1,406 matches
-
Ideal Theory", în Ethical Theory and Moral Practice 15, 1 (2011), pp. 39-56, Wilfried Hinsch, "Ideal Justice and Rational Dissent: A Critique of Amartya Sen's The Idea of Justice", în Analyse & Kritik 33, 2 (2011), pp. 371-386, F. M. Kamm, "Sen on Justice and Rights: A Review Essay", în Philosophy & Public Affairs 39, 1 (2011), pp. 82-104, Andrea Sangiovanni, "Normative Political Theory: A Flight from Reality?" în Political Thought and International Relations: Variations on a Realist Theme, (ed.) Duncan Bell (Oxford
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Philosophy & Public Affairs 39, 1 (2011), pp. 82-104, Andrea Sangiovanni, "Normative Political Theory: A Flight from Reality?" în Political Thought and International Relations: Variations on a Realist Theme, (ed.) Duncan Bell (Oxford University Press, Oxford, 2008), pp. 219-239, Christian Schemmel, "Sen, Rawls - and Sisyphus", în Indian Journal of Human Development 5, 1 (2011), pp. 197-210, Laura Valentini, "A Paradigm Shift in Theorizing about Justice? A Critique of Sen", în Economics and Philosophy 27, 3 (2011), pp. 297-315, Martijn Boot, "The Aim
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Theme, (ed.) Duncan Bell (Oxford University Press, Oxford, 2008), pp. 219-239, Christian Schemmel, "Sen, Rawls - and Sisyphus", în Indian Journal of Human Development 5, 1 (2011), pp. 197-210, Laura Valentini, "A Paradigm Shift in Theorizing about Justice? A Critique of Sen", în Economics and Philosophy 27, 3 (2011), pp. 297-315, Martijn Boot, "The Aim of a Theory of Justice", în Ethical Theory and Moral Practice 15, 1 (2012), pp. 7-21, Samuel Freeman, "Ideal Theory and the Justice of Institutions vs. Comprehensive
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Law Journal 43 (2012), pp. 169-210, Ingrid Robeyns, "Are Transcendental Theories of Justice Redundant?", în Journal of Economic Methodology 19, 2 (2012), pp. 159-163, Eric Beerbohm, "The Conceptual Priority of Injustice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 329-343, Thomas Christiano, "Sen's Case against Perfection", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 344-351, Dimitrios Efthymiou "Sen's Idea of Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 352-362, James Gledhill, "In Defense of Transcendental Institutionalism", în Philosophy & Social Criticism 40, 7 (2014), pp.
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
în Journal of Economic Methodology 19, 2 (2012), pp. 159-163, Eric Beerbohm, "The Conceptual Priority of Injustice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 329-343, Thomas Christiano, "Sen's Case against Perfection", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 344-351, Dimitrios Efthymiou "Sen's Idea of Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 352-362, James Gledhill, "In Defense of Transcendental Institutionalism", în Philosophy & Social Criticism 40, 7 (2014), pp. 665-682, John Oberdiek, "The Ideal of Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 363-368
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
of Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 352-362, James Gledhill, "In Defense of Transcendental Institutionalism", în Philosophy & Social Criticism 40, 7 (2014), pp. 665-682, John Oberdiek, "The Ideal of Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 363-368, Zofia Stemplowska, "Sen's Modest Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 376-384, Alan Thomas, "Sen on Rawls's 'Transcendental Institutionalism': An Analysis and Critique", în European Journal of Political Theory 13, 3 (2014), pp. 241-263 sau Francisco García Gibson, "Utopias and Comparative
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
of Transcendental Institutionalism", în Philosophy & Social Criticism 40, 7 (2014), pp. 665-682, John Oberdiek, "The Ideal of Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 363-368, Zofia Stemplowska, "Sen's Modest Justice", în Jurisprudence 5, 2 (2014), pp. 376-384, Alan Thomas, "Sen on Rawls's 'Transcendental Institutionalism': An Analysis and Critique", în European Journal of Political Theory 13, 3 (2014), pp. 241-263 sau Francisco García Gibson, "Utopias and Comparative Assessments of Justice", în Metaphilosophy 47, 1 (2016), pp. 92-107. 23 De altfel
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
-șef al revistei Histoire et Libertî, director al Bibliotecii Souvarine; este coautor al lucrărilor Siècle des camps (Secolul lagărelor de concentrare [J.-C. Lattès, 2000]) și Corîe du Nord, État-voyou (Coreea de Nord, stat-vagabond [Buchet Chastel, 2003]) • Războiul din Coreea; Kim Ir Sen; Psihism; Religie; știință; Sistem concentraționar; Tehnică. LAURENT RUCKER, doctor în sociologie politică, profesor conferențiar la Sciences-Po și membru în redacția revistei Questions internationales. Este autorul lucrării Staline, Israël et les Juifs (Stalin, Israelul și evreii [PUF, 2001]) și a numeroase
