7,439 matches
-
la Cotu Donului... Dar asta e o altă poveste - a sfârșit Petrică, cu boabă de lacrimă pitită În umbra genelor... ― Să nu plângi, frate, că dacă nu ai plâns acolo, În gura Iadului, apoi aici nu să cadi - l-a sfătuit tata Toader. În urma celor spuse de Petrică privind felul cum i-a fost salvată viața În timpul războiului, auditoriul a devenit foarte curios. Toate privirile s-au Îndreptat spre Nicu. Despina l-a privit cu rugăminte În ochi: „Să ne povestești
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am aciuat după o stivă de traverse uitate Într-un fundac al triajului. ― Primul tren gata de plecare, cu locomotiva agățată cu fața spre apus, este al nostru. Indiferent de felul trenului. Dacă-i personal, ne urcăm pe vagon - mă sfătuiește Drâmbă. ― Dacă am ajuns până aici și, cum mi se pare, respirăm aer ce seamănă cu cel cunoscut de noi, nu trebuie să riscăm. Singurul nostru tren este tot un marfar cu direcția apus! Locul unde ne aflam nu prezenta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un ranchiunos, află prietene, că mâine Îți voi ține pumnii și Îți urez noroc cu carul!” După acest dialog bine venit de altfel, Gruia s-a apucat să treacă prin conținutul lucrărilor pregătite În vederea examenului ce Îl aștepta, așa cum Îl sfătuise profesorul. Din când În când, cerceta ceasul, pentru a nu Întârzia la Întâlnire... Când a presupus că s-a sfârșit contravizita, a ieșit pe hol, să vadă cum e „atmosfera”. O soră tocmai trecea spre sala de pansamente. ― Bună seara
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îți urez mult noroc. ― Să fie, domnule doctor - a răspuns Gruia studențește. ― Acum du-te În cameră, ia-ți ceva hârtie de scris, „Condeiul cu scriere continuă” și vino pe la mine, să ieșim puțin la aer Înainte de „apocalipsă” - l-a sfătuit profesorul zâmbind. ― Ce e acela „Condei cu scriere continuă”? - a Întrebat Gruia. ― E opera unui românaș genial. În termeni uzuali, obiectul se cheamă stilou. Numele inventatorului este Petre Poenaru. ― Mulțumesc pentru informație, domnule profesor... În câteva clipe Gruia a ieșit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întrebările au curs una după alta. Răspunsurile le țineau cadența, până ce profesorul internist a pus o Întrebare foarte complicată... „Vezi, vecine, că acest profesor nu știe nici el ce a vrut să Întrebe. Roagă-l să repete Întrebarea” - l-a sfătuit gândul de veghe. Gruia a privit la profesorul Hliboceanu, făcându-l să Înțeleagă că Întrebarea pusă nu este destul de limpede. Din atitudinea profesorului, a Înțeles că e mai bine să ceară detalii. ― Cer Îngăduința domnului rector să-l rog pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
până la ieșirea din spital, draga mea. Îți mulțumesc pentru că ai venit să-mi liniștești gândurile... Portarul a rămas cu ochii ațintiți la Gruia și la Maria, care mergeau la braț. ― Mergi acasă cu speranța că totul va fi bine - a sfătuit-o Gruia. ― Abia aștept clipa când voi putea afla rezultatul muncii tale fără preget, depusă atâta amar de vreme, dragul meu. ― Și eu o aștept cu aceeași nerăbdare și cu emoție neînchipuită. La revedere, scumpa mea... După plecarea Mariei, Gruia
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
până în stradă. Dar, mai înainte de a ieși din casă, bătrânul se opri în prag, de unde îi mai cuprinse o dată pe toți cu privirea. Eu am să mă duc acum să stau de vorbă cu prietenii noștri..., le vesti el. Vă sfătuiesc să fiți liniștiți și să vă duceți să vă odihniți, fiindcă o să aveți nevoie. Și nu vă temeți, că nu peste mult o să călcați cu toții pe pământul făgăduinței!... Amin și Domnul fie cu voi!... Puțin mai târziu, Stelian urca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
închisoare, și a unor neînțelegeri dintre el și restul familiei. Coborându-și prudent glasul, Mișu Leibovici îl surprinse pe Stelian și cu alte destăinuiri. După ce îl dăduseră afară din Ministerul de Interne, fiul său își pierduse si nevasta, care fusese sfătuită de ai ei să introducă urgent divorțul. Tatăl socru, un nomenclaturist cu destulă greutate, avusese grijă ca totul să se desfășoare discret, dar operativ și eficient. Divorțul fusese pronunțat foarte repede și fosta nevastă obținuse prin decizie judecătorească tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
