1,171 matches
-
Moise, Domnul Iisus, după încetarea legii. Acela, conducător de popor, acesta, împărat. Dar ca nu cumva când auzi numele Iisus să te rătăcești din pricina acestui nume, evanghelistul Matei a adăugat: Iisus Hristos, Fiul lui David. Celălalt Iisus nu era din seminția lui David, ci din altă seminție”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia II, III, în PSB, vol. 23, p. 30) „... Cuvântul hristos, adică uns, este plăcut, folositor și lipsit de batjocură”. (Teofil al Antiohiei, Trei cărți către
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Acela, conducător de popor, acesta, împărat. Dar ca nu cumva când auzi numele Iisus să te rătăcești din pricina acestui nume, evanghelistul Matei a adăugat: Iisus Hristos, Fiul lui David. Celălalt Iisus nu era din seminția lui David, ci din altă seminție”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia II, III, în PSB, vol. 23, p. 30) „... Cuvântul hristos, adică uns, este plăcut, folositor și lipsit de batjocură”. (Teofil al Antiohiei, Trei cărți către Autolic, Cartea Întâi, XII, în PSB
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
oștiri, fără să dezlănțuie războaie, ci numai cu unsprezece oameni la început, oameni fără vază, de jos, neînvățați, de rând, săraci, goi, flămânzi, neîncălțați, cu o singură haină. Dar pentru ce spun eu: a săvârșit? A putut să convingă atâtea seminții de oameni să cugete nu numai la cele din lumea aceasta, ci și la cele viitoare, să rupă legile strămoșești, să smulgă din rădăcină datinile cele vechi, înrădăcinate de atâta amar de vreme, și să sădească în locul lor altele, să
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și slavă multă. Aduce crucea, ca păcatul iudeilor să se osândească prin el însuși. O aduce întocmai ca un om care fiind lovit cu o piatră arată piatra sau haina însângerată. Va veni pe nori, așa cum S-a înălțat; și semințiile văzând aceasta vor plânge. Nenorocirea lor însă nu se va mărgini numai la plânsete, ci plânsul va fi ca să-și pronunțe ele însele sentința, ca să se osândească singure”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LXXVI, III, în PSB
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
aceste trădări din partea Occidentului în slăbiciune, rea-voință, în "rezervațiile mentale ale diferitelor cabinete", sucite de anumite interese, pentru a conchide că trebuie să ne bazăm pe noi înșine, în ultimă instanță: "Locuind pe un teritoriu strategicește nefavorabil și înconjurați de seminții străine nouă prin limbă și origine, având înlăuntrul nostru chiar discordia civilă, acest patrimoniu al statelor slabe și turburate de prea mari înrâuriri străine, trăind sub invectivele presei europene pentru că nu dăm drepturi politice evreilor, care nici nu ne știu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
unui pretins misionarism istoric. Le găsește începând cu articolul Tendențe de cucerire, publicat la 7 aprilie 1878. Se prefigurează intuiții ale filosofiei lui Lucian Blaga din Trilogia culturii, configurate în teoria matricei stilistice. Obsesia alergării după "granițe naturale" la o seminție condamnată să nu le găsească i se prezintă ca un destin nefericit, deformator de inteligențe, în stare să trezească o nesfârșită compătimire: "Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, așezate pe stepe întinse a căror mon[o]tonie are
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
lor, Poezia, toate Artele. PORTRETE ȘTEFAN AUGUSTIN DOINAȘ POEZIE GÂNDITOARE Aproape șase decenii de poezie! După baladismul inițial (raportabil la contactele cu "Revista Cercului litera" de la Sibiu, 1944-1945), după căutarea propriului arheu sub ceruri mitice eline (Omul cu compasul, 1966; Seminția lui Laokoon, 1967; Ipostaze, 1968), ulterior despovărându-se (întrucâtva) de mitologicale (Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte, 1972; Papirus, 1974; Hesperia, 1979; Interiorul unui poem, 1990) dominantă la Ștefan Augustin Doinaș rămâne starea de geometrie mai exact fascinația
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1945). Vizionarismul lui Doinaș la maturitate, mereu înclinat spre conexiuni între Eu și Univers, tenace căutător de înțelesuri, este al unui modern circulând printre zeități corintiene; mirajul clasicist durează, chiar dacă în timp poetul din Omul cu compasul ori cel din Seminția lui Laokoon se întreține cu Hölderlin și Mallarmé, cu Gottfried Benn și J. Guillén din care a și tradus. Pe scurt, profilul său de bază e al unui cerebral, un intelectualist din familia lui Valéry, cultivând ca și acesta o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
