861 matches
-
secolul al XVIII-lea). Aceste decorații exterioare astăzi sunt sacrificate, în afară de un mic fragment din scena Adormirea Maicii Domnului, care se află în muzeul parohial. În timpul unor săpături pe latura de sud, lângă zidul bisericii s-au găsit fragmente ceramice, ¾ sfeșnic roman, schelete în groapă comună, un sigiliu din plumb cu două bucăți de formă elicoidală, de dimensiuni diferite, suprapuse, iar pe cea mică (superioară) era reprezentată o coroană cu 7 țepi, iar dedesubt reprezentat un copac. Pictura din interiorul bisericii
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324485_a_325814]
-
a avut timp să le rezolve: Urmărindu-i separat pe conjurații din organizația secretă, Raoul d’Andrésy și Joséphine Balsamo ajung la castelul de Gueures, unde, prin viclenie, Raoul descoperă ascuns în balustrada esplanadei ce domina parcul un braț al sfeșnicului cu șapte brațe. El este salvat de Joséphine și adăpostit pe șalupa „Indiferenta” ce naviga pe Sena. Între cei doi are loc o relație de dragoste pasională. Ajunși la Paris, Raoul și Joséphine îl observă într-o zi pe Beaumagnan
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
teatrului, purta o panglică din fir de aur, în care fusesră montate șapte pietre mari, bombate, de diferite culori. Mergând la locuința ei din Montmartre, Raoul o salvează pe Brigitte de atacul lui Leonard și astfel află de la Joséphine secretul sfeșnicului. În timpul războiului franco-prusac din 1870, cardinalul de Bonnechose, arhiepiscop de Rouen și senator, s-a adăpostit într-o noapte în castelul Gueures al cavalerului des Aubes. Acesta din urmă, fiind foarte bătrân, i-a dezvăluit înaltului prelat un secret aflat
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
cifru. Cavalerul des Aubes a verificat existența comorii și s-a dus în fiecare an la slujba Paștelui în biserica din Gueures unde trebuia să se întâlnească cu un om îmbrăcat în negru care trebuia să-l ducă în fața unui sfeșnic de aramă cu șapte brațe, unde cavalerul trebuia să spună cuvântul-cheie și să dezbăluie locul comorii. El a așteptat timp de 55 ani să fie contactat, dar nu a venit nimeni. Cavalerul des Aubes i-a arătat cardinalului un sipet
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
mic cu câteva pietre prețioase. Bătrânul cavaler a murit în timpul războiului fără a mai dezvălui cuiva locul unde era ascunsă comoara, dar i-a trimis cardinalului o scrisoare în care spunea că cuvântul-cheie se afla gravat pe dosul capacului sipetului. Sfeșnicul cu șapte brațe fusese ascuns în grădină. Beaumagnan găsise această scrisoare și pornise în căutarea comorii. Raoul își dă seama că era vorba că averea îngropată erau bogățiile călugărilor din Evul Mediu care fuseseră direcționate către șapte mari abații din
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
averea îngropată erau bogățiile călugărilor din Evul Mediu care fuseseră direcționate către șapte mari abații din ținutul Caux. Averea era girată de șapte administratori-delegați, dintre care doar unul cunoștea locul exact al ascunzătorii. Comitetul celor șapte era reprezentat de un sfeșnic cu șapte brațe, fiecare braț având o piatră care corespundea cu piatra inelului fiecărui delegat. Brigitte Rousselin intrase întâmplător în posesia celor șapte inele pe care le dăruise lui Beumagnan. Raoul se întâlnește cu Beaumagnan și află de la acesta numele
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
secol de către meșterul Toader Zugravu din comuna Frumosu, după cum atestă inscripția de pe icoana "Înălțarea Sfintei Cruci". Icoanele împărătești sunt datate din anul 1805. Rețin atenția stranele cioplite și decorate cu rozete, "dinți de lup" și colonete strunjite, precum și coarda de sfeșnice având o feronerie compusă din trei arcade trilobate, decorate cu motive florale din fier forjat. Acest obiect a fost inscripționat cu următorul text: Această coardă de sfeșnice s-au făcut cu cheltuiala servului lui Dumnezeu Ioniță Cotlerciuc și cu soia
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
și decorate cu rozete, "dinți de lup" și colonete strunjite, precum și coarda de sfeșnice având o feronerie compusă din trei arcade trilobate, decorate cu motive florale din fier forjat. Acest obiect a fost inscripționat cu următorul text: Această coardă de sfeșnice s-au făcut cu cheltuiala servului lui Dumnezeu Ioniță Cotlerciuc și cu soia sa Paraschiva spre iertarea păcatelor lor, a părinților lor, și tot neamul lor, 1857"". Edificiul are un plan pătrat, fiind construit din bârne de brad cioplite la
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
Mamvri și Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil), împreună cu icoanele prăznicar datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și au fost atribuite lui Simion Zugravul din Bălgrad. Din inventarul patrimonial al lăcașului mai pot fi semnalate: icoanele pe sticlă, jilțurile crestate, sfeșnicele din secolul al XVIII-lea, tipăriturile de București, mărturii ale relațiilor dintre români, ce au cuprins cele mai izolate așezări transilvănene.
