14,775 matches
-
mi-a atras atenția și, lăsându-mă provocată, am încercat să îmi dau un răspuns. Doar că, străduințele mele au fost zadarnice. Nu pentru că mi-ar fi fost lipsită viața de astfel de perioade, ci pentru că, dacă știam când se sfârșiseră, nu eram capabilă să identific unde le fusese începutul.Am abandonat rapid ideea spunându-mi că secretul unei contabilizări atât de precise stă cu siguranță în puterea cifrei trei și am trecut la o nouă incursiune prin ungherele minții, că
HELENE PFLITSCH by http://confluente.ro/articole/helene_pflitsch/canal [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
în Germania, impactul pe care-l avusese cu țara în care lucra, cu ... XXXII. - SFERA ALBASTRĂ (PROZĂ SCURTĂ), de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 902 din 20 iunie 2013. Sunt ca o pată într-o sferă albastră. Nu știu unde se sfârșește cerul și unde începe oceanul. Sunete diferite îmi inundă auzul. Pare a fi o orchestră ce își acordă instrumentele. Privesc în dreapta. Câteva capete ies din albastru și străpung albastru: Maria, Christa, Ruth, grupul acela numeros și nedespărțit ca și cum ar fi
HELENE PFLITSCH by http://confluente.ro/articole/helene_pflitsch/canal [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
politicos zâmbete în dreapta și în stânga. Nisipul fierbinte îmi arde tălpile. De undeva din față muzica pare lină, suavă și parcă mă cheamă spre ea. Ape înspumate îmi ... Citește mai mult Sunt ca o pată într-o sferă albastră. Nu știu unde se sfârșește cerul și unde începe oceanul. Sunete diferite îmi inundă auzul. Pare a fi o orchestră ce își acordă instrumentele.Privesc în dreapta. Câteva capete ies din albastru și străpung albastru: Maria, Christa, Ruth, grupul acela numeros și nedespărțit ca și cum ar fi
HELENE PFLITSCH by http://confluente.ro/articole/helene_pflitsch/canal [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
Articolele Autorului Ioan LILA CRONICĂ LA VOLUMUL 111 POEZII de EUGEN DORCESCU Antologie de autor Ed. Calameo, 2013 - cu o “Notă asupra ediției” “ Pe rampa de azur și de argint, Învăț să plec, să uit, să mă desprind...” Așa începe, sfîrșind și renăscînd în și din neantul vieții, care pe unii îi scufundă în alcoolul veșniciei, iar pe alții îi sublimează în tainele cele de nepătruns ale metaforei poeziei! Eugen DORCESCU este un poet cu o structură sensibilă aparte, care mi-
IOAN LILA, CRONICĂ LA VOLUMUL ”111 POEZII” DE EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_lila_cronica_la_volumul_eugen_dorcescu_1378059283.html [Corola-blog/BlogPost/340541_a_341870]
-
vis! chiar si eternitățile se sting, nu-i așa? atunci când toată pulberea de stele ajunge în mâna căpcăunului, care în loc să o împrăștie pe câmpiile cerului, o cultivă ca pe niște semințe, sperând că vor răsări Semiramide! chiar și eternitățile se sfârșesc, nu-i așa? atunci când iubirea își pierde inocența și fiecare secundă se transformă într-o altă eternitate! Referință Bibliografică: Eternități / Mihail Coandă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2267, Anul VII, 16 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihail
ETERNITĂȚI de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/mihail_coanda_1489646864.html [Corola-blog/BlogPost/362609_a_363938]
-
când a simțit așa ceva,nimic bun nu s-a întâmplat. Ca un resort ,Irina țâșnește din tufișuri direct în spatele Larei și o îm- pinge fără să stea prea mult pe gânduri,în abis. O fracțiune de secunde și totul se sfârșește . - Laraa ! țipă îngrozit ,fără să înțeleagă de unde a apărut demonul acesta, îmbrăcat în straiele lui Dumnezeu. - Tu nu poți fi decât al meu ! Așa e scris ,n-ai cum să te opui ! urlă femeia, cuprinsă pe de-a-ntregul de furia
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1457166262.html [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