curge veșnic, semințele vieții contagiază neantul; tot locul e patria Verbului; eu nu hărăzire cerșesc, ci puterea de-a fi mai nevolnic; în miezul Cuvântului e patria mea, cea întinsă cât tot Universul, Cu ochii de iarbă eu văd uitate seminții rătăcitoare, ciudatele luntrii și mari galioane, păstorii cu turmele lor, lucrătorii pământului, cei care fac din preagrelele luturi împărtășania pâinii și vinului, vasele sacre (în unul din ele e inima lumii) și pe cei ce murind în subpământene tenebre ivesc
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Lermontov, Johann Gottfried Herder, Gérard de Nerval, Andrei Belâi, Pierre Daix, Marcel Raymond, R.M. Albérès. ȘTEFAN AUGUSTIN DOINAȘ (Ștefan Popa) Născut în comuna Caporal Alexa (Arad) al 26 apr. 1922 -București, iunie 2002. Cartea Mareelor (1964); Omul cu compasul (1966); Seminția lui Laocoon (1967); Ipostaze (1968); Alter ego (1970); Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte (1972); Papirus (1974); Alfabet poetic (1978); Hesperia (1979); Anotimpul discret. Ediție bilingvă română-spaniolă. Trad. Omar Lara. Prefață Ov.S. Crohmălniceau (1980); Poeme (1983); Vânătoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Betleem, refuzând s-o lase singură pe bătrâna îndurerată. Ba chiar îl ia de bărbat pe bătrânul Booz, pe care îl preferă unor pretendenți mai tineri. Făcând asta, intră în casa lui Israel, ea, ne-evreica, și dă naștere unei seminții. Faptele săvârșite de Rut față de soacra ei sunt fapte de iubire și bunătate, fără gândul la răsplată, nici obligație morală. Ele țin de hessed, milă, generozitate. Mai târziu, în ebraica rabinică, acest termen va fi integrat conceptului de ghemilut hassadim
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
tristețe. În secolul al XVI-lea, discursul sefard despre suferință o ia, cât se poate de firesc, pe calea speculației istorico-escatologice, cum face Isaac Abravanel în drama sa mesianică în trei acte: răzbunarea lui Dumnezeu asupra creștinilor și musulmanilor, întoarcerea semințiilor pierdute și, în sfârșit, învierea morților 38. Procesul izbăvitor este presupus a începe în 1503 sau 1531, după calcule complicate bazate pe interpretarea unor versete biblice. Să ne amintim că Abravanel, care își imaginează că Dumnezeu duce istoria spre un
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în lumea sefardă continuă în deceniile de după expulzare o înflăcărare mesianică, cu apariția unor figuri de izbăvitori ca David Reuveni și Solomon Molko în secolul al XVI-lea. Primul, mort în 1535, personaj ciudat care pretindea că reprezintă cele zece seminții pierdute, ajunge în 1525 în Portugalia, unde sălășluia cel mai numeros grup de marani, evrei convertiți cu forța la creștinism în 1497, definindu-se în continuare ca aparținând poporului evreu și aderând la riturile, practicile și sistemul de credințe ale
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la masacru, piereau "ca jertfele închinate Domnului" cântând rugăciunea Aleinu...?" iiii. Kohut oferă exemple de eroism în cele mai cumplite momente, evocă elegiile și rugăciunile de penitență devenite parte integrantă din liturghia evreiască și adaugă: "Suferința este însemnul întregii noastre seminții". Pentru prefațator, cartea lui L. Zunz, din care prezintă doar extrase, era doar o schiță a martirologiului evreiesc din Evul Mediu. Autorul făcuse într-adevăr, în textul original, o relatare minuțioasă a persecuțiilor: botezuri forțate, trădarea apostaților, autodafeuri, torturi, exacțiuni
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
treia masă de sabat în lagărul morții de la Płasów, Shem Klinberg, conducătorul dinastiei hasidice Zaloshizer, citează Psalmul 71:17-18: "Numele lui va dăinui pe vecie; cât va fi soarele va fi pomenit numele lui. Se vor binecuvânta întru el toate semințiile pământului, toate neamurile îl vor ferici pe el" și dezvoltă o exegeză hasidică a acestuia care prezintă justificarea defensivă clasică a lui Dumnezeu, potrivit căreia căile Lui și genocidul actual rămân de neînțeles pentru om. Dacă Dumnezeu este adevăr, justiția
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
binecuvânta numele, Dumnezeul nostru veșnic... în afară de tine nu avem alt mântuitor... care răspunde și arată milosârdie în toate ceasurile de durere și tristețe...". uuu Când se citește Ieremia, 2: 4: "Ascultați [Shim'u] cuvântul Domnului, casa lui Iacov și, toate semințiile casei lui Israel!". * La France juive. Essai d'histoire contemporaine, voluminoasă scriere antisemită a lui Édouard Droumont (jurnalist francez, fondator al Ligii Naționale Antisemite), cu mare răsunet în epocă (n. trad.). vvv Psalmii, 84:7. www Iezechiel, 38-39. xxx În
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
