1,505 matches
-
repetă Ștefan, gânditor. Spune-mi, Iusuf, cât de mare crezi că ar fi norocul tău dacă ai părăsi această sală fiind În viață? Solul Îngălbeni. Uciderea solilor era semnul de război al sultanilor. Dar, după cum toată lumea știa, Ștefan nu se sfiise să-i ucidă pe solii tătari care sosiseră, cu aceeași fală, după bătălia de la Lipnic. - Oricât de Îngâmfat ar fi stăpânul tău, care nu e nici pe departe stăpânul lumii, nu se poate să nu-și fi dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
afectivă, semnificativă (a se vedea poemele în proză: Amintiri, Mai cred). Iată - paradoxal? -, profesorul, care susține că nu e recomandat să vii în fața elevilor cu amănunte din viața ta, să faci politică, să spui bancuri, el, ca scriitor, nu se sfiiește să ni se descopere copil, om real - adevărat, cu intimitățile, cu bucuriile și dramele sale, cu, uneori, anonimatul, cenușiul, uzura inexorabilă în care întrupați suntem. Educatorul care se prea ia în serios, model de neatins, ar face bine să știe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Într-adevăr doarme cineva sub tufe de urzici În Codrul de la Miazănoapte și ne visează Întâmplările. De la o vreme Încoace, mintea aceluia a Început s-o ia de tot razna și ne trimite semne de tulburare. Eu Însumi, nu mă sfiesc să recunosc, mă izbesc de lucruri nelalocul lor, deși Încerc din răsputeri să nu cred În ele. Nici acuma, părințele, Sfinția Ta, nu mă pot face că nu văd solzoasa și verdea coadă de gușter ce-ți iese de sub anteriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost imoral pe vremea când eram director la Școala Generală nr.2, în timp ce el, îndrumătorul și apărătorul moralei proletare, încălca în mod grosolan morala, care era în fond, „doar pentru căței”, cum spunea poetul Gr. Alexandrescu. Țolescu nu s-a sfiit să-i facă o propunere indecentă privind unele eleve de liceu, propunere pentru care merita să fie pus la zid!!! Ce bestie umană a mai fost și Țolescu, așa oameni ne conduceau și ne propovăduiau morala comunistă! Și câte și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
la cine te gândești. La cine, părinte? La „Ghinea neguțătoriul” care „a făcut jalobă” la Ștefăniță Lupu vodă pentru o datorie neplătită de „Andreiaș, nepotul răposatului Varlaam mitropolitul”. Așa este, părinte. Și cum bag seamă, un negustor nu s-a sfiit să se plângă la vodă chiar împotriva nepotului mitropolitului. Ca drept urmare, la 9 iulie 1661 (7169), vodă spune: „Și au avut pâră de câteva ori înaintea domniei mele...Și ș-au fost pus dzi ca să-i dea banii...și pentru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
așa cum sunt scrise în Sfânta Scriptură, dar atunci când am plecat în lume și de fiecare dată când plecam după scurtele revederi cu ea, nu uita să mi le repete...Nici când ghioceii au înflorit pe tâmplele mele ea nu se sfiia să-mi repete: „Să nu uiți, dragul mamei...Să ai grijă”...Și lacrimile îi curgeau ca două râuri în miniatură pe chipul brăzdat de bătrânețe și ars de soare...Asta era mama...Și cred că toate mamele din lume sunt
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
boiernași de curte, mai de gios, și neguțitori și oameni de frunte, care mai gios ș-au pus iscăliturile și pecețile; și eu, ca să să crează am pus degitul”. Cred că ai băgat de seamă că Drăgana nu s-a sfiit să-i numească pe boierii mai mici în grad ca fiind „boiernași de curte, mai de gios”, dar spune cu mândrie că „eu, ca să să crează, am pus degitul”. Păi dacă pusul degetului ține loc de iscălitură, de ce s-ar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în timp, că poporul acesta s-a schimbat în vremurile moderne, deși a rămas tot numeros și acum, poate spune fără să greșească: sunt mulți, dar proști. Și bazându-se ferm, pe acest aspect definitoriu al poporului, nu s-a sfiit ca să-și facă auzite propriile legi, propria tălmăcire a Constituției, care totdeauna i se pare că nu este chiar după dorințele sale, dar poate fi ajustată la nevoie, după nevoile proprii, iar cei care ar fi putut să l trimită
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
