5,553 matches
-
Premiul Büchner, până la Untergeher (învinsul) (1983), Die Holzfällen (Tăietorii de lemne) (1984) și Auslöschung (Dispariție) (1986) - se află ca protagonist un Geistesmensch, un intelectual de formație științifică ori artistică, în jurul căruia se construiește perspectiva operei. Inși izolați, refuzând comunicarea cu semenii, ei se autocondamnă la neputință și fatalism prin bizareria comportamentului lor. Un savant se consideră în felul său și Reger, eroul romanului Alte Meister (Vechi maeștri) (1985); Premiul Médicis pentru versiunea franceză, 1988), umanistul care nu se poate gândi la
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
consacrate. Aflat la vârsta senectuții înaintate, nimic nu scapă înverșunării sale cârcotașe, de la sistemul politic al Austriei care a pierdut Imperiul, la personalități din varii domenii ale spiritului, de la învățământul public dat pe mâna dascălilor incompetenți la igiena intimă a semenilor și la defectele lor, dominate de sentimentalism și de kitsch, ori la critica familiei filistine. Deriziunea ia aspecte pamfletărești, ca în cazul lui Heidegger, executat nu atât pe baza principiilor filosofice, cât a detaliilor domestice. Scene hilare, de un umor
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]
-
o are în minte. Iar cine a înțeles cu adevărat un lucru nu se poate să nu se facă la rîndul lui înțeles, oricît de precar și de nevolnic iar fi limbajul. Explicația este că ceea ce trebuie el să transmită semenilor nu sînt cuvintele sale, ci imaginile pe care le poartă în cap. A fi un maestru al elocvenței filozofice înseamnă a putea să înfățișezi imagini clare prin intermediul unor cuvinte simple. Ceea ce înseamnă că nu există gînd, oricît de profund, pe
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
a reușit să deprindă tehnica jocului de-a abstracțiunile este una fără margini, ea frizînd orgoliul luciferic al celui care își închipuie că poate crea lumea din simpla mînuire a cuvintelor. Iar disprețul cu care un asemenea suferind își privește semenii seamănă cu aroganța curtenitoare cu care un fachir, plutind suveran în aer, se uită la cei care nu au habar de trucurile levitației abstracte. Toți sînt niște pigmei cărora tu trebuie să le arăți calea, altminteri ar muri cu toții nemîntuiți
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
parcă atâtea, având încă acel aer de curtean intelectual care-i adusese avere în tinerețe, pe care își întemeiase apoi viitorul, în nădejdea că o să biruiască lumea. Ah, dar ce dezamăgire! În zadar mai caută cercetătorul său ochi un suflet semen, iar dacă zilele sale de glorie nu le-ar fi rămas încă unora proaspete în memorie, expresia chipului său ar părea o neînțeleasă hieroglifă a vremii în care trăiește ca străin și venetic. Epoca noastră cere mai mult; cere, dacă
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
reacționat public față de cazul în speță probabil că numai în situațiile avantajoase cauzei lor simandicoasele urechi de acest rang se apleacă... Pasiunea pentru animalele de companie o înțeleg și o respect, atîta vreme cît bunul simț operează constant și față de semenii umani. Psihologii s-au pronunțat fără echivoc în favoarea acestei îndeletniciri (deși, în ce mă privește, aș sugera celor singuri, dacă nu pot înfia un copil abandonat în maternitate de animalele de reproducere umană (căci părinți n-am cum să-i
Mame (și tați) de... cîini by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/10674_a_11999]
-
telejurnal, dar nici până azi... - Iacă-tă, zice prietenul, cum oameni cu pregătire superioară nu se solidarizează cu durerea de cot a Guvernului... Noi, nu suntem așa, nici Haralampy, în momentele sale de nealcoolemie, nici eu, nu rămânem indiferenți la pătimirile semenilor. Dimpotrivă: ori de câte ori vedem la televizor câte-o făptură osândită de soartă să spună nimic minute în șir, ne contrazicem îndelung și cu deplină obiectivitate, ce să facem și cum să-i venim în ajutor... Fiind telespectatorii-adepți ai materialismului dialectic și
Opulența ce ne-așteaptă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10652_a_11977]
-
trei personaje construite din trei aluaturi diferite. Nu, de la Grillet la Lapeyre personajul rămîne, în linii mari, același - la fel de singur, de dur confruntat cu contingența lumii, de civilizat în felul în care gîndește, vorbește (dacă o face) și interacționează cu semenii (în sfîrșit, lucrurile păreau a se fi schimbat un pic la Echenoz, în anii 80, cei ai resurecției culturii de masă în Franța); eroul literaturii franceze recalcitrante este un subiect husserlian căruia lumea i se dezvăluie nudă, undeva dincolo, începînd
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