Moromete. Și cerurile mele sufletești s-au prăbușit peste Siliștea Gumești, peste aleea scriitorilor de la Bellu, peste Editura Cartea Românească și peste tot universul meu clădit cu migală. Aveam 29 de ani și mi se părea că lumea mea se sfârșise o dată cu Moncherul. Așa am perceput tristul eveniment, ca pe o nenorocire personală care se abătuse neașteptat peste mine. M-am înstrăinat și am asurzit de liniște oarbă. Îmi pierdusem reperul. Numai în 1967, la moartea lui Arghezi mă prăbușisem așa
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1400126328.html [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
-i iese nici un sunet. E blocată de frică, disperare, furie, neputință... E fără scăpare! Încearcă să se zmulgă din mâinile nebunului, dar cum nu vede, alunecă și cade grămadă lângă cadă. Se lovește la tâmplă și necazurile ei conștiente, se sfârșesc! Stă moale, păpușă stricată, flască, sfâșâiată, plină de sânge, ciorbă, tăiței, leuștean și morcovi... Dacă n-ar fi oribil, ar putea fi ilar! Nelu lovește ca turbatul, cu picioarele, trupul inert. ''- Nu răspunzi fă? Las' că răspunzi tu!'' Dă drumul
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 by http://confluente.ro/Oameni_fara_noroc_fracment_lucia_secosanu_1338500630.html [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
câinească, a descoperit-o, biata Draga, prea târziu. Legea omului a învins-o!... Urlă surd, a jale și pustiu. Urlă a înfângere... A moarte... Își anunță spiritele străbunilor că vine! Se întoarce ''acasă''. Trecerea ei printre ființele ''superioare'', s-a sfârșit. E împăcată... E bine... Amintiri încețoșate din această trecere, vin spre ea! Icoana Mădălinei, îi zâmbește trist. Mami e tristă că ea, Draga, pleacă... Mami Angi o apucă de coadă și râde... Vor să o facă să stea... Să rămână
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 by http://confluente.ro/Oameni_fara_noroc_fracment_lucia_secosanu_1338500630.html [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
naturală de a alege viața, pentru că este tot ce cunoaștem și ce avem. Tulburătoare constatare, setea de viață este nepotolită și ne-ar trebui o eternitate să o alimentăm cum se cuvine. Gândire sau instinct? Unde începe și unde se sfârșește întelepciunea? Greu de spus și imposibil de demonstrat; oare începe cu miracolul venirii pe lume și se termină cu visul vieții veșnice? Totul este mister, iar fascinația lui este alimentată de mentalitatea noastră, așa încât visul pare a fi prețul plătit
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 4 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1485361547.html [Corola-blog/BlogPost/371668_a_372997]
-
a aerului curat de pe acest tărâm al alemanilor. Veți rămâne plăcut surprinși de bunăvoința locuitorilor cât și de „Supa de dimineață a Trossingenului" despre care v-am povestit mai sus! Călătoria peniței mele în țara dintre Dunăre și dealuri se sfârșește aici și mărturisesc cu sinceritate că mă despart cu regret de aceste locuri frumoase dintre Alpii Șvăbești și Pădurea Neagră. Ori de câte ori străbat această vale a Dunării admir și îi mulțumesc Creatorului Divin pentru natura pe care a creat-o atât
TROSSINGEN (2) – UN TĂRÂM AL TRADIŢIEI ŞI CULTURII ŞVĂBEŞTI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 by http://confluente.ro/Ligia_gabriela_janik_trossin_ligia_gabriela_janik_1375577972.html [Corola-blog/BlogPost/364196_a_365525]
-
să nu se mai gândească la acele clipe chinuitoare își aduse aminte de cealaltă viață a sa, aceea de demult, uitată, care avusese cândva un crez, iar acel crez fusese mișcarea zelotă, însă desele certuri interne între membrii frăției, unele sfârșindu-se cu răfuieli sângeroase, ori dorința de putere a unor lideri, îl făcuseră să-și piardă încrederea în idealurile mișcării. De aceea abandonase încet, încet, legăturile cu tovarășii săi și începu mici atacuri tâlhărești care mai apoi prinseră amploare și
FRAGMENTUL AL NOUĂLEA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1406150813.html [Corola-blog/BlogPost/349495_a_350824]