românesc a fost supradimensionat. În realitate, din participarea indo europeană la formarea noastră s-a păstrat destul de puțin pe filieră geto dacică. Și nu doar e cazul lor, ci și al slavilor, presupuși că au așezat multe cărămizi la zidirea seminției noastre. Mai degrabă, putem spune că am rămas cu o parte din contribuția triburilor înrudite, de aproape sau de departe, cu geto dacii și slavii, provenind din Caucaz și Orientul Mijlociu. În România, aportul R1b, specific romanilor, dar și unei părți
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
au fost exterminați de romani în războaie și astfel nu au putut contribui la formarea noastră ca popor. Dar la fel de năstrușnic este gândul că, atunci când au ajuns în spațiul românesc, dacii au umplut un vid de populație ori au stârpit semințiile pe care le-au găsit. Așadar, să pornim căutarea mai departe, uitându-ne nu atât spre anonimii agricultori din neolitic, cât mai ales spre vânătorii și culegătorii din străvechime. Din punct de vedere genetic, nici nu se poate coborî mai
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
trupurilor noastre... 3. Pe cei care denigrează Legea mozaică și spun că Profeții nu se trag de la #principiul## cel bun... 4. Pe cei care resping căsătoria și rostesc despre ea acest lucru de hulă, că Înmulțirea și mersul Înainte al seminției noastre vine de la Diavol... 5. Pe cei care proferează această blasfemie, că unul #un membru## din Sfînta Treime, și anume Fiul și Cuvîntul cel de o ființă cu Dumnezeu Tatăl s-a făcut om #doar## În aparență și În mod
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
așteptarea venirii Împărăției lui Dumnezeu 1. Conflictul se reflectă indirect și în cărțile lui Iezechiel și Zaharia; Iez. 44,15 conține parte din viziunea profetului legată de noul Templu care se va ridica după întoarcerea din exil: „Iar preoții din seminția lui Levi, fiii lui Sadoc, care în vremea abaterii de la Mine a fiilor lui Israel au îndeplinit slujirea Mea în locașul Meu cel sfânt, aceia se vor apropia de Mine, ca să-Mi slujească și vor sta înaintea feței Mele”. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
entitate. Or, poate Ă cine știe? Ă furia se transformase pentru o vreme în indiferență. Doar că indiferența ascunde ea însăși, la Cioran, mâhnire. Iată: „Rare sunt reușitele tribului nostru: două sau trei și care, atunci când sunt etalate, stârnesc surâsul. Seminție fără rost. A trecut de mult vremea când o astfel de constatare mă făcea să sufăr. Nu știu ce s-a rupt în mine, însă am pierdut orice legătură secretă cu neamul nostru” (5 ianuarie 1976 Ă 608). Oricum, nu-i nici o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
complicității tale cu universul”, pentru a continuă: „Ce șansă să poți transforma un torționar în aliat (aliatul)” (27 iulie 1975 Ă 607). Acuma, ce-i drept, Eminescu n-ar fi fost român, ci rutean. „Ruteanul ăsta a dat un rost seminției noastre”, declară într-un loc (27 noiembrie 1976 Ă 313). Pe Arșavir Acterian îl întreabă cândva dacă mai crede în „ascendența lui (a lui Eminescu, n.n.) armeană”. Mirarea, totuși, rămâne: cum de va fi răsărit Eminescu “în mijlocul unui popor așa
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sunt izolate și, uneori, în ele mai apare tristețea că ele nu mai sunt nici măcar consecința disprețului. Referindu-se într-un loc la Brâncuși, conchide: „Rare sunt reușitele tribului nostru: două sau trei și care, atunci când sunt etalate, stârnesc surâsul: Seminție fără rost. A trecut de mult vremea când o astfel de constatare mă făcea să sufăr. Nu știu ce s-a rupt în mine, însă am pierdut orice legătură secretă cu neamul nostru” (5 ianuarie 1976 Ă 608). Să fie liniștea de după
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu-l deplânge: el trăiește în Sibiu, orașul care lui Cioran îi rămâne „inaccesibil”, deși tânjește, ca din mijlocul unei boli, către el (25 februarie 1970 Ă 485). În aceste condiții, mai este neamul său, pe care îl disprețuiește, o „seminție fără rost” (5 ianuarie 1976 Ă 608)? Viziunea sumbră e dublată, din orgoliu, din speranță, poate chiar din credința în fatalitate, de convingerea că absența din istorie e o participare la sens, că suferința este acces la adevăr, că neantul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
i-a binecuvântat; / Amândoi vă potriviți, / Creșteți și vă înmulțiți, / Să umpleți pământul / Și să-l stăpâniți; Să vă înmulțiți / Ca stelele cerului / Ca florile câmpului, / Ca frunzele pădurii, / Ca nisipul mării... Și de-acum până-n vecie, / Cu a voastră seminție / Tot așa trăgându-se viță din viță / Și neam din neam, / Până la acești fii ai dumneavoastră, / Ce stau îngenunchiați / Și cu ochii lăcrimați, / Se roagă să vă-ndurați, / Să-i iertați / Și să-i binecuvântați... Căci ei sânul v-au
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]