939 matches
-
propune intrarea în rezonanță cu „spiritul veacului“, acceptarea elementelor de noutate din literatura europeană contemporană. Cenaclul condus de Lovinescu a fost agorá scriitorilor care năzuiau să se delimiteze de convențiile artistice tradiționale, să depășească orizontul limitativ al problematicii rurale și sentimentalismul minor. În lirică se explorează orizonturile interioare și limitele limbajului (poezia ermetică), în proză se cultivă introspecția, analiza conștientului, a subconștientului. În critica literară, se au în vedere nu analizele reci, conceptualizate, ci intuirea notei fundamentale a discursului artistic, a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sus, mitul divinității trinitare prefigurează calea directoare a evoluțiilor viitoare, depășind nivelul atins actualmente de specia gînditoare. Sanctificatul reprezintă în sine după cum se spune apariția purificată a tatălui său. Dar această revenire simbolică a apariției nu este ca să eliminăm orice sentimentalism decît o speranță, o apropiere în infinit: ea nu este nici perfectă, nici absolută. Nefiind dumnezeu, ci om, sanctificatul, cu tot elanul său aproape supraomenesc, nu este absolut perfect. Nici apariția nu va fi vreodată perfectă. Absolutul nu există în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cel care propune ca sens al vieții dragostea exaltată față de Dumnezeu-Tatăl considerat drept o persoană reală care își iubește copiii, oamenii, și pe care acești copii ascultători ar trebui să-l iubească mai mult decît pe ei înșiși. Din acest sentimentalism oarecum infantil decurge altruismul sentimental, impunerea moralizantă de a-ți iubi aproapele mai mult decît pe tine însuți. Este vorba despre dragostea-datorie, motiv principal al tuturor raporturilor denaturate dintre om și simbolul Dumnezeu, temă centrală a cercetării actuale, care ar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
definitiv misterul cu ajutorul unei definiții considerate drept adecvată. Imaginea ancestrală și infantilă Bunul Dumnezeu providențial rămîne mișcătoare și naivă, deși ea anulează trăirea emoției în fața misterului, mai ales în zilele noastre, cînd ideea unei providențe nu mai reprezintă decît un sentimentalism care are tendința să se manifeste oricît de trecătoare ar fi ideea cu ocazia morții unei ființe iubite, mai ales atunci cînd este vorba despre propriul nostru copil, ca să ne învingem tristețea. Credința într-o divinitate providențială întrupată în lumea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și mai ales cortegiul resentimemelor dizarmoni-zante. Grație eliminării succesive a egoismului pervers de către resentimente și ambivalenței lor restrictive (vanitatea culpabilă și acuzația tînguioasă) a fost restabilită căldura sufletească, unirea armonioasă a dragostei ego-ului și a alter-ego-ului, dragostea obiectivă diametral opusă sentimentalismului altruist (contrapolul pervers al egocentrismului vanitos). Obiectivarea dragostei implică dragostea față de adevărul în privința sinelui și a celuilalt: luciditatea și spiritul valorificator. Cel mai înalt grad al imanenței justiției este atins prin faptul că însuși efortul de autoeliberare rămîne determinat biogenetic
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Occidentul a degadat cultura, transformînd-o într-o civilizație materială și utilitară, dar resimte cu atît mai mult nevoia unui ideal liniștitor. Neputîndu-l crea, el l-a împrumutat unui alt ciclu de culturi, dar transformînd forța sublimantă, adică drajostea, într-un sentimentalism plat, contra-ideal pervers al combativității brutale. Excesul de suavitate face inacceptabil idealul dogmatizat și în loc să neutralizeze excesul de agresivitate, sfîrșește prin a-l stimula. Banalitatea ridicată la rangul de ideal oferă un pretext devalorizării bruște a oricărui efot de sublimare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