-
expozițiilor sale temporare bogată contribuție, influența și moștenirea culturii bizantine. La început a fost ”Viața spiritualității”, apoi ”Gloria Bizanțului” (843-1261) iar acum era prezenta ”Credință și putere” (1261-1557). Se începe cu celebrarea și restaurarea marelui imperiu la Constantinopole în 1261, sfârșind cu 1557, cănd imperiul român l-a numit Bizanț. 350 de capodopere din 30 de țări europene, din Orientul Mijlociu și alte părți din sfera bizantina sunt reunite aici: din Grecia până în Rusia, din Balcani până în Asia, din nordul Africii... Printre
NEW YORK de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_zamfirache_1441516563.html [Corola-blog/BlogPost/343990_a_345319]
-
el mi-a fost lacrimă și zâmbet, armă de apărare și scară spre înălțimi; cu el am învățat și-am liturghisit, cu el am iubit, cu el am trăit; el mi-a fost început și tot el îmi va fi sfârșit, iar când m-oi călători pe celălalt tărâm, el mă va pomeni de pe o cruce, dintr-o inimă, ori de pe fila unei cărți. Prin el am fost mai mult decât o viețuitoare pe pământ; el mi-a fost binecuvântare și
Oferta de carte, luna martie, 2014. Informație distribuită de Liviu Florian Jianu by http://revistaderecenzii.ro/oferta-de-carte-luna-martie-2014/ [Corola-blog/BlogPost/339467_a_340796]
-
de robi pentru fel de fel de zidiri. Își rememora cum fusese rob mai mult de zece ani la un asirian nemilos. Pus să lucreze la digurile de la râul Tigru, simțea că nu mai există îndurare, că viața lui se sfârșise, că nimic nu-l va mai putea salva din robia aceea. Și, ceea ce arată câtă cruzime puteau avea oștenii asirieni, era faptul că, ajunși aproape sfârșiți, în convoi, la Ninive, nici măcar nu li se dădu prinșilor de război un răgaz
NEGUSTORUL DIN NINIVE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1427096325.html [Corola-blog/BlogPost/357814_a_359143]
-
e teamă că-i prea scurtă viața. Prea scurtă viața, timpul trece, Și nu te pot iubi cât vreau. Și simt în palme-o umbră rece, Paharul cu suspine-l beau. Cu suspine-l beau și sper, Să nu se sfârșească pământul. Spre cer cu voce stinsa zbier, Sa imi mai salte-o viața rândul. Să-mi salte rândul, să-mi dea vreme, Să îți pot da iubirea mea. Sa imi tratez orice durere, Doar sarutandu-te, aș vrea. Citește mai
MARIA CRISTINA PÂRVU by http://confluente.ro/articole/maria_cristina_p%C3%A2rvu/canal [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
e teamă că-i prea scurtă viata.Prea scurtă viața, timpul trece,Si nu te pot iubi cât vreau.Și simt în palme-o umbră rece,Paharul cu suspine-l beau.Cu suspine-l beau și sper,Să nu se sfârșească pământul.Spre cer cu voce stinsa zbier,Să îmi mai salte-o viața rândul.Să-mi salte rândul, să-mi dea vreme,Să îți pot da iubirea mea.Să îmi tratez orice durere,Doar sarutandu-te, aș vrea.... XXI. SIMPLU
MARIA CRISTINA PÂRVU by http://confluente.ro/articole/maria_cristina_p%C3%A2rvu/canal [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
Ajuns-am în Joia Mare, Cât de grăbit este timpul. De nostalgie simt o boare, Iar mi se întristează chipul. Știu, e-un motiv de bucurie Pentru întreaga omenire, Eu sper că mama-n vis să vie, Să-mi pot sfârși a mea menire. De când pe alt tărâm te-ai dus, Nu trece zi să nu-ți vorbesc. Din răsărit până-n apus, Spre cer cu dor nebun privesc. Ce-mi pot dori, acum, de Paști? Un vis în care să-mi
MARIA CRISTINA PÂRVU by http://confluente.ro/articole/maria_cristina_p%C3%A2rvu/canal [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
Cristina PârvuAjuns-am în Joia Mare,Cât de grăbit este timpul.De nostalgie simt o boare, Iar mi se întristează chipul.Știu, e-un motiv de bucuriePentru întreaga omenire,Eu sper că mama-n vis să vie,Să-mi pot sfârși a mea menire.De când pe alt tărâm te-ai dus,Nu trece zi să nu-ți vorbesc.Din răsărit până-n apus,Spre cer cu dor nebun privesc.Ce-mi pot dori, acum, de Paști?Un vis în care să-mi
MARIA CRISTINA PÂRVU by http://confluente.ro/articole/maria_cristina_p%C3%A2rvu/canal [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
de rămânere. Tradiția ardelenească e vie și-ți respiră prin pori. Mireasma ei este neasemuită. Mircea Dorin Istrate a mutat prin versurile sale, cosmosul în Ardeal. Aici e pentru toți, ombilicul pământului, de aici începe viața și tot aici se sfârșește vremelnicia umană. Tot aici va fi și locul Învierii. Versurile poetului îi conferă trăinicie și specificitate, în oceanul de înstrăinare în care înotăm disperați până la sufocare. Între Patrie și Cuvânt, Poetul alege să slujească PATRIA CUVÂNTULUI. Ostaș fără odihnă, el
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poetii_ardealului_slujitor_in_patria_cuvantului_mircea_dorin_istrate_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
De clipe lungi, tăcerile confuze, În lumea ruginie, mai înfierate sunt. E în litanii sufletul și frunza, Domol, văzduhul se prelinge- Din apele înghețului, ce suflă, În inimă, un ram, să mai despice. Această ghilotină mă apasă, Încep, de unde frunzele sfârșesc, Să- nvii în toamna, care-mi lasă Norocu- i grav, nepământesc... Toamna ruginii în aburi fierbe, A dor de mine și de litanii, Încep să fiu frunză și-n pietre, Și-n mări -petală, și-n cer- nirvană. Lilia Manole
TOAMNA RUGINII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lilia_manole_1475432622.html [Corola-blog/BlogPost/375117_a_376446]
-
dat sufletul pentru o moșie întinsă? I-au făcut un mormânt, acolo, la marginea poienii. I-au împodobit mormântul cu cetini multe. În vârf i-au pus o cruce de lemn, după datină creștinească. Ridicând glasul, voievodul rosti: - Iată cum sfârșesc cei care nu știu să se oprească la timp din alergarea după avuție și după fala deșartă a lumii! Referință Bibliografică: Lăcomia de pământ / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1368, Anul IV, 29 septembrie 2014. Drepturi de
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/viorel_darie_1411972627.html [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
plânsul a înțeles că “doinele din vremi adânci” își caută liniștea la poalele munților falnici și acolo se poate consolida chemarea sa. “E tare greu să vrei dreptate” dar lupta pe care o duce cu lumea poetul nu se va sfârși până când nu va readuce zâmbete acolo unde curg lacrimi, până nu va fi pace acolo unde vuiește răul, până când nu va îmbrăca pe cei sărmani și până când glia sa nu va avea strălucirea de altădată, “dreptatea fiind un lucru sfânt
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1448901078.html [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
mângâie fără răsunet și nisipul galben se suprapune în straturi ca brațele prefăcute în niște valuri lampioane strălucind în noapte ca nasturii pe haine ponosite frunzele se îmbuibă în clipe mărunte măturate din viață cu indiferență petale cățărate pe ramuri sfârșesc în apă picăturile de ploaie stagnează în suspensie nu s-ar desprinde de florile în corchine când cercuri concentrice dizolvă ființa iar umbra ajunge relativă petale pe ramuri petale pe pământ sărutați de ploaie ne desprindem pe rând peste mirii
SĂRUTAŢI DE PLOAIE, NE DESPRINDEM PE RÂND de SUZANA DEAC în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Sarutati_de_ploaie_ne_desprindem_pe_rand.html [Corola-blog/BlogPost/357035_a_358364]
-
Poezie > Delectare > STEPĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului STEPĂ Se pierde vara, veștedă, în stepe, Cu foșnetul, din nou uscat, al ierbii, Când boncăne frenetic iarăși cerbii Și-un anotimp sfârșește, altu-ncepe. Sunt fericiți toți tinerii, imberbii, Iar bucuria le-o putem pricepe, Dar este greu, oricui, în a concepe: Suntem stăpânii sau suntem doar șerbii? Se-așează peste noi domnia sorții, Când dragostea e singura stăpână; Timizi și singuri stăm
STEPĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1472145599.html [Corola-blog/BlogPost/383845_a_385174]