Mircea Eliade, Editura Dacia, Cluj-Napoca, p. 64). După cât se vede, procesul înțelegerii are ca statut esențial raportul existențial cu obiectul înțelegerii, cu prinderea din interior a fenomenelor, a celuilalt (a unui Eu-Altul, cu particularități). A-l înțelege (mai ales pe semenul meu) înseamnă a-l implică în propriul meu mod de a fi. Această chestiune echivalează cu ,,a vorbi intru ceva”, după zisă lui C. Noica, și presupune, cel puțin două existente de aceeasi disponibilitate și de aceeasi identificare. Trăirea din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ființe umane, fapt nemaiîntâlnit la alte forme de cunoaștere. ,,Identificându-se rațional și afectiv cu partenerul, prin raportarea comportamentului obiectiv al acestuia la propria experiență verificată și ea obiectiv, în practică socială, individul dobândește acel tip specific de înțelegere a semenilor” (R. Gherghinescu, op. cît., p. 30). În studiile de specialitate, s-au distins autori care au considerat empatia ca fiind, fie mai mult un fenomen cognitiv, fie unul mai mult afectiv, fie un fenomen inconștient cu implicații strict fiziologice. Unilateralitatea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
copii, veșnică noastră mișcare”, Între munte și mare, p. 84). Și totuși, cuvantul rămâne salvator: „cred că eu, numai eu / putrezesc cu fiecare clipă / netrasă-n cuvânt / că un clopot de ceară e clipă / că un sarcofag de pământ” (Pentru semenii mei, p. 111). Dacă femeia este geneză existenței, pentru bărbat, pentru cine trăiește finitudinea și ajunge în ipostaza de poet, cuvantul trebuie să fie geneză ființei. Dar, oare, se observă că suntem în spațiul intelectului, sub soarele viu al amiezii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
lucrurile să fie limpezi: consider orice formă de extremism inacceptabilă, detestabilă și criminală. Răul făcut de fascism, în prima jumătate a secolului trecut, și de comunism, în a doua, sunt păcate contra omenirii ce nu trebuie prescrise niciodată. Exterminarea unui semen pe bază de rasă, în cazul fascismului, sau clasă, în cazul comunismului, sunt pete rușinoase pe obrazul speciei umane și nu avem nici un drept să le trecem sub tăcere. Altminteri, le vom repeta la nesfârșit și, peste o sută de
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
Marele Frate de la Răsărit știe foarte bine să-și protejeze odraslele. Am adus în discuție un singur nume, cel al ,instructorului C.C." Ion Ianoși. România arată cum arată în primul rând din cauza tuturor, a urii pe care au purtat-o semenilor ce nu acceptau dogmele marxisto-leninisto-staliniste. În lipsa acestei minime recunoașteri a vinei, toate referirile lor la fascism sunt fariseice și contraproductive: o perdea de fum în spatele căreia se ascunde propriul trecut înspăimântător. Ca antifascist impenitent, știu că atâta vreme cât vor plana asupra
Umbra "instructorului C. C." by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10897_a_12222]
-
mai vizibile sau mai ,construite", cu poeți din lumea largă (ori cu pictori, bunăoară de Chirico), Horia Gârbea închide cărțile totdeauna mulțumit. Mai mult decît niște formule consacrate (și consacratoare, prin tradiție), frazele de sfîrșit ale ,medalioanelor" lui chiar împărtășesc semenilor cititori un optimism nejucat: ,Radu Sergiu Ruba are și calitățile intelectuale, talentul și tenacitatea unui poet și prozator de primă importanță pe care le etalează în eseu cu un farmec și o exactitate ce-mi amintesc și de Huxley"; ,în
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
scoasă din zona speculației metafizice și tratată în registrul aplicat al observației empirice. Gândirea modernă s-a definit drept o gândire umanista încă de la primele sale sistematizări, fie că a fost vorba despre autodeterminarea persoanei în raport cu sine (René Descartes), cu semenii (Baruch Spinoza) ori cu puterea (John Locke), problematică reformulata apoi în contextul relației dintre familie, așa-numita societate civilă și stat. Autodeterminarea per-soanei, a individului concret, nu a avut un sens intrinsec antireligios, așa cum au încercat să acrediteze în special
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
în temeiul arhetipurilor care asigurau unitatea mentală a genului și coerentă valorica a producțiilor sale culturale 17. Doctrina adleriană cultiva, de asemenea, sentimentul comuniunii sociale, dar în accepțiunea unui precept metafizic exterior sau adăugat eului - funcție a relaționării sănătoase cu semenii și totodată ideal de moralitate 18. Potrivit psihologiei analitice însă, integrarea echivala cu împlinirea posibilităților eului însuși, mai degrabă ca devenire ontologica interioară decât că edificare etică însușita. Așa cum arată succint creatorul școlii, într-o conferință din ciclul Psihologia analitică
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
depășirea voluntară a limitărilor actuale - printr-un act de transcendere, ca să folosim terminologia germană. O depășire prin care se elibera de însingurare (Albert Camus), de constrângerile tehnicii (Herbert Marcuse) ori de cele ale politicii autoritare (Karl Jaspers), dar întotdeauna împreună cu semenii. Libertatea nu era niciodată reală că libertate autoreferențială, ci numai în măsura în care îi antrena și pe ceilalți 24. În acest fel umanismul s-a deschis activismului civic, devenind ideologia unor mișcări contestatare postbelice. Exemplul cel mai concludent pentru întrepătrunderea dintre psihologia