profunzimea excepțională a propriei compasiuni, prin care punînd accentul nu pe măreția victoriei pline de bucurie, ci pe cea a suferinței crezi că simți amploarea nedreptății mai mult decît ceilalți, considerați ca fiind judecători insensibili. Ar însemna să adăugăm acuzația sentimentalismului, ceea ce nu ar fi decît vanitate. Am sfîrși prin a ne crede mai buni decît ceilalți, niște aleși, și a condamna vanitos lumea nedreaptă și insensibilă. Tocmai absența acestei reacții false este cea care face ca exemplul să fie salvator
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
poate fi o compasiune exaltată, ci o atitudine interioară: elanul în combaterea falsei motivații conform forței limitate susceptibile să crească sau să scadă în funcție de folosirea ei rațională sau exaltată. Mila este o exaltare: ea fie înlocuiește efortul real printr-un sentimentalism imaginativ, fie duce la exaltarea efortului real, la dorința identificării cu eroul și cu victoria lui. Aceasta înseamnă să contestăm în mod vanitos măreția unică a împlinirii și să o credem la îndemîna noastră, imitația exaltată patologic, falsa sfințenie; este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sărmani. Sfîntul nu poate fi imitat. Ca să nu fie victima amenințărilor și a seducțiilor, orice imitator trebuie să fugă, iar fuga aceasta este ea înșiși dovada unei false motivații, oricît de secretă și de nemărturisită ar fi ea, a unui sentimentalism acuzator și a unei vanități culpabile. Sfîntul este inimitabil tocmai pentru că el nu imită nici un exemplu, supunîndu-se exclusiv măreției dorinței lui esențiale. Toți ceilalți sînt imitatori, iar pericolul imitării constă în făptul că aceasta depășește forța elanului, limitele dorinței esențiale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
IMAGlNAȚIA EVAZIONISTĂ, care se referă la dorințele materiale, sexuale și pseudo-spirituale, si IMAGINAȚIA AUTOJUSTIFICA-TOARE a acestei erori vitale care este evaziunea imaginativă. Această falsă justificare cu nenumărate nuanțe operează conform celor patru categorii tipice: vanitate, culpabilitate refulată, acuzație dușmănoasă și sentimentalism tîngui-tor. Cu alte cuvinte autodisculparea vanitoasă a sinelui prin tendința de a refula orice greșeală, agravată de inculparea vanitoasă a celorlalți, a lumii, a vieții. Ambivalenta dintre disculpare și inculpare constituie legea funcționării dizarmo-nizante a subconștientului. Imaginația evazionistă, constă într-
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții și realizarea acestuia (armonizarea). Trebuie să insistăm în mod special asupra acestor definiții. În falsa definiție a binelui și răului sau mai curînd în absența definiției se condensează eroarea esențială. Moralismul teologic face din noțiunile binelui și răului un sentimentalism dogmatic, căruia i se opune sub pretextul obiectivității științifice materialismul științelor vieții. Grijuliu să elimine cît mai radical posibil orice intenționalitate, el înlocuiește noțiunea binelui și răului prin noțiunea hazardului, care nu mai lasă loc distincției dintre valoare și non-valoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în sînul esenței; el nu are o existență esențială în afara legalității prin carei rămîne încorporat în armonie. Orice revendicare împotriva misterului legalității este irațională. Sensul vieții este capacitatea de a trăi misterul prin accidentele vieții temporale. Ca să nu inspire un sentimentalism care se transformă prea ușor în acuzație, o vanitate care devine prea ușor culpabilitate exaltată, ca să nu interpună falsa motivație în raportul dintre om și mister, simbolul "dragostei" trebuie să-și păstreze unica semnificație veridică: justiția. Așa cum "dragostea lui Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