Biserica de lemn din Dealul Geoagiului () [Corola-website/Science/324325_a_325654]
-
cu trupul Se află mort, Slobozind pe morții cei legați în iad. 18. Din stricare, Doamne, Viața mea o ridici; Căci murind acum, la cei morți Te-ai pogorît Și-ale iadului zăvoare le-ai zdrobit. 19. Ca lumina-n sfeșnic, Se ascunde acum Sub pământ, ca sub obroc, Trupul Domnului Și din iad gonește întunericul. 20. Mulțimea de oștiri, Cea duhovnicească, Împreună cu Iosif și Nicodim Merg să-ngroape pe Cel ce e ne-ncăput. 21. Murind Tu de voie, În mormânt
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
rromilor este și prelucrarea metalelor prețioase, aur și argint. ii rromi confecționează bijuterii, piese de harnașament (pinteni), piese de îmbrăcăminte (nasturi, butoni), obiecte de uz casnic (tacâmuri, castroane, tăvi, solnițe aurite, cupe de argint aurite, cești) și obiecte religioase (cădelnițe, sfeșnice, cristelnițe, candele, cruci). Se remarcă tehnica filigranului, tehnica modelării în relief prin ciocănire și arta încrustării cu pietre prețioase. François Charles Hugues Laurent-Pouqueville, în cartea sa "Voyage dans la Grèce", vol. II, ed. II, 1821, pag. 353, scrie că "Aromânii
Argintar () [Corola-website/Science/326339_a_327668]
-
cumpărate pe spesele credincioșilor. Biserica este dedicată Sfintei Treimi.”" "„Sanctuarul: aici se află altarul zidit din piatră, de un metru lung și un metru larg. Pe altar se află: icoana Sfintei Treimi, ciboriul de aramă aurit pentru Sfânta Cuminecătură, 2 sfeșnice de aramă și 2 de sticlă, evanghelia cu litere latine de Blaj, ed 1893, și unul cu cirilice de București ed 1741. Masa de proscomidie pe care se află un potir de argint aurit, două sfeșnice de lemn, una cădelniță
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]
-
pentru Sfânta Cuminecătură, 2 sfeșnice de aramă și 2 de sticlă, evanghelia cu litere latine de Blaj, ed 1893, și unul cu cirilice de București ed 1741. Masa de proscomidie pe care se află un potir de argint aurit, două sfeșnice de lemn, una cădelniță de alpaca. În altar se mai află una cruce pe altar și una de mână, 5 rânduri de ornate bisericești, 3 stihare, una lădiță pentru lumini și un clopoțel.”" "„Biserica bărbaților/naia: aici este iconostasul de
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]
-
cu cirilice ed 1747, Cazanier de București cu cirilice ed 1632, Psaltirea de Râmnic cu cirilice ed 1747, Cazanier și Ciaslov de Iași. Se mai află aci două lavițe pe lângă perete, una masă pentru parastase, una cădelniță de aramă, un sfeșnic mare de lemn, 4 prapori și corul tinerimei.”" "„Biserica femeilor/tinda: este despărțită de naie prin un părete de lemn, în care se află una măsuță cu una cruce pe ea și una laviță pe lângă perete.”"
Biserica de lemn din Boian, Sălaj () [Corola-website/Science/322722_a_324051]
-
continuat lucrările la biserică, care s-au terminat în 1938, pentru că tot în acel an la 6 august să se facă sfințirea bisericii, oficiată de Iuliu Hossu. Oamenii care au dat sume importante pe seama bisericii (banul văduvei), care au donat sfeșnice, vase sfinte, veșminte, chivot, țesături lucrate cu mâna pentru a împodobi biserica, sunt înscriși cu toții în Cartea de Aur care se găsește în arhiva parohiei. Clopotele bisericii sunt în număr de trei: două sunt cumpărate de Ioan Rus din Feiurdeni
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
Editura “Viața Arădeana” 38. Călugăr fără schit, 2012, versuri, Chișinău, prefață de Geo Vasile, postfața de Paul Aretzu, Editura “Lumină” 39. Triluit de Har, 2012, versuri, eseuri, maxime, Chișinău, prefață de Dan Verona, postfața de Theodor Codreanu, Editura “Lumină” 40. Sfeșnic în Rugăciune, 2012, versuri, Chișinău, postfața de Irina Mavrodin, Editura “Notograf Prim” 41. Inscripții pe Etern, Opere Tăcute în 9 volume, vol.I, 2012, Chișinău, Editură “Grafema Libris” 42. Inscripții pe Etern, Opere Tăcute în 9 volume, vol.II, 2012
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
veche așezare turcească de pe teritoriul Dobrogei: Babadagul de azi.‟ În legătură cu mormântul lui Baba Saltîk, după cum relatează [[arhiepiscop]]ul bulgar Petru Bogdan Bacsici, în acest oraș, turcii țin la mare cinste un mormânt lung, într-o moschee, înconjurat de candele și sfeșnice în care ard lumânări de ceară. Se află acolo mulți derviși, călugări de-ai lor care se canonesc, mulți umblă desculți, aproape goi și duc o viață austeră. Din iubire pentru mormânt, sunt primitori cu străinii. Lângă acest mormânt se
