3,720 matches
-
lumea satelor. Un portret făcut țăranului clăcaș, din perioada 1742-1828, lasă să se întrevadă situația de degradare morală și fizică a locuitorului satelor: „Călcat și smerit în fiecare zi, obișnuit să fie lungit la pământ spre a-și simți carnea sfâșiată cu biciul din porunca celui de pe urmă dregător...pieri întru-însul simțul dreptății omenești ÎDeprins să-și vad dreptatea, oricât de mare și netăgăduită, totdeauna nesocotită, față de samavolnicia sau de trecerea celui mare, el deveni bănuitor, neîncrezător și prefăcut. Iar când
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fresce populate cu figuri de Îngeri și de creaturi fabuloase. L-am urmat pe paznic de-a lungul acelui coridor de palat și am ajuns Într-o mare sală circulară unde o adevărată bazilică de neguri zăcea sub o cupolă sfîșiată de fascicule de lumină ce atîrnau din Înalt. Un labirint de coridoare și de rafturi ticsite cu cărți urca de la bază spre vîrf, configurînd un stup urzit din tuneluri, scări, platforme și punți ce lăsau să se ghicească o gigantică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la tine. Însă, dacă va fi așa și dacă te vei hotărî să te Întorci după mine, aici vei găsi modul de a o face. În timp ce Îți scriu, mi te imaginez În trenul acela, Împovărat de visuri și cu sufletul sfîșiat de trădare, fugind de noi toți și de tine Însuți. SÎnt atîtea lucruri pe care nu ți le pot spune, Julián. Lucruri pe care noi nu le-am știut și pe care e mai bine să nu le afli niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de fereastră, mijindu-mi ochii În timp ce trenul străbătea măruntaiele orașului, pînă la poalele muntelui Tibidabo. CÎnd am urcat din nou În stradă, mi s-a părut că redescopeream o altă Barcelonă. Se crăpa de ziuă și un firicel de purpură sfîșia norii și se presăra pe fațadele micilor palate și ale marilor case senioriale care flancau bulevardul Tibidabo. Tramvaiul albastru se tîra alene prin semiîntuneric. Am alergat după el și-am izbutit să mă cațăr pe platforma din spate, sub privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Atenă este pe cale să devină una dintre cele mai influente puteri ale lumii, nu atât prin armatele sale, cât prin ideile și operele ei de artă -, în China, de departe cea mai mare putere demografică a momentului, împărații Zhou se sfâșie între ei după ce și-au împărțit imperiul în mai multe regate combatante; în acest timp, pe un alt țărm al Mediteranei, pe fondul unei indiferențe generale, se pun bazele unui nou oraș: Roma. în punctul de întâlnire al Asiei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Vă vorbesc cu inima deschisă, vă vorbesc zdrobit de durerea unei îndepărtări de neînțeles, ca un tată abandonat de fiii săi pe care i-a iubit atât, pierduți, dezorientați, și ei și eu, în fața producerii unor evenimente insolite care au sfâșiat sublima armonie familială. Și să nu spuneți că am fost noi, că am fost eu însumi, că au fost guvernul națiunii sau deputații aleși cei care ne-am separat de popor. Este adevărat că ne-am retras în zorii acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nori care acoperă cerul se crispează în așteptarea deflagrației tunetului, când o ușă scârțâie în întuneric și un curent de aer înghețat vine să ne atingă chipul, când o prevestire malignă ne deschide ușile disperării, când un râs diabolic ne sfâșie vălul delicat al sufletului. Nimic concret, nimic în legătură cu care s-ar putea conversa în cunoștință de cauză și cu obiectivitate, dar sigur este că primarul trebuie să facă un efort imens ca să nu oprească prima persoană care s-ar încrucișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de xenofonte, se află imobilizate la ieșirile din capitală. Din fericire, s-a oprit de mai bine de oră ploaia care toată noaptea a biciuit caravanele sacrificate. Nu mai e mult până ce soarele se va ridica de la orizont și va sfâșia norii sumbri. Dea domnul ca apariția lui să determine îndepărtarea barierelor care, din motive pe care nu reușim să le înțelegem, îi împiedică încă pe acei curajoși compatrioți ai noștri să obțină libertatea. Așa să fie, spre binele patriei. Imaginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și acum îi găseam destul de bizari, dar nu cred să-mi fi făcut impresia că ar fi niște ființe întru totul reale. Îmi aduc aminte că găseam conversația lor absolut sclipitoare și ascultam cu uimire umorul mușcător cu care îl sfâșiau în bucăți pe orice confrate chiar din clipa în care se întorcea cu spatele. Artistul are acest avantaj asupra restului lumii: prietenii săi îi oferă drept țintă a satirei nu numai înfățișarea și caracterul, ci și opera lor. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pe de altă parte, se prea poate ca ea să dorească să păstreze maximum de discreție în chestiunea respectivă și, deci, ar fi fost oarecum necuviincios din partea mea să dau de înțeles semn că am primit ciudata veste. Eram, așadar, sfâșiat între teama de a jigni sentimentele unei femei agreabile și aceea de a o inoportuna. Simțeam că trebuie să sufere și nu voiam să fiu martor al unei dureri pe care n-o puteam alina. Dar în adâncul inimii mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Îmi dădea senzația a ceva foarte puternic, copleșitor, care-l stăpânea împotriva voinței lui. Nu puteam să înțeleg. Mi se părea cu adevărat posedat de un demon, și simțeam că acesta ar putea deodată să-l doboare și să-l sfâșie. Și totuși nu părea decât un om obișnuit. Ochii mei, zăbovind plini de curiozitate, asupra lui, nu-l tulburau deloc. Mă întrebam cum l-ar fi judecat un străin văzându-l acolo, îmbrăcat în jacheta lui veche de sport și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tău deplin. Ea închise o clipă ochii și mi s-a părut că e gata să leșine. Mă cam scotea din sărite. N-o bănuisem că e atât de nevricoasă. Apoi am auzit din nou glasul lui Stroeve. Parcă a sfâșiat într-un mod ciudat tăcerea. — N-ai fost odată într-o nenorocire amarnică și ți s-a întins o mână de ajutor? Doar știi ce mult înseamnă. N-ai vrea să faci și tu cuiva un serviciu când ai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cadou o cutie de acuarele. A arătat schițele mele pastorului, și doctorului, și judecătorului. Ei m-au trimis la Amsterdam să încerc să capăt o bursă - și am câștigat-o. Biata mea mamă, ce mândră era! Și cu toate că i-a sfâșiat inima despărțirea de mine, zâmbea și n-a vrut să-mi arate mâhnirea din suflet. Era încântată că fiul ei o să ajungă artist. Se chinuia sa facă economii crunte ca să am eu din ce să trăiesc, iar când a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aparent niște insulte față de viața Însăși. Trebuia să existe o explicație, pe care rațiunea putea și trebuia să o găsească. Totuși, Fecioara părea cu adevărat un triumf al imposibilului. Cum putea un trup să supraviețuiască fără o jumătate din organe, sfâșiat În fibrele sale cele mai intime? Și să respire fără a se chirci În durerile cele mai cumplite? Cum se putea hrăni acea ființă, fără ca, Într-adevăr, mâna lui Dumnezeu să nu Îi vină În ajutor În fiecare clipă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu multă hârtie și cerneală. Cred că scrie ceva. E mai mereu pe la Santa Croce, la călugări, să le cotrobăiască prin hârțoage, adăugă el cu o mutră Înfricoșată. Pe obrajii scobiți ai acelui om, pomeții păreau pe punctul de a sfâșia pielea și de a izbucni În afară, scoțând la iveală oasele craniului. Un fior Îi străbătu lui Dante șira spinării. Proprietarul hanului părea și el tulburat. - Parcă e mort... nu-i așa? Dante Încuviință din cap. Bonifaciu strângea artiști ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ușor trupul, Îi deschise vesta la piept, pentru a examina sumar În ce condiții se afla. Cadavrul era acoperit de vânătăi. Probabil că se izbise violent de fundul apei. Pe o parte, două buze roșii indicau locul unde carnea fusese sfâșiată de ceva. Își ridică privirea spre roată. Paletele erau asigurate În structura portantă prin niște piroane lungi. Probabil că acestea Îi produseseră acele tăieturi adânci și subțiri. Continuă obsevațiile: pe un umăr, un tatuaj neobișnuit Îi atrase atenția. Trasat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mucegai, În timp ce o mână Îi apăsa țesătura peste gură. Încercă să sară În picioare, zbătându-se. Simțea În mod limpede masa unui trup În spatele lui și, din instinct, se smuci Într-o parte, Încercând să scape din strânsoare. O lamă sfâșie din spate gluga improvizată, alunecându-i pe umăr. Simți răceala oțelului trecându-i peste grumaz și o durere ascuțită urcând dinspre baza