supraconștiente și subconștiente, propriul executant în acordarea recompenselor și în aplicarea pedepselor esențiale. Este demnitatea ființei umane, responsabilitatea ei esențială, înțelegerea aceasta este justă deoarece incită la bunătatea reprezentată de dragostea activă, contrarie indignării. Ca și dragostea, bunătatea nu înseamnă sentimentalism. Ea implică fermitate față de sine și de cei din jur. În acest sens declară eroul mitului creștin: "Nu am venit să vă aduc pacea, ci sabia". Sabia este simbolul străvechi al armei spiritului: forța tranșantă a adevărului, opusă păcii amăgitoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ei autentic, dragostea este realizarea celui mai pătrunzător adevăr pe care l-a putut formula viața mitică: "Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți". Nu se spune deloc să-ți iubești aproapele mai mult decît pe tine însuți, așa cum pretinde sentimentalismul altruist. Formula aceasta este definiția bunătății: să iubești esența din cel de lîngă tine, deși aceasta este tulburată, așa cum ar trebui să iubești esența din tine, cu toate că aceasta este tulburată. Numai omul sanctificat și purificat de orice perversiune se poate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a sensului utilizat în contextul respectiv, fără pretenția de a epuiza interpretările sau de a le limita semantic sau lexical. 45 p. 7, r. 11-12 : „peste câteva zile, cărăușii sosesc, și tânăra nevastă, văzânduși bărbățelul, mai uită din cele necazuri!” sentimentalismul tinerilor căsătoriți, îndrăgostiți, care își dau putere unul altuia pentru a trece peste necazurile cotidiene; r. 26 : „soacra huzurea de bine” calitatea vieții soacrei după căsătoria băieților; lipsa ei de implicare în treburile gospodărești îi dădea o stare extatică de
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
face cu demnitatea românească pentru că nu are nimic de-a face cu nici o demnitate umană." Despre cel care, în ultimii ani ai vieții obișnuia să repete " Da, da, te cunosc, patrie!", Paul Zarifopol observa pe bună dreptate că "prin eliminarea sentimentalismului, Caragiale și-a asigurat un capital solid de antipatie, uneori declarată, mai adesea mascată", că "avea un spirit de o rară mobilitate: prefacerea simpatiilor lui intelectuale în antipatii era fenomen cronic, de care prietenii lui toți erau deprinși a se
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cette profonde astuce et cette souplesse d'esprit" [Maupassant, La confession, în La parure, p.565]. Ceea ce impresionează este puternică să personalitate. Toate acțiunile, gândurile, atitudinile sunt îndreptate pe albia dorințelor sale irezistibile, puse sub semnul victoriei cu orice preț. Sentimentalismul este depășit, complexul de inferioritate obișnuit al femeilor nu se resimte în cazul Parizienei: "leș Françaises ont une imagination dévorante et une nature froide, une vanité folle et un cœur plein de bon sens. L'ambition, c'est toute leur
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în Le Curé de village, Dinah de la Baudraye în La Muse du département). Dorința doamnei Bovary este subordonată reprezentărilor, imaginilor bărbatului ideal. Este primul român realist, român care "spune nu", după expresia lui Albert Thibaudet, romanelor din perioada romantică și sentimentalismului poetic. "Dans Madame Bovary, la consommatrice type du român, la bourgeoise cultivée, devient l'héroïne type du român" [Edgar Morin, L'Esprit du temps, Paris: Grasset, 1963, p.7]. Personajele lui Flaubert au citit mult și prost, ele suferă, cum
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în publica învățătură, Restaurarea școalelor naționale în Moldova, Paladiul moldovenilor (la inaugurarea Academiei Mihăilene). Poezia patriotică nu rămâne doar declamativă și conjuncturală, ci resuscită, alteori, figuri alegorice, clasicizante: motivul „bărcii”, „luntrea”, „vasul patriei plutitor” - preluat din Horațiu. Spiritul religios și sentimentalismul preromantic se întâlnesc în meditația asupra morții din poezia sepulcrală a lui A., în care conștiința deșertăciunilor lumii este îndreptată spre sensul faptelor și virtuților ce se transmit urmașilor, iar neliniștea extincției este atenuată de pietatea creștină: La moartea părintelui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