meu ocrotea una din aceste fetițe care îi era colegă de bancă. O striga mereu la poartă să o însoțească până la școală. Am înțeles, mai târziu, că voia să o apere de cuvintele urâte ale celorlalți colegi. Activistul nu se sfia de faptele lui, amenințări adresate părinților și câțiva bani să-și țină gura, trăgeau linie peste tot. Femeia cu chip de lunatecă îi fusese soție, însă nu a rezistat prea mult alături de el. Domnul Bobu a părăsit-o într-o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cum să mai fiu altfel și am decis să fiu ucigătoarea morții. Ajunse acasă, prietena mea s-a mai calmat, dar mă roagă să mă clătesc și cu puțin clor... Îmi vine să râd în hohote... Oare moartea s-ar sfii de mirosul înțepător al clorului? Mă ceartă că am știut de mort cu o zi înainte și am lăsat-o să mai intre în apă... În noapte aceea sfârșesc în îmbrățișarea cruntă a celui pe care l am redat lutului
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
șuvițe, ajungem la categoria personajelor malefice. Am amintit de activistul pângăritor de copile (cam neverosimil, totuși), iată-l și pe primul învățător. Alcoolic, își neglijează elevii și o sfârșește în închisoare, ajuns fiindcă, în calitate de primar, încălcase legea. Prozatoarea nu se sfiește să îngroașe liniile, nu face economie de negru în zugrăvirea personajelor negative. Maniera ar putea părea supărătoare, însă e atâta candoare în revolta, în ura cu care sunt descriși, încât cedăm și trecem cu totul de partea naratorului. Notabil e
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o politețe exagerată, bolnăvicioasă. Domnul inginer în sus și domnul inginer în jos, am fost uluit. Acum, m-am mai obișnuit. Ca și cum m-ar suna o rudă părăsită și săracă. Vorbește, vorbește. A pierdut orice discreție, orice mândrie. Nu se sfiește să se plângă, tocmai el... știi cât era de fudul. Că e sărac, bătrân, n-are pe nimeni, e un ratat, că până și cei mai abjecți și idioți și-au aranjat un culcuș. N-ai să crezi, uneori îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și se comportă ca și cum n-ar mai avea de gând să plece vreodată. Cum ai putea să-i scoți fără să le dai ceva? Pe de altă parte, dincolo de Prut sunt tot felul de bandiți, cuiburi turco-tătare care nu se sfiesc să intre prin orașe. Ajung până și în Odessa, am auzit. Dacă voi deveni fericitul domn al Moldovei, nu prea știu cum le-aș putea veni eu singur de hac. Dacă, însă, acea parte anume dintre Prut și Nistru.... dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dar faptu-i fapt: ce ocupă Rusul - ocupat rămâne! De asta e o prostie să crezi că acea Împărțire de la Ialta a Împărțit ceva - he-he, noi eram demult ocupați și bine ocupați! Când e vorba de kilometri pătrați, Rusul nu se sfiește să „apere” cu tancurile ceea ce a ocu... - pardon: a „liberat” - ai exemplul Berlinului, al Budapestei - or să mai fie și altele, multe altele... Vai de capul „liberaților”... Tata a murit În 1967, n-a mai apucat „și altele”: Praga, Kabul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
copilului... Se înăsprise tonul doamnei Petronela. Ca și cum ar fi adus-o la ordine. Nu era de nici un folos ca Mirela să facă pe inocenta... N-a știut, mă rog, a aflat acum. Încă nu-i e limpede și totodată se sfiește să ceară explicații ori să se gândească la ce ar putea să însemne vorba asta, Mirelo, că o vor recompensa, îi vor da niște bani, și uite că nu-i cale de întoarcere de pe drumul pe care doamna Petronela îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din cale afară. Când i se năzărea că îmi plac alte femei, îmi făcea viața un iad și îmi smulgea șuvițe de păr din cap. Căci trebuie să știi că arătam al naibii de bine în uniforma aceea și femeile nu se sfiau să întoarcă privirile după mine. Asta nu-i scapă unei femei, pentru așa ceva, ele au ochi și în ceafă. Însă eu, poți să mă crezi, îmi vedeam liniștit de treabă. Strângeam ban lângă ban, eram cumpătat și, când se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