gâtului. Apoi atacatorul Își retrase arma ca să lovească din nou. Între timp, cu o smucitură puternică, izbutise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la cel care Îi profețise nenorocirea. Dar mai apoi, dintr-o dată, ridică din umeri, alungând nefasta presimțire. Nu, semnele acelea de pe hârtie nu aveau nici o putere. Numai el era arbitrul propriului destin. Mânios, Înșfăcă foaia ca să o facă bucăți. Îi sfâșie marginea, după care se opri. Fluturând hârtia, o Întorsese pe partea cealaltă, iar acum, pentru prima oară, observa un lucru. Astrologul Îi desenase horoscopul În pripă, pe o foaie scoasă la Întâmplare din traistă. În discuția agitată În care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acizi și de sânge, de fiere, de bălți arzând. Zilele care treceau o schimbau pe Lysia Verhareine, cu toate că noi, ceilalți, nu observasem nimic. Tânăra cea frumoasă, delicată și dulce devenea pe dinăuntru o ființă care urla în tăcere și își sfâșia măruntaiele. O ființă care cădea. Care nu se oprea din cădere. În unele scrisori se lega de logodnicul ei, reproșându-i tăcerea și scrisorile rare, îndoindu-se de dragostea lui. Dar în ziua următoare îi aducea ghirlande de scuze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
toți, au smuls-o unul de la altul, au râs de mine!!! Fără să vrea, Loredana ia tonul unei mari actrițe care, prin 1970, jucase Zoe din O scrisoare pierdută: cum or să-și smulgă toți gazeta, cum or să mă sfâșie, cum or să să râză... Da’ nu contează, e scrisă de o femeie invidioasă, dacă vrei, vezi asta. O făcătură a fostelor lui neveste. Înțelegeți, doamna Neli? Mă doare-n cot, ce pula mea! Dacă aveam un regizor bun, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ale unor găini închise cu grijă, pe sus trec pescărușii care țipă urât și, tocmai de aceea, sfâșietor, agitația lor deasupra spațiului închis pentru păsările familiei e ciudată, insistentă, prelungă. Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit sfâșie aerul cald, se rotește deasupra, apoi vine săgeată spre casă, țintește geamul de la ușa de la intrare - sticla sclipea în soare -, cade ca-ntr-un picaj reușit de avion și pescărușul se lovește straniu de termopan, zgomotul e greu ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e teatrul? Să ți se rupă sufletul de frumos, aia e Teatrul. Sunt bătrână acuma, dar tot mă duc la premiere, să văd și să mă bucur, să nu mai vorbesc despre moarte, să nu îmi mai fie frică, te sfâșie o durere ca un burghiu când te gândești la moartea asta... mi-e frică, băiete, de moarte... dar, unde s-au dus ăia, o să mă duc și eu, ce să fac? Și, dacă mă gândesc bine, nici nu știu ce mă înspăimântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
domol: căci, chiar în mijlocul torentului, al furtunii și - ca să zic așa - al vârtejului pasiunii, trebuie să dobândești și să arăți o cumpătare care să-i dea moliciune. O, mă doare în suflet când aud câte un gură-spartă cu căpățâna împerucată sfâșiind pasiunea în bucăți, făcând-o zdrențe, spărgând urechile galeriei care, în cea mai mare parte, nu-i bună pentru altceva decât pentru pantomime neînțelese și pentru gălăgie: aș pune să-l biciuiască pe un asemenea ins... rogu-te, ferește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Dumnezeu și Sfântul Petru, au plecat mai departe, și pe drum, undeva, așezat pe un trunchi de copac plângea tremurând pământul un alt om. Bărbatul tot ținea în fața inimii o oglindă, privea adânc în ea, apoi, din când în când, sfâșia cerul cu privirea lui inteligentă, lăsând o dâră atât de sclipitoare, că Bunul s-a cutremurat de teamă că omul i-ar putea citi până-n adâncul sufletului de Dumnezeu. Tu de ce plângi, omule?, l-a întrebat Dumnezeu c-o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Prince și scurta mea carieră se va Încheia. Făcând o pauză, a văzut pentru prima oară ochii lui Ferrenby, care-l aținteau flămânzi, cu o privire interesată. Amory i-a Întors intenționat privirea. — Urmăriți pe fața mea, gentlemeni, emoțiile primitive. Sfâșiind plicul, a ridicat fâșia de hârtie În lumină. — Ei? — Roz sau albastră? — Spune-ne ce e. — Suntem numai urechi, Amory. — Zâmbește, Înjură - fă ceva. A urmat o tăcere... a trecut o legiune de secunde... după care el s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]