și Poezii alese (1927). El stabilizează în literatura română un gen pe care îl inițiase Vasile Alecsandri - romanța. Merge însă pe calea lui Costache Conachi și Anton Pann, romanțele lui fiind o continuare a cântecului de lume, trecut prin prisma sentimentalismului lui D. Bolintineanu, căruia, de altfel, i-a dedicat o poezie. Folosește câteva procedee și imagini caracteristice cântecului lăutăresc, precum interjecțiile, hiperbola, metafore tipice, încheieri împrumutate din genul epistolar. Versurile sunt totuși curgătoare, ceea ce a dat posibilitate lui Grigore Ventura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
atât frenezia carnavalescă ori ludică, cât și grandilocvența ori exploziile sumbre. G. cultivă un anumit patos auster, implicit, aproape criptat: cel al cotidianului prozaic, observat cu autenticitate, într-o viziune predominant „rece”, ușor înflorită de o undă de romantism și sentimentalism. Textualismul practicat rezidă în deconspirarea intermitentă a iluziei referențiale, în autocomentariu, în desfacerea la vedere a mașinăriei textuale, operată cu grație și precizie, ingeniozitate, iscusință. Textul nu e însă ludic-autodistructiv și ar putea fi afiliat mai degrabă extremului modernism decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
originalitate (nuvela), și nu în ultimul rând prin impunerea unor specii și formule artistice noi (eseul, epistola, foiletonul literar), care configurează, mai mult decât reprezentările literare tradiționale, tabloul epocii. Referirile la nuvelistică evidențiază modul în care Negruzzi s-a atașat sentimentalismului romantic, ca în Zoe, dar mai ales cum „s-a vindecat” de „romantismul melodramatic” în O alergare de cai, cum a transferat modelul nuvelei istorice romantice în „capul de serie al nuvelei istorice românești”, capodopera Alexandru Lăpușneanul. Monografia oferă o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
se amestecă Shakespeare, Whitman, Sofocle, Faulkner ș.a. Moartea, negrul, încremenirea și roata (calul încremenit, precum în Proiect pentru un monument eqvestru), absurda comedie umană și literară devin teme constante, de unde și cinismul, ironia, mizantropia ușor oraculară, care acum iau locul sentimentalismului. Apetența pentru discursiv rămâne, uneori cu izbucniri onirice ori expresioniste, adesea cu accente vădit whitmaniene (Expoziții în vis), dar există și câteva poeme concentrate, care se reduc la juxtapunerea unor cuvinte-simbol. SCRIERI: Balerina de fier, cu ilustrații de Constantin Piliuță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
iubirea, prețuirea, respectul. Totul se vinde și se cumpără ca într-un veritabil târg, femeia este conștientă că a devenit un bun, dar se multumește cu acest statut, atât timp cât poate trage foloase de pe urma lui, este o percepție profund materialistă, de unde sentimentalismele și gingășia specific feminine au dispărut. Probabil că Chaucer o considera personajul său cel mai tragic.377 Dacă nu am ține cont că se încadrează în spațiul comediei, personajul, prin întreaga sa logică existențială, ne-ar părea absurd sau monstruos
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
simetrice și armonioase: denotă sensibilitate, echilibru, armonie, tact, simț estetic [Anexa 5 A, B, C, D, E, F, G]; • formele deschise: transmit flexibilitate, abilități de comunicare, adaptabilitate, sociabilitate [Anexa 5 B, C, D, E, H]; • coroanele sferice cu arcade: exaltare, sentimentalism, spirit de copil [Anexa 5 A, F, G]; • rădăcinile cu trăsături duble: crează senzația de statornicie, conformism, tradiționalism [Anexa 5 A, B, D, E, F]; • trunchiul cu contur ușor ondulat: vitalitate, vivacitate, adaptare [Anexa 5 A, E, F); • trunchiul hașurat
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]