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bolșevici* pun mâna pe putere la Sankt-Petersburg, deciși să transpună „Ideea” în practică. Totuși, puterea spectaculară a comunismului leninist - dusă la apogeul ei de către Stalin* în URSS* și în democrațiile populare*, apoi de către Mao Tzedun în China*, de Kim Ir Sen* în Coreea de Nord, de Castro* în Cuba sau de Pol Pot în Cambodgia khmerilor roșii* - nu trebuie să mascheze nici diversitatea genealogiei sale nici formele multiple imaginate, în secolul XX, de alți revoluționari, de la Rosa Luxemburg la unii altermondialiști contemporani, trecând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
baza, după 1917, pe deținerea de către o aceeași persoană a funcțiilor de șef al partidului și al statului și în mod accesoriu, al armatei, practicată de toți conducătorii supremi ai URSS, dar și de Mao*, de Castro*, de Kin Ir Sen*, de cehul Gottwald sau de românul Ceaușescu. Abolirea logicilor totalitare și explozia democrațiilor populare Pe data de 26 martie 1989 au loc în URSS alegeri pentru Congresul Poporului, primele parțial libere după cele din 1917. Din cele 2250 de locuri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
adorației mulțimilor într-un mausoleu construit în acest scop în Piața Roșie; acest exemplu va fi urmat și la moartea lui Stalin, a lui Dimitrov* în Bulgaria, a lui Mao*, a lui Ho și Min* și a lui Kim Ir Sen* în Coreea de Nord. Curând, acest cult va fi consacrat șefilor și în cursul vieții: numele lor este dat unor orașe - Leningrad, Stalingrad, Kaliningrad, Voroșilovgrad etc. începând din 1929 și cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a lui Stalin, cultul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
puternica difuziune a modelului n-ar putea să-i facă uitată originea sovietică. După 1975, Republica Democratică Madagascar a reprezentat, din acest punct de vedere, un autentic melting-pot combinând referințele constituționale algeriano-sovietice, teoria celor „trei revoluții” a lui Kim Ir Sen* și unele împrumuturi din doctrina chineză privitoare la dezvoltarea agriculturii. Până și utilizarea politică a foametei ține de un dat experimentat deja. Dacă regimurile marxism-leniniste n-au fost singurele prezente în cronica malnutriției africane, toate au avut de suferit de pe urma
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
seamă în Egipt, Siria și Irak, ale căror regimuri vor beneficia de sprijinul sovietic deși îi supun persecuțiilor pe comuniștii locali. Salin, Internaționala Comunistă și antiimperialismul în 1923, URSS inițiază o serie de strânse contacte cu China lui Sun Yat Sen și apoi a lui Jiang Jieshi, și susține pozițiile antiimperialiste ale acestora. în ciuda eșecurilor înregistrate de alianță cu o „burghezie națională” și cu un partid - Gomindanul - caracterizat ca „muncitoresc-țărănesc”, modelul chinez va fi aplicat în anii 1920 în numeroase țări
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
susține crearea Ligii contra Imperialismului și a Opresiunii Coloniale: două congrese ale acesteia (în 1927 și 1929) adună laolaltă un mare număr de militanți anticolonialiști, comuniști sau nu, printre care Jawaharlal Nehru, liderul aripii de stânga a Partidului Congresului indian, Sen Katayama, fondatorul PC japonez, Josiah Gumede, fondatorul Congresului Național African (ANC), Muhammad Hatta, viitor prim-vicepreședinte al Republicii Indonezia. Totuși, conducătorii comuniști nu cred deloc în potențialul revoluționar al acestor popoare. în timpul celui de-al IV-lea Congres, în 1923
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pandant al Congresului de la Baku pentru Extremul Orient; participă chinezi, japonezi, coreeni, mongoli, javanezi și filipinezi, care pun astfel bazele unor nuclee comuniste. Apar partidele comuniste în India - sub impulsul comunistului M.N. Roy -, în Japonia avându-l ca lider pe Sen Katayama -, în Indonezia, iar în anii 1930, în Indochina - cu Ho și Min* fondatorul PC indochinez, în Tailanda, Filipine și în Malaezia. Dar, după niște eșecuri sângeroase, în China înregistrează mișcarea comunistă succesele sale cele mai promițătoare, sub conducerea Mae
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Marea Britanie, aliată a URSS*, în timp ce mișcarea națională indiană combate puterea colonială. Or, a reuși să încarnezi anticolonialismul* și lupta de eliberare națională rămâne una din cheile succesului comunist în Asia, chiar dacă acesta nu este garantat. Dacă în 1945 Kim Ir Sen* reușește să pună mâna pe putere în Coreea de Nord* datorită prezenței Armatei Roșii* și dacă Mao câștigă războiul civil* în China, în 1949, luptele armate* - insurecții și războiul de gherilă - angajate în 1946 în Filipine, și în 1948 în Malaezia, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