este necesar să ne ferim. El îmi arată mândru simbolurile de pe morminte, taurul asirian, vulturul roman, păunul, simboluri ale eternității, candelabrul cu șapte brațe, zeița Nike, zeița romană a victoriei, uite cât de multă toleranță, se miră el, nu se sfiau să folosească toate aceste simboluri străine, dar eu mă târam după el împietrită și înfricoșată, pentru că toate făpturile acelea i se roteau lui Noga în jurul capului, amenințându-i viața, și nu mai aud explicațiile lui interminabile, vreau doar să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mărturisit ceilalți. Nu știu ce să zic. Cei din AA nu fac asta, îmi exprim eu îndoiala. —Noi nu suntem AA. Ar trebui să ne stabilim propriile reguli în funcție de necesități. Dacă avem comentarii de făcut, cred că ar trebui să nu ne sfiim să le facem cunoscute. —Mda, se bagă Finn. Poate ne-ar ajuta. E nevoie să ne menținem în limitele toleranței și ale bunului simț, zice Daisy. Nu suntem psihologi și e necesar să avem mare grijă când discutăm despre sentimentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
te duci acum? mă întreabă. Habar n-am, zic eu. Voiam să mă duc acasă să fac un duș. — Vrei să vii la mine să bem un suc, mai întâi? Am putea să stăm în grădină. Sunt cam transpirată... mă sfiesc eu, arătându-i tricoul. —Ei, hai acuma! Nu ești chiar așa. Dar mă simt cam aiurea... Lasă, nu e cazul. Uite, vino cu mine. Mă simt foarte în formă după oră, și nu vreau să mă relaxez încă. (Îmi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mie îmi plac domnii veseli. Poate găsesc și eu unul pe aici, râd amândouă. Când a venit Alexandru s-o ia pe Teofana, a mers și colega ei de cameră, Adriana, că așa o chema, dar el nu s-a sfiit să-i spună ce avea de spus, revenind la ceea ce-l nemulțumise. — Bine, măi Teofana, să pleci tu la Constanța cu domnișoara și să mă lași singur. — Domnu’ Alexadru, nici noi n-am știut că mergem. În ultimul moment ne-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
știm noi și ceea ce știe El. Sec...! Arată-mi cărțile! Na! Două perechi! Cacealma... Inteligent! Ce? Șeptari cu nouari! Ești mai bun! Împăunează-te și împarte-le tu, de dată asta. Și mai pune, frăție, acilea, în pahar, nu te sfii! O parșivenie stimulativă, nitroglicerina lu' Năiel. He-hei...! Am un presentiment malign. Apoi, mobilul lui Dănuț emite din nou un semn de viață. De mesaj. Neidentificabil. Care este: " În Arborele Morții, Despletită, Fecioara întinată râde Și își clătește buzele și dinții
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că el ia masa la o familie ardeleană și, fiindcă n-a anunțat, oamenii I-ar aștepta nemâncați cine știe până când, încît n-ar vrea să... Nu s-ar fi prăpădit el de grija gazdelor, dacă nu s-ar fi sfiit să meargă cu Iuga la vreun restaurant mare, îmbrăcat slăbuț, cum era acuma. Purta un costum cam costeliv, ca să nu-și strice hainele cele bune până ce va avea posibilitatea să-și cumpere altele. De altfel și Grigore îl poftise numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înțeles că nu este el singurul mândru și fericit, că lui îi revin numai rămășițele și că cucerirea lui se datora unui capriciu întîmplător al ei de a fi iubită de un poet. De altfel, Mimi însăși nu s-a sfiit să-i spuie clar că nu trebuie să fie pretențios și nici să o plictisească cu gelozia, fiindcă destul o sâcâie bărbatul ei cu d-astea. Firește, tânărul s-a resemnat cu situația. Își zise că, la urma urmelor, ea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dânsul sau ceva similar și-și zise cu admirație: "Minunată femeie!" Lângă el, la masă, discuția era în toi. Prefectul Boerescu adusese vorba despre guvern, lăudîndu-l negreșit și astfel stârnind Criticile din ce în ce mai vii ale colonelului pensionar Ștefănescu, care nu se sfia să declare că "mergem spre dezastru sigur dacă se tolerează anarhia". El nu face politică și nu-i pasă ce partid e la putere, dar pretinde ca guvernul să fie energic, să știe ce vrea și să păstreze ordinea și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cochetăria, flirtul ― totuși, cu oarecare măsură. Nadina speria lumea cumsecade pe unde umbla cu nebuniile ei, cu ceata de admiratori după ea. Măcar după ce s-a măritat să se fi potolit. Profitând de iubirea oarbă a bărbatului, nu s-a sfiit să-și ia un amant din primul an de căsnicie, dacă nu din prima lună. Alții au urmat în serie. Numai ea a aflat precis despre cinci, ultimul Raul Brumaru, cu care s-a plimbat astă-vară și prin străinătate, nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]