleași crengi izvorând din pământul care mustea de apă, crengi semețe, cu vârfurile înfipte în albastrul nedefinit al cerului. Cum am ajuns aici? Căută să-și amintească dar își dădu seama că este cu neputință. Se înciudă și cu o furie crescândă începu să rupă ramurile acelea care se frângeau ușor
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fost cândva rostite, Spus altminteri, folosite. Tot ce-i vorbă cu nțeles, într-o vreme a purces Numai ca de la un sunet, Că dulcuț, că groaznic tunet. Treaba asta se ntâmpla, Când în țeastă se afla O șăgalnică plecare Spre semeață îngânare A sunatului din fire Stârnitor de iscodire. Ce-n ureche năvălește Sunătură se numește, Iar sunarea slabă, tare, Iscă-se din vreo mișcare Și cum numai chiar ce este, într aievea, nu-n poveste, Poate fi și în mișcare
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
afirmă Zare întro scrisoare), fiindcă nui leagă de părinți și nui diferențiază de ceilalți. Golite de sens, numele devin semne ale alterității, de aceea Zare Popescu, fascinat de etimologii, le conferă sensuri noi: Popescu înseamnă pentru el cel care stă semeț, Grințu, cel care veghează, santinela, martorul, iar Radu, bucurie. Complexați de statutul lor de orfani, cei trei tineri apelează la modalități diferite de ași reconstitui biografia, dar rezultatele sunt derizorii, fiindcă, părăsiți, trădați de către părinți, sunt trădați și de istorie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a susținut niciodată ideea că simpla aplicare a regulilor poate da naștere la capodopere, ci a văzut în aceste principii un set de instrumente care să canalizeze geniul. Cu alte cuvinte, regulile nu pot înlocui talentul: "Zadarnic vrea, prin versuri, semețul autor / S-ajungă sus, pe culmea Parnasului, ușor; / Al muzei suflu tainic din cer când n-a simțit, / Iar steaua-i din născare poet nu l-a menit."40 Desigur, există la nivelul Artei poetice o tonalitate autoritară, dar aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
români și străini) pledează pentru înscrierea poetului în post-modernism, însă "postmodernismul a devenit la noi un fel de febră (după ce s-a cam răsuflat în Occident)"; textualiștii din epocă "scriu niște texte plictisitoare" (Ironia ontologică, p. 74, 94). Provocator și semeț, Mihai Ursachi e o personalitate ramificată, un unicat; a-l prinde într-o singură formulă, aceasta ar fi ori prea laxă, ori jenant-reducționistă. Prezență proteică: creator de primă mână dinamitând locul comun, amator de concetti, baladist și orfic, ironist și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
căzut ca o stea la numai douăzeci și unu de ani, stă sub semnul focului, al unui viu neastâmpăr juvenil concretizat în graba de a se realiza. Sensul dramatic al existenței sale ține, psihanalitic vorbind, de premoniția sfârșitului apropiat; în replică, o semeață înaintare printre flăcări și năluci, pulsiuni interioare imoderate căutându-și expresia stilistică, încrucișări de ritmuri care "nu vor să moară" toate topite într-o Baladă, toate vizibile în Momente biografice și în alte pagini. "Prea multă grabă-n viața ta
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
moarte! Pur și simplu cad frunzele / Spre a vedea mai bine / Când suntem departe..." (Metafora). Invocând (în linie eminesciană) triada Pământ, Istorie, Limbă, verbul vaticinar al tribunului operează aproape sacramental, în mari cadențe lirice. Concomitent, liricul se vrea un hermeneut semeț. Limba (în O mie de clopote) e un însemn capital al identității noastre: O mie de roze, o mie de zâmbete Din fiece cuvânt răsar, O mie de lacrimi, o mie de plânsete Ce-au devenit cleștar. În limba mea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cale"; Când apare poetul, se adună cuvintele: simt puterea. / Simt că vor fi înarmate". Că vor domina: "Cuvintele noastre se întâlnesc / se întind peste lume ca un nor radioactiv". Treisprezece principii, enunțate în Tensiunea detaliului (II), vorbesc despre un creator semeț, plin de cutezanță, care, fidel rolului asumat, și-a construit un Eu provocator; conștient de noblețea misiunii sale, el rostește cu voce tare ceea ce alții îngână neauziți. Nici o îndurare pentru Poezia slugarnică: "cea care face inventarul realului / cea care face
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
românesc este reprezentat de apariția Carpaților. Nașterea munților s-a întâmplat în vremuri de demult, printr-o sedimentare continuă a rocilor care-l alcătuiesc. Contactul tectonic din adâncuri a dus la cutarea straturilor și creșterea munților. Carpații și-au ridicat semeț crestele chiar în mijlocul apelor oceanului primordial (Tethys). A zămislit încontinuu pământ peste care s-a așternut un covor de vegetație luxuriantă din care s-au înfruptat dinozaurii. Printre ferigi și palmieri stăteau ascunse reptile ierbivore adulmecate de carnivore rapace. Teropozii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
lui spre mare, un obstacol serios, preferabil de evitat. Tabloul izolării ținuturilor noastre, de către cursul balcanic, avea să fie completat de vărsarea Dunării în Marea Neagră. Așa cum am văzut, este o rămășiță a Mării Sarmatice, închisă de retragerea ei în fața ridicării semețe a Carpaților, din care a rezultat un acces limitat la Marea Mediterană și, implicit, la apele oceanului planetar. Încă din Antichitate, soarta Mării Negre a depins, într-o măsură determinantă, de puterea care deținea controlul asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Și totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
îndreptându-și-le spre Balcani. În același timp, celălalt braț al acestui râu (Hg R1b) și-a schimbat cursul spre nord. A contribuit decisiv la făurirea și forjarea, la poalele Munților Caucaz, a triburilor indo europene. Din stâncile acestor munți semeți, a țâșnit, odată cu epoca metalelor, cel de-al treilea fluviu care a curs cu putere urmând calea stepelor nord pontice. Torente helenice și traco ilire s-au dirijat spre regiunea balcanică (Hg R1b și R1a). În paralel, apele ginților italo
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ori străpungă. Picioare neobosite umblau pe ele cu grijă pentru a nu tulbura liniștea naturii. Ne îndepărtam de acest drum sigur și pătrundeam fără teamă pe tărâmul sălbăticiunilor care se deschidea în întunecime. Zi și noapte, arbori falnici și stânci semețe țineau departe privirea aspră a cotropitorilor. De la marginea pădurilor și a munților răzbătea zgomotul ascuțișului de spadă care străpungea platoșa. Mirosul de sânge țâșnea din trupul ucis. De frică să nu se rătăcească, străinii nu cutezau să umble pe cărările
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
În final, Allmers îi va spune Ritei, căreia îi fusese cu neputință să-l urmeze în moarte pe Eyolf: „Locul celor ce trăiesc e aici, pe pământ”, iar cuplul va renunța definitiv la dubla fascinație a adâncurilor mării și a semețelor piscuri, pentru a nu mai părăsi spațiul terestru (să ne amintim că și „Femeia mării” alege să rămână pentru totdeauna o ființă pământeană), unde dialogul cu morții, chiar dacă nu e decât o posibilitate secretă, ascunsă, implică totuși și incertitudinea unui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
travaliul lucrării este de o permanentă primenire și reflecție critică. Parcă întrebările și problematizările sunt mai importante decât rezolvările. Și totuși, autoarea rămâne un fin observator și un analist de profunzime, care a realizat o cunoaștere adâncă, generatoare de idei semețe, idei iritante, dar și reflecții care invită simultan la tăcere și controversă. După interogarea și analiza multiformului privind semnificația negativă a contabilității creative, dar și a conotațiilor pozitive, autoarea lucrării propune conceptul de contabilitate creativă bazat pe ipoteza asimetriei informației
Contabilitate creativă – de la idee la bani. Cu exemple practice by Adriana-Sofia Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Science/223_a_173]