general, reiterând astfel o muncă fracționistă care a fost specialitate a lui Lenin în sânul POSDR, între anii 1903 și 1916. Grupul conducător bolșevic manifestă, așadar, o presiune particulară pentru cultura conspirației, comună tuturor liderilor comuniști - Mao Tzedun*, Kim Ir Sen* etc. Această cultură dezvoltă în ei o paranoia crescândă asimilând complotului permanent și universal orice realitate care nu se pliază voinței de dominație totală. Conducătorii, și în special, Stalin și Mao, trăiesc într-un fel de clandestinitate, nimeni - cu excepția gărzii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de arma alimentară, regimul lui Pol Pot a provocat, între 1975 și 1978, moartea prin înfometare a circa 800.000 de cambodgieni - dintr-o populație de ceva mai mult de 7 milioane de locuitori. Regimul nord-coreean al lui Kim Tr Sen* și al fiului său Kim Jong-Il a provocat și el o gravă foamete generalizată și și-a obligat populația să trăiască într-o permanentă stare de înfometare; dar secretul cu care se înconjoară n-a permis, până astăzi, să se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ales de ordin religios și tribal. RĂZBOIUL DIN COREEA în 1945, în timpul eliberării ei de sub ocupația japoneză, Coreea este împărțită în Sud, plasat sub egida SUA, și Nord, ocupat de Armata Roșie*; aici, un partid comunist condus de Kim Ir Sen aflat sub tutela URSS* pune mâna pe putere și proclamă Republica Populară Democrată Coreeană. în plin Război Rece*, Kim vrea să unifice pe cale militară țara, dar se ciocnește mai întâi de refuzul lui Stalin*, înainte ca acesta să-și dea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a îndigui expansiunea comunismului. Victoria lui Mao Tzedun* în China, în 1949, și declanșarea războiului din Coreea* în iunie 1950 fac din spațiul asiatic teatrul major al Războiului Rece. Stalin autorizează o nouă ofensivă revoluționară declanșată de nord-coreeanul Kim Ir Sen* contra Coreei de Sud. Totuși, ca și în timpul blocadei Berlinului, Stalin a subestimat reacția americanilor care intră în război în cadrul unei forțe internaționale sub mandat ONU. Războiul din Coreea se transformă curând într-un război americano-chinez, cu intrarea în scenă a trupelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din intelectuali formați în Franța, atât în universități, cât și în rândurile PCF*: Pol Pot - pseudonimul lui Saloth Sar sau „fratele nr. 1” -, tehnician radio, Ieng Sary, economist și apoi profesor, Khien Sampan, jurist și economist, Hou Youn, jurist, Son Sen pedagog. în 1965, Cambodgia este implicată în războiul din Vietnam*, nord-vietnamezii stabilind pe teritoriul ei „pista Ho și Min” pentru aprovizionarea trupelor comuniste care acționau în Vietnamul de Sud. SUA reacționează în 1969 prin bombardarea intensivă a acestei „piste” ceea ce
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
khmerii roșii intră în Phnom Penh. Ideologia* lor se inspiră din dimensiunile extreme ale comunismului: suprimarea imediată a oricărei proprietăți private - până și a obiectelor personale -, teroarea* de masă de tip stalinist, Revoluția Culturală* maoistă, izolarea, preconizată de Kim In Sen în ale sale principii ciuce, disciplina militară a Viet-minhului Pol Pot adaugă tuturor acestora puternice tușe de naționalism* și de rasism; el vrea să recreeze puternicul regat Angkor, proiect care implică schimbarea mentalității oamenilor și ruperea cu modernitatea. Se începe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
octombrie 1964, pe când era în vacanță, Hrușciov este demis pe neașteptate din toate funcțiile sale: scos la pensie, el își scrie memoriile, înainte de a deceda pe 11 septembrie 1971. KIM IR SEN Născut pe 15 aprilie lângă Pherian, Kim Ir Sen își ia acest nume de la un luptător faimos de pe vremea primului război de partizani împotriva ocupației japoneze din 1910. Pe adevăratul său nume Kim Song Ju, el se trage, dinspre mamă, dintr-o familie de penticostali și și-a urmat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
el este trimis în nordul Coreei, ocupate până la cea de-a 38-a paralelă de către URSS*. După ce-i elimină sau și-i subordonează pe liderii naționaliști (Cho Man Sik) și pe comuniștii din Rezistența internă (Kim Du Bong), Kim Ir Sen este promovat, în februarie 1946, președinte al unui guvern comunist nord-coreean neoficial, dar efectiv. El insista de mult pe lângă Stalin pentru „eliberarea” sudului țării, dar acesta nu-și dă acceptul pentru declanșarea războiului din Coreea decât în primăvara anului 1950
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dar efectiv. El insista de mult pe lângă Stalin pentru „eliberarea” sudului țării, dar acesta nu-și dă acceptul pentru declanșarea războiului din Coreea decât în primăvara anului 1950. După acest război, care consacră existența a două state coreene, Kim Ir Sen reconstruiește Coreea de Nord după modelul stalinist: prioritate industrializării* (cu „pivotul” ei, industria grea), cultul personalității dus la extrem, reprimarea oricărei opoziții, supravegherea populației, teroarea* de masă, lagăre de concentrare și propagandă* omniprezentă. în timp ce situația economică se tot înrăutățește începând din anii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]