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
identității cu atribute istorice. Cercetările psihologice au avut impact moral și politic, angajând problematică generală a umanismului, în măsura în care conștiința publicului a conexat condiția umană cu tipul cunoașterii științifice, considerată aptă să coordoneze relaționarea obiectivă a individului cu natura și cu semenii. Condiția eficientă a umanismului a fost întotdeauna optimismul gnoseologic, din care morală și politica și-au extras argumentele în favoarea identității raționale a individului și a reprezentării voinței acestuia. Psihologia arhetipurilor colective a recompus personalitatea integrand în experiența singulară conținuturile inconștiente
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
este misterioasă, o vom înțelege, cred, doar prin revelație. De fiecare depinde înălțarea fiecăruia. Problema mântuirii, întrun fel, este dificil de comunicat, de „transferat“, însă întruparea lui Iisus între noi, a fost a ne arăta că, prin legea iubirii de semen ca de tine însuți, până la jertfirea de sine, am dobândi înălțarea și eternitatea. * A muri, pentru a învia, însă numai a muri trăind între-timp în adevăr, bine, frumos, agreat de Dumnezeu. Nu fericirile și nefericirile noastre legate de materie, percepute
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
calea, nu ne umilesc corecțiunile Sale, ci ne sporesc credința și ne îndumnezeiesc iubirea irenică. Eikonice II, per conclude Lui Alexandru Cetățeanu Preparatio poiesis. Enunțurile parafrazice. * Acordă-ți singur șansa. * Nu te mortifica * Iartă-te pe tine însuți * Iubește-ți semenii ca pe tine însuți * Catharsis, nu catalepsis * Psihedelic, nu de la emanațiile oraculare din Delos, ci sanctuaric * Versus legea Talionului, ci nu suicidar, sub stigma-nvinuirii, din Paideume străine. Biomul Gândul care te trezește brusc, noaptea, în “ mansarda” lui Cioran * Fiind în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
punctul de concentrare al poeziei lor îl constituie lupta cu inerția și omul cu lumea lui interioară și exterioară. Unica stăruință a acestor poeți: omul și lumea lui, cea din afară si dinăuntru, ziua de azi și de mâine a semenilor - și toate acestea, altoite cu unica lor dorință de a descoperi un nou și bogat veșmânt pentru idei bogate în gândire și viziune. Nevăzutul, abstractul, ipostaza onirică, dar și finalitatea vieții și a omului, neliniștea metafizică a individului, amorul, locul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
spusese!), care cred că binele și frumosul conduc Lumea și că habar nu au de cuceririle științelor fizice și naturale ce-i așteaptă, precum că legile sacre ale Universului întreg ar fi, în primul rând, agresiunea, violența, atacul, lupta, ura semenilor între ei și a speciilor, conform dictonului ce spune că peștele cel mare îl înghite pe cel mic și că numai așa răul, împins la maximum, ar ajunge, eventual, să te facă să cunoști și drumul binelui. Exact ce spun
Eros ori Ura (5) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10847_a_12172]
-
intimă, o eclipsă a funcțiilor vitale, prefață a unei agonii: "Ca și auzul, privirea începe prin a fi selectivă. Tot mai des, cînd groaza pune stăpînire pe mine, ochii mi se împăienjenesc. O ceață ciudată mă împiedică să disting chipurile semenilor. Obiectele însă le percep cu o mai mare acuitate. Contrastele ies în evidență, estompînd și mai mult fețele celor din jur. în starea de semiconștiență continui să mă investighez. Aș cere niște apă, dar nu pot vorbi. Limba și buzele
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
greața noastră comună a tuturor ce tragem înhămați la căruța statului... Acest director lăeț, ori goleț, cârlionțat, zic, al Editurii Honestas - care, tare aș fi vrut să ia nițel în seamă cartea asta a mea comentând acțiunile sale și ale semenilor săi, în frunte cu viteazul Tandaler, ori subtilul Parpanghel, cere ca șefii să nu fie numiți pe veci, ci schimbați din când în când, din poruncitori să devină și ei ascultători; traiul cel bun să nu-i strice și peste
Caftane și cafteli (reluări) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10199_a_11524]
-
plin de smerenie, ca în fața confesorului pe care, de altfel, nu-l am: articolele săptămânale pentru România literară sunt, pentru mine, o doză de otravă eliminată. După ce-mi scriu "rubrica", mă simt mai optimist, mai pregătit să fac bine semenilor. Mai creștin - dacă vă puteți imagina așa ceva. Probabil că, din acest motiv, unii, nu puțini, din cei care mă cunosc, spun că scriind aceste articole mi-am ieșit din minți, am înnebunit, că am ajuns un apucat etc., etc. Se
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]