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
bunuri, provenind din agoniseală proprie sau moștenite de la familiile avute din care proveneau părinții istoricului. În camera copiilor, pasiunea cititului de care era stăpânit fiul cel mare - Nicolae - este sugerată de o etajeră cu cărți, o masă de scris, un sfeșnic cu lumânare. Martoră a primei lecturi, această încăpere beneficiază și ea de o descriere amănunțită în cartea autobiografică a marelui istoric intitulată "O viață de om așa cum a fost". Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea originală, aflată în
Casa Memorială „Nicolae Iorga” () [Corola-website/Science/331323_a_332652]
-
în stilurile oriental, renascentist, Biedermeier, Ludovic al XV-lea, Ludovic al XVI-lea, Napoleon al III-lea, mobilierul din lemn dorat și cu împletitură din pai, două „grands buffets” din stejar, oglinda dorată, vasele din porțelan de Sèvres, tablouri, candelabre, sfeșnice, covoare, precum și farfuriile și tacâmurile din argint, unele decorate cu monograma lui Mihail Kogălniceanu, paharele pentru vin sau apă din cristal de Baccarat, fructierele din porțelan cu monogramă și alte obiecte de artă decorativă sunt menite să creioneze un cadru
Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” () [Corola-website/Science/331349_a_332678]
-
al XVIII-lea și al XIX-lea. Mobilierul expus a aparținut aproape în totalitate familiei Bellu. Tot din colecția Bellu sunt tablourile: Portret de bărbat de Pavel Dincovici, Țărancă de Eugen Maximovici (1857-1926), Bătrân cerșetor de Theodor Aman, icoane, candelabre, sfeșnice, stampe japoneze și vasele orientale, statuetă de bronz Venus din Milo - copie, un cap de copil din lut, un cap de satir din plumb, o casetă de farmacie, precum și valoroase litografii realizate de Carol Popp de Szathmáry la jumătatea secolului
Muzeul Conacul „Bellu” () [Corola-website/Science/331368_a_332697]
-
care, cu ea, restabiliseră reforma în mănăstirea de la Juvigny. În capela Fecioarei Maria, inventarul din 1790 enumeră, între altele, 7 tablouri fără rame, 5 cu rame aurite, o cunună de spice, 30 de buchete de flori, o lampă și un sfeșnic din aramă, 4 sfeșnice de lemn aurit și 6 de faianță, două crucifixe de lemn, dintre care unul aurit, 4 racle mici de carton acoperite cu stofă, 4 fețe de altar cu dantele și 8 fețe de masă aproape uzate
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
reforma în mănăstirea de la Juvigny. În capela Fecioarei Maria, inventarul din 1790 enumeră, între altele, 7 tablouri fără rame, 5 cu rame aurite, o cunună de spice, 30 de buchete de flori, o lampă și un sfeșnic din aramă, 4 sfeșnice de lemn aurit și 6 de faianță, două crucifixe de lemn, dintre care unul aurit, 4 racle mici de carton acoperite cu stofă, 4 fețe de altar cu dantele și 8 fețe de masă aproape uzate, câteva funde și alte
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
masă aproape uzate, câteva funde și alte obiecte fără valoare. Capela Sfântului Iosif, în 1790, avea 10 buchete de flori artificiale, 9 tablouri foarte vechi, două mici rame aurii, 20 de recipiente de sticlă și de faianță pentru flori, 6 sfeșnice din lemn auriu, alte 6 din cristal și 4 mici din aramă, o statuie de piatră a Fecioarei, un Crist aurit, un covor mare de indian și unul mic, 10 rame mici acoperite cu hârtie aurie, o cunună mică de
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
veșmintele sacerdotale și obiectele de cult (mantii albe tivite cu purpură, mantii lungi de ceremonii, fără mâneci, încheiate în față, ..., stole, ..., ..., albe, stihare albe, cu sau fără dantele, potire, veșmintele copiilor din cor, fețe de masă și ornamente de altar, sfeșnice din cositor, din aramă, din fier moale). „Tezaurul” (care conținea obiecte de argint, din alpaca, din aramă poleită, aramă argintată, sau din argint pe miez de lemn) era închis într-un dulap cu 4 uși. Era o întregă colecție: 9
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
era închis într-un dulap cu 4 uși. Era o întregă colecție: 9 racle și 12 cutii (cele mai multe din lemn) cu moaște, 6 potire și patenele lor, 2 ciborii, 2 ..., 2 perechi de biurete cu tăvile lor, 1 ibric, 6 sfeșnice din argint, 5 din alpaca și 32 din aramă argintată, 2 lămpi, 2 cădelnițe, 2 agheasmatare portabile, 4 cruci și o cruce de procesiune. Piesa cea mai uimitoare de aici era „cornul lui Carol cel Mare, care era făcut doar
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]