târziu, Titi Vlădăreanu își conduse musafirii jos, într-un apartament de la demisol. Apartamentul avea două camere și, după aerul stătut și pânzele de păianjen de prin colțuri, se vedea că nu mai fusese locuit de mult timp. Fostul ofițer îi sfătui să nu facă nici un fel de zgomot, să nu deschidă ferestrele și să lase transperantele coborâte, ca să nu atragă cumva atenția chiriașilor, și în special a celui care stătea în apartamentul de la stradă, un evreu care lucra la Comitetul Central
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rogojină-n cap și să-i dai foc ori să-i întinzi lui Gheorghiu-Dej o jalbă-n proțap în balconul Comitetului Central?... Îți închipui că aici poate să cadă guvernul ca-n Italia, dacă faci asemenea scamatorii?... E-hei!... Te sfătuiesc să stai liniștit, domnule, dacă vrei să nu dăm iar de bucluc cu toții!... Fii mai chibzuit, că ești om în toată firea, ce dracu!... Nando, pentru Dumnezeu, nu te-apuca iar de prostii..., îl imploră din nou Mafalda. Spre stupoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
două creiere-n cap, ca Nicolae Iorga!... Și la ce facultate intenționezi să te-nscrii, după ce termini școala medie..., după ce o să-ți treci maturitatea?... Întrebarea păru să-l descumpănească puțin pe Ceaușescu. O să văd eu, tovarășe Dej! răspunse el. O să mă sfătuiesc cu tovarășa mea... Că și ea vrea să-și completeze studiile. În timpul liber se ocupă cu tabelul lui Mendeleev, că-i place mult chimia... "Uite, dragă îmi zice aici se vede un co-doi"... Așa spune tovarășa Elena? întrebă Maurer cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
treci pe-aici, îi spuse el, când ajunseră, împingând poarta și lăsând-o pe maică să intre prima. Să vezi ce bine o să-i pară!!... Ar trebui să vă luați și voi niște curci, niște găini, să le creșteți, îl sfătui maica, privind bătătura goală din fața casei, unde nu se vedea decât un câine legat de lanț, care, în loc s-o latre, începu să se gudure dând din coadă. Bucuroasă de vizită se arătă, într-adevăr, și Mariana, dar și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu mai fi fost în stare să facă față lupilor care îi atacaseră pe neașteptate?... Întrebări fără răspuns și mister opac, deplin. După ce se învârtiseră de colo până colo, căutând zadarnic noi indicii, cei trei milițieni se adunaseră și se sfătuiseră împreună cu pădurarii. Tovilor, ascultați la mine, aici nu e lucru curat, e crimă contra patriei sovietice!! glăsuise plutonierul major, cu fața roșie ca sfecla din pricina gerului și a strădaniilor detectivistice rămase fără rezultat. Dar vorba e: cine răspunde?... Ei??... Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu lacrimi de crocodil, asigurându-l că, dacă ar fi depins de ei, e-hei, atunci nu s-ar fi dispensat niciodată de serviciile lui prețioase și competente, dar așa... Ultimul refuz îl primise din partea șefului de sindicat, care îl sfătuise s-o lase baltă cu toate demersurile lui inutile și să-și vadă de treabă, luând lucrurile exact așa cum erau, dacă nu voia să își agraveze și mai mult situația. Că și de la cimitir putea să fie transferat undeva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
totuși un om cu conștiința nepătată, așa cum îi plăcuse să se considere mereu? Rău era, pe de altă parte, și faptul că, în fața unei decizii atât de grave, el nu avea pe nimeni prin preajmă cu care să se poată sfătui. Acolo, în sat, toți vedeau în el un om înțelept și un sfătuitor, rol pe care, de altfel, și-l asumase și îl jucase în deplină cunoștință de cauză și de care se străduise să se achite întotdeauna cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vine rapid întrebarea care rămâne fără răspuns. Victor pune degetul la voia întâmplării pe un meniu despre care nu realizează nici cum se numește, nici ce reprezintă. "Vă recomand un vin alb sec, se potrivește de minune cu langustina", îl sfătuiește zelos chelnerul, devenit dintr-o dată de o ciudată volubilitate. Victor nu apucă să îi spună că nu are chef să bea, că vrea numai să mănânce și să se odihnească, să-și pună capul ostenit pe o pernă. "Oare unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tânără s-a putut, de ce nu s-ar putea și pentru Justin ?" Pentru prima oară de peste douăzeci de ani, dragostea de tată ascunsă în adâncurile lui, trece înaintea obligațiilor profesorului Grand. Dă câteva ordine scurte pentru urgențe sau amânări, se sfătuiește cu Nicolaï pentru câteva tratamente și pleacă în căutarea fiului cu minți rătăcite, cu speranța că iubirea regăsită și competențele dobândite vor reuși ceea ce pare imposibil. Justin nu opune nici o rezistență. Însoțit de rucsacul și de umbrela lui este în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și câte o bucată de pâine nu mai mare ca un pumn. Din păcate, apa era cea care ne lipsea cel mai mult, căci era distribuită cu multă zgârcenie și de cele mai multe ori avea gust de petrol. Artenie ne-a sfătuit să nu ne atingem de heringi dacă vrem să nu murim de sete ci să-i păstrăm pentru unde vom avea mai multă apă. Așa am și făcut, deși foamea ne rodea tuturor măruntaiele. Pentru copii, bătrânul a mai scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
când râdeau de-ai noștri că au răritură la turul pantalonilor: Usramse, no ne damse! Și că, deși înghețați până la ouse, ziceau cu bățoșenie: Jak be ne kownr ta krawatka, to bem tzalkom zamarz. Mai mulți ofițeri tineri s-au sfătuit să rămână la paza tunurilor ca apoi să jure și ei credință Țării Moldovei pentru a fi primiți în așezări ca Ropce, Iordănești, Cupcea, Pătrăuți și Igești pe unde au aflat moldovence ochioase și arzoase, numai bune de strâns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lăsat pe frunte și retezat deasupra sprâncenelor, dar nu ca celelalte din neamul vostru, ci cu o înfățișare de speriat pruncii și cu o ură nemaivăzută la alte noroade... Și-mi spune mie că niște forțe ale răului s-au sfătuit să vândă țara lui Antihrist și să-i spulbere pe drept-credincioșii cei cinstiți care vor binele Țării. Ajută-ne stăpâne! mi-a zis... Și ocrotește-ne de ghearele lor otrăvite! Abia mai târziu am băgat de seamă că era purtătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
găsit de lucru pentru finalul prezenței sale în localitate sau poate chiar și pentru o posibilă aducere la sediu... Așa spune toarășa Ana, așa zice toarășu' Iosif, așa ne recomandă toarășu' Gheorghe! Așa ne învață Mars și Engles! Așa ne sfătuiesc marele Vladimir Ilici și generalissimul Visarionovici Stalin! Aistea nu se discută, aistea se execută! Ați înțeles pe românește, măi neamule? -'Nțeles! a răspuns sala într-un glas. Și pe chipurile multora se puteau citi niște zâmbete abia schițate. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i ordinul! 'Nțeles... Șefu... Dar nasul meu localizează numai cărnița proaspătă, nu și ciuguleala pentru zburătoare... Mă Timpan, mă! Tu nu-nțelegi că zburătoarea asta e aproape un înger, mă nenorocitule?! Cică și pe Tovarășul cel Mare l-ar fi sfătuit să nu dărâme bisericile, dar n-a catadicsit să-i dea ascultare și a urmat îndemnul Tovarășei... Și vezi și tu ce s-a ales de el... E aproape terminat, e gata, mă! Mei să te faci! În două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
asta tot am să-i dau câțiva galbeni și poate un huțul mai blând ca să-l călărească spre cuibarele Balaurului când o fi de trebuință. Ori, dacă nu, măcar o holercă... Nu Trifane! El nu primește nimic-nimic. Așa l-a sfătuit bătrânul Cuveică. I-a zis că, dacă s-ar lăcomi la ceva, și-ar prăpădi înzestrarea de a mai îmblânzi Balaurul. Bine Mălină! Așa să fie precum zici tu! Că tu știi mai bine! * * * Taica popa Ilie de la Sadău a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
încă multă vreme după căderea Imperiului, primind, în fiece zi de sărbătoare, ruga smerită a pământenilor. Totuși, prea cucernicul a admis ideea că a sosit momentul să încerce oarece demonstrații doveditoare în privința celor cerute de credincioși. Și atunci, s-a sfătuit îndelung cu dascălul bisericesc și au luat hotărârea ca în timpul slujbei de Bobotează să elibereze un porumbel alb chiar în momentul invocării divinității la Sfințește, Doamne, apa aceasta! Astfel, hulubul va certifica, fără putință de tăgadă, prezența puterii absolute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
făcut semnul crucii: Piei, diavole! Nu se poate! Asta nu se poate, părinte! Dispari, diavole! Ba se poate, bădie Silvestre! Și încă să mai știi una tot așa de moțată... Când îi vine pofta de ceva cărniță de godăcel, te sfătuiește să mai intri cu jungherul prin cele cotețe, că cică unul, chipurile, îi olog, altul cară apă la ceilalți și mănâncă degeaba, și tot așa... Dar în realitate el îi pregătește, el îi ologește mai din